Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.81
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.10368/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic cu împuternicirea aflată la fila 20 dosar și intimatul personal și asistat de avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/2.12.2009 aflată la fila 22 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Apelanta prin consilier juridic solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, solicitând a se ține seama de proba cu interogatoriu administrată la prima instanță față de intimat.
Intimatul prin avocat arată că nu solicită probe.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată, obligarea pârâtului să pună la dispoziție spațiul comercial aflat în B,-, sector 1, astfel cum s-a obligat prin contractul de asociere în participațiune încheiat între părți, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Intimatul prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța privind cheltuielile reprezentând onorariul de avocat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i pună la dispoziție întregul spațiu comercial în suprafață de 52,86 mp aflat în imobilul din-, sector 1 B, astfel cum s-a obligat prin contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 02.06.2008 între părți, precum și să înceteze orice act sau fapt de tulburare a folosinței acestui spațiu, obligarea la plata de daune-interese materiale și morale în cuantum de 20.000 euro pentru prejudiciile pe care i le-a adus prin lipsa de folosință a spațiului și prin împiedicarea desfășurării adecvate a activității ce face obiectul contractului de asociere în participațiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 02.06.2008 între reclamantă și pârât s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca obiect participarea părților la beneficiile și pierderile rezultate din desfășurarea activității de învățământ - coafură și alte activități de înfrumusețare (alte forme de învățământ - Cod.2.-8559), că potrivit cap.III al contractului, pârâtul s-a obligat să aducă în asociere ca aport spațiul comercial în suprafață de 52,86 mp, aflat în imobilul din-, sector 1, B, facilitățile și utilitățile necesare desfășurării activității comune (energie electrică, apă, căldură) contra cost, iar reclamanta s-a obligat să aducă în asociere instalațiile, aparatura și sculele necesare desfășurării activității, mobilierul și birotica adecvată obiectului de activitate al asocierii.
Reclamanta a mai arătat că deși și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, pârâtul a refuzat să îi pună la dispoziție întregul spațiu menționat la capitolul 3 din contract, că până la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul folosește în interes propriu și locuiește la parterul clădirii din-, pe o suprafață mai mare de J din întreaga suprafață a imobilului, reclamanta fiind nevoită să funcționeze într-un spațiu extrem de mic și impropriu desfășurării activității, că deși i-a solicitat pârâtului în repetate rânduri să își dea concursul pentru realizarea activității comune, acesta a refuzat în mod nejustificat, mai mult, reclamanta i-a propus și o rezolvare amiabilă, cerându-i pârâtului să îi predea numai o parte din diferența de spațiu, astfel încât să poată asigura condițiile normale și legale de utilizare prevăzute pentru tipul de activitate al asocierii, că pârâtul i-a creat importante prejudicii prin lipsa de folosință a imobilului pe care s-a obligat să i-1 pună la dispoziție, iar sancțiunea nerespectării obligațiilor contractuale constă în plata de daune-interese conform art.XI din contract, că întrucât spațiul de care a beneficiat nu este suficient pentru desfășurarea activității ce face obiectul asocierii, societatea a fost în imposibilitate de a presta toate serviciile pe care le putea oferi și că neputându-se extinde pe întreaga suprafață a imobilului, a fost imposibil să realizeze lucrări de amenajare, că deși a achitat pârâtului cota de participare la beneficii și pierderi, acesta nu și-a respectat obligațiile contractuale.
La data de 16.03.2009 reclamanta a depus cerere de renunțare la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune-interese materiale și morale în cuantum de 20.000 euro (echivalentul în lei a 85.044 RON), iar prin incheierea de ședință de la 16.03.2008 instanța a luat act de faptul că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă capătului doi al cererii de chemare in judecată.
Prin sentința comercială nr.10368/29.06.2009 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 02.06.2008 între părți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect participarea părților la beneficiile și pierderile rezultate din desfășurarea activității de învățământ - coafură și alte activități de înfrumusețare (alte forme de învățământ - Cod.2.-8559), că potrivit prevederilor cap.III ale contractului, pârâtul s-a obligat să aducă în asociere ca aport, spațiul comercial în suprafață de 52,86 mp, aflat în imobilul din-, sector 1, B și facilitățile și utilitățile necesare desfășurării activității comune (energie electrică, apă, căldură) contra cost, iar societatea reclamantă instalațiile, aparatura și sculele necesare desfășurării activității, mobilierul și birotica adecvată obiectului de activitate al asocierii, că prin contract părțile au stabilit ca fiecare parte să-și păstreze dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport în natură în asociație și că reclamanta susține că deși și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, pârâtul a refuzat să îi pună la dispoziție întreg spațiul.
Tribunalul a mai arătat că prin Fișa de calcul nr.477/07.02.2008 cu privire la spațiul comercial în suprafață de 52,86 mp se menționează că în cazul în care pârâtul nu își respectă obligațiile de plată pe o perioadă mai mare de 3 luni, subînchiriază sau schimbă profilul de activitate fără acordul, fișa de calcul se va anula, urmând a se solicita evacuarea din spațiu, că prin Nota de constatare nr.65/05.05.2009 încheiată de Serviciul Control spații, Contracte s-a constatat că spațiul comercial în suprafață de 52,86 mp situat în imobilul din-, sector 1 face obiectul contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 02.06.2008, - SRL utilizând o suprafață de circa 30 mp, restul fiind utilizat de domnul ca locuință.
S-a mai reținut de către tribunal că potrivit fișei de calcul pârâtul, în calitate de chiriaș, nu avea dreptul să subînchirieze fără acordul locatorului, că părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune care, în opinia instanței, analizând aportul părților și participarea acestora la beneficii și pierderi, este în realitate un contract de subînchiriere, pârâtul neavând acordul locatorului la această subînchiriere potrivit art.1418 civ. că un chiriaș nu poate aduce ca aport social într-o societate dreptul de folosință în condițiile în care subînchirierea i-a fost interzisă, în lipsa acordului locatorului, că prin încheierea contractului de asociere s-au încălcat raporturile dintre și locatar, astfel încât instanța nu poate da eficiență juridică contractului de asociere deoarece, a obliga pârâtul să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de asociere echivalează cu a-1 determina să încalce raporturile de locațiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată și modificată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că acordul părților a fost de a încheia un contract de asociere în participațiune, prin care se stipulează că părțile participă atât la beneficii, cât și la pierderi, că există diferențe între asocierea în participațiune și contractul de locațiune în sensul că, în cazul primeia există affectio societatis, toate părțile participă la constituirea fondului comun, de esența acesteia este caracterul lucrativ, membrii urmăresc realizarea de foloase și împart același tip de foloase patrimoniale dar și pierderile, profitul este incert. În schimb, în cazul contractului de locațiune nu există affectio societatis, locatarul dobândește folosința unui bun în schimbul unui preț determinat, plătibil lunar sau determinabil - stabilit ca un procent din beneficiile locatarului, iar când prețul nu este determinat, acesta poate fi calculat cel mult ca un procent din beneficii, iar în ambele situații nu se raportează la pierderile suferite de locatar, iar locatorul primește prețul închirierii.
S-a mai arătat că acordul rezultă din următoarele: din interpretarea teleologică a contractului; din Nota de constatare nr.65/05.05.2009 prin care s-a reținut că spațiul face obiectul contractului de asociere în participațiune, din totalul suprafeței apelanta utilizând circa 30 mp, restul fiind utilizat de intimat ca locuință, însă nu a dispus măsuri ori desființarea contractului de asociere în participațiune; din faptul că intimatul nu era comerciant la semnarea contractului de închiriere, conform căruia spațiul putea fi folosit numai cu destinație comercială, or intimatul nu putea desfășura activități comerciale decât fie ca persoană fizică autorizată, întreprindere familială, societate comercială, fie în urma încheierii unui contract de asociere în participațiune, rezultând că și-a dat tacit acordul pentru subînchiriere și pentru cedarea folosinței, încă de la încheierea contractului de închiriere, scopul pentru care a impus solicitarea acordului pentru subînchiriere fiind acela de a se asigura că subînchirierea se face în vederea desfășurării de activități comerciale în care să fie implicat și chiriașul, pentru ca acesta să beneficieze în calitate de revoluționar, deoarece contractul de închiriere a fost încheiat intuitu personae.
Apelanta a mai arătat că deși intimatul a încălcat obligația de a nu schimba destinația bunului, instanța a sancționat buna-credință a apelantei și a permis intimatului încălcarea obligațiilor asumate printr-un contract care reprezintă legea părților, că putea considera contractul încetat datorită schimbării profilului de activitate, întârzierii de către pârât a plăților cu mai mult de 3 luni, că oricare din aceste motive, cât și cel privind lipsa consimțământului pentru cedarea folosinței/subînchiriere, poate fi invocat numai de și nu de către instanță, care nu putea aprecia dacă s-au încălcat sau nu raporturile dintre și locatar, că deși Codul civil prevede că închirierea este interzisă în lipsa consimțământului locatorului, aceasta este o excepție de fond relativă ce poate fi invocată numai de și poate fi confirmată prin acordul expres sau tacit al acesteia, că nu putea să refuze în mod abuziv acordarea consimțământului, întrucât scopul închirierii este respectat, iar dacă instanța și-a asumat rolul de a veghea la respectarea contractului de închiriere trebuia să observe că i-a permis intimatului să încalce contractul și să folosească spațiul ca locuință.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată prisma criticilor formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce privește susținerea că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată că părțile ar fi încheiat un contract de subînchiriere și nu un contract de asociere în participațiune, Curtea apreciază că această calificare este corectă, fiind atributul instanței de judecată de a determina intenția comună a părților.
Conform art.977 civ. "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor."
Curtea apreciază că intenția comună a părților de a încheia un contract de închiriere rezultă din faptul că, deși la Cap. VI din contractul de asociere în participațiune se vorbește generic despre o cotă de participare la beneficii și pierderi a asociaților, în privința intimatului se prevede o participare la beneficii de 10%, dar nu mai puțin de 2000 RON/lună, în schimb, în privința apelantei se stipulează o participare de 90% atât la beneficii, cât și la pierderi. Suma de 2000 RON/lună reprezintă, în realitate, o chirie pe care apelanta s-a obligat s-o achite intimatului, indiferent de rezultatele obținute în urma activității desfășurate
La calificarea contractului ca și contract de închiriere nu se poate face abstracție de natura obligației esențiale ce constituie obiectul contractului. Or, obligația apelantei de a-i achita intimatului lunar o sumă indiferent de rezultate este o obligație caracteristică și esențială, în opinia Curții, de natură să atragă calificarea contractului ca și contract de închiriere.
Pe de altă parte, contractul încheiat între părți nu poate fi considerat ca fiind un contract de asociere în participațiune și datorită faptului că nu s-au stipulat activitățile care se realizează în comun.
În altă ordine de idei, Curtea apreciază că intimatul nu a avut acordul la subînchiriere, prin urmare chiriașul nu putea aduce ca aport în asocierea în participațiune dreptul de folosință asupra spațiului, întrucât subînchirierea i-a fost interzisă prin Fișa de calcul nr.477/07.02.2008.
Potrivit art.1418 civ. "locatarul are dreptul de a subînchiria ori a subarenda și de a ceda contractul său către altul, dacă o asemenea facultate nu i-a fost interzisă. Ea poate fi interzisă în tot ori în parte; această interzicere nu se prezumă, ci trebuie să rezulte din o stipulație specială."
Aceste dispoziții au caracter imperativ, neputând fi primită susținerea apelantei conform căreia această apărare putea fi invocată numai de către locatorul.
Este adevărat că prin Nota de constatare nr.65/05.05.2009 s-a constatat că spațiul comercial în suprafață de 52,86 mp situat în imobilul din-, sector 1 face obiectul contractului de asociere în participațiune încheiat la 02.06.2008, că apelanta utilizează o suprafață de circa 30 mp, iar restul este utilizat de intimat ca locuință și că nu a dispus măsuri ori desființarea contractului de asociere în participațiune. Dar acest fapt nu poate constitui, în opinia Curții, acordul tacit al la subînchiriere.
În măsura în care a luat act de folosirea de către intimat a unei părți din spațiu ca și locuință, ulterior controlului finalizat prin Nota nr.65/05.05.2009 avea posibilitatea să-și dea acordul expres la subînchiriere, inclusiv pentru a se asigura de faptul că intimatul respectă destinația bunului închiriat, ceea ce, însă, nu a făcut.
Din altă perspectivă se poate conchide, că luând act de faptul că intimatul utilizează o parte din spațiu ca și locuință, a permis chiar schimbarea destinației bunului, motiv pentru care, în acest sens, s-ar putea vorbi despre un eventual acord tacit, nicidecum în sensul invocat de apelantă prin motivele de apel.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - SRL cu sediul în B, șos. - nr.35,.104, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr.10368/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în B-, -.3,.32, sector 2.
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
Președinte, Judecător,
dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 15.03.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI -a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
