Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 82/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de - Line SRL, J-, CUI -, cu sediul în Târgu- Bd.22 1989 nr.69 și cu sediul procesual ales la avocat din Târgu-M-/1, împotriva sentinței civile nr.332/07.04.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr-.
La apelul nominal răspunde reclamanta-apelantă - Line SRL prin avocat, lipsă pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar pârâtul-intimat a depus întâmpinare.
Reprezentantul apelantei declară că nu are alte cereri în probațiune.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum este formulat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii societății reclamante și obligarea pârâtului la încheierea actului notarial cu - Line SRL și - Sa prin care să acorde drept de servitute, de acces și uz a instalațiilor ridicate de societatea reclamantă pe terenul său în baza acordului dat de pârât la data de 04.10.2005. În baza att.274 cod procedură civilă, solicită și cheltuieli de judecată.
După terminarea dezbaterilor, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, s-a prezentat pentru pârâtul-intimat, avocat, care a cerut, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința nr.332/07.04.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr- s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată și precizată de reclamanta - LINE SRL Tg.-M în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată, s-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Societatea reclamantă a obținut la data de 04.10.2005 acordul de principiu al pârâtului pentru amplasarea pe terenul acestuia a unui transformator și a liniei electrice aferente pentru alimentarea cu energie electrică a fostei ferme din, care în prezent este proprietatea reclamantei.
Prin acest acord de principiu dat în scris, pârâtul a menționat expres că este de acord cu efectuarea lucrărilor pentru linia electrică ce va alimenta ferma reclamantei și care va traversa terenul proprietatea sa. Pârâtul a precizat totodată, că acest acord al său este valabil "cu condiția ca această linie să nu perturbe activitatea mea pe terenul respectiv."
Martorul a fost persoana împuternicită de administratorul reclamantei pentru efectuarea tuturor demersurilor necesare obținerii avizelor pentru a putea, efectua această lucrare. Martorul a declarat că în aceste împrejurări l-a întâlnit pe pârâtul, care a venit la ferma reclamantei și după o discuție telefonică purtată cu administratorului reclamantei, a dictat martorului textul acordului de principiu menționat anterior. Martorul a mai precizat că înțelegerea părților a fost ca pârâtul împreună cu reprezentantul reclamantei să se prezinte ulterior la notarul public pentru încheierea în formă autentică a acordului de principiu.
Ulterior acestui acord de principiu din partea pârâtului și după obținerea avizelor necesare, au fost demarate lucrările pentru amplasarea transformatorului electric și a liniei electrice aferente. În privința modului de realizare a acestor lucrări, deși pârâtul a susținut în notele scrise depuse la dosar, că reclamanta nu a respectat condițiile stabilite inițial, nesocotind proiectul și specificațiile autorizației de construire, ceea ce face ca acordul său de principiu să nu mai fie valabil, instanța reține că modificarea traiectoriei inițiale a lucrării nu afectează valabilitatea consimțământului pârâtului și acesta, pentru că pârâtul a acceptat această situație.
Astfel, martorul, cel care a efectuat săpăturile pentru a introducerea cablului electric, a declarat că a început săpăturile din dreptului drumului principal și pentru a-și ușura munca, a ales să sape șanțul de-a curmezișul terenului, spre unul din stâlpii de electricitate situați în partea de sus a terenului, în aliniament. Martorul a precizat că după ce a săpat aproximativ 10, a venit la fața locului pârâtul, care i-a cerut să urmeze o altă direcție pentru șanț, respectiv în linie dreaptă către unul din stâlpi și apoi de-a lungul acestora până Ia punctul final. Martorul a declarat că pârâtul a rămas la fața locului până la momentul în care a terminat de acoperit șanțul săpat inițial și a început să sape pe noua direcție indicată de pârât, după care, declarându-se mulțumit, a plecat, fă ră a mai reveni în următoarele zile, până la terminarea lucrărilor.
În aceste condiții, este evident că, chiar dacă reclamanta nu a respectat traseul stabilit inițial, pârâtul a acceptat efectuarea lucrărilor în aceste condiții. Împrejurarea că reclamanta nu a respectat condițiile stabilite prin autorizația de construire și pe cele din proiect este de natură să atragă răspunderea juridică a reclamantei, dar nu are nici un efect asupra valabilității acordului de principiu dat de pârât.
În fine, după realizarea lucrărilor, conform înțelegerii inițiale, părțile trebuiau să se prezinte la notarul public pentru ca pârâtul să își dea acordul în formă autentică pentru constituirea servituții de trecere în favoarea SA. Atât reclamanta cât și pârâtul confirmă faptul că s-au purtat mai multe discuții în această chestiune, dar nu s-a reușit ajungerea la o soluție. Martora a declarat că neînțelegerile dintre părți s-au datorat atât faptului că reclamanta nu a urmat traseul stabilit inițial, cât mai ales faptului ca reclamanta nu a acceptat ca să fie înscrisă în foaia de sarcini a imobilului aflat în proprietatea sa condiția dorită de pârât.
Astfel, martora confirmat că pârâtul dorea ca în cartea funciară a reclamantei să fie înscrisă ca și sarcină convenția părților, al cărei conținut a fost redactat în sens. Potrivit acestei convenții, care nu a fost acceptată de reclamantă, pârâtul dorea ca în ipoteza în care pe viitor își va amenaja terenul, inclusiv prin edificarea de construcții, iar obținerea avizelor pentru amenajare ar fi condiționată de mutarea liniei electrice subterane, reclamanta să procedeze la mutarea liniei electrice sau să fie autorizat pârâtul să o îndepărteze de pe terenul său. În plus, pârâtul dorea ca acest drept al său să fie menținut și în ipoteza în care reclamanta va înstrăina dreptul de proprietate asupra terenului său sau asupra liniei electrice.
Reclamantul nu a acceptat să semneze această convenție și nici ca ea să fie scrisă in cartea funciară a imobilului său, astfel că pârâtul a refuzat la rândul lui să își dea acordul în formă autentică pentru dreptul de uz și acces în favoarea - SA.
Pe baza acestor probe instanța de fond a reținut că acordul de principiu dat de pârât la data de 4.10.2005 a fost condiționat de neperturbarea activității pe terenul său. Prin convenția de la fila 67 dosar pârâtul urmărește să își asigure respectarea pe viitor a acestei condiții, atât de către reclamantă cât și de eventualii succesori în drepturi ai acesteia. Pârâtul urmărește să își poată exercita pe viitor, pe deplin, dreptul de proprietate asupra terenului său, pe care să îl poată amenaja fără a avea vreo restricție din cauza amplasării liniei electrice subterane a reclamantei pe terenul său.
Prin urmare cum reclamanta nu este de acord să respecte condiția impusă de pârât încă de la momentul în care și-a dat acordul de principiu, acesta nu poate fi obligat să recunoască dreptul de uz și acces la instalațiile electrice amplasate pe terenul său.
Pentru aceste considerente instanța de fond a dispus conform celor susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - Line SRL solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului să-și dea consimțământul în formă autentică pentru acordarea unui drept de servitute de acces și de uz a instalațiilor ridicate de societate pe terenul acesteia.
În motivarea cererii de apel se arată că instanța nu a avut în vedere condițiile în care au fost ridicate aceste instalații electrice, la baza ridicării acestora a stat tocmai acordul de principiu dat de către pârât, iar în ceea ce privește amplasamentul acestor instalații societatea a respectat indicațiile date de către proprietarul terenului, în cauză de către pârât. Modul în care au fost amplasate instalațiile nu-l împiedică pe pârât să-și execute lucrările agricole pe acest teren. Condițiile impuse de pârât pentru a-și da acordul constituirii unei servituți de trecere au fost pretinse de către pârât ulterior exprimării acordului de principiu și sunt străine cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că reclamanta a amplasat pe terenul ce formează proprietatea lui o instalație electrică fără să obțină în prealabil acordul lui în calitate de proprietar. Ceea ce este important și reținut în mod corect de către instanță este faptul că reclamanta nu a respectat condițiile impuse de el prin acordul de principiu pe care și l-a exprimat în sensul că aceste instalații să nu împiedice ridicarea vreunei investiții(construcție pe acest teren). Aceeași reclamantă nu a fost de acord nici cu înscrierea actului autentic și cu condițiile ce urmau a fi înscrise în acest act legat de amplasarea instalațiilor în cartea funciară.
În condițiile în care prin acest refuz a dorit să-i protejeze dreptul de proprietate asupra terenului, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu poate fi vorba de un abuz.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de art.292 - 294.pr.civ. Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului pentru crearea unei servituți de trecere pe terenul ce formează proprietatea acestuia și recunoașterea unui drept de uz și folosință asupra instalațiilor electrice amplasate pe terenul pârâtului, invocând un abuz din partea acestuia din urmă prin refuzul manifestat în mod expres.
În speță se pune problema dacă în cauză se poate vorbi de un abuz de drept al reclamantului sau dacă acesta și-a exercitat dreptul de proprietate potrivit cu scopul lui economic și social.
În doctrină a fost formulată o definiție prin care dreptul subiectiv apare ca fiind posibilitatea juridică a titularului său de a desfășura în limitele legii o conduită în virtutea căruia poate pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare ce poate fi impusă în caz de necesitate prin forța coercitivă a statului.
Verificând dacă în speță pârâtul și-a exercitat acest drept potrivit cu scopul lui economic și social, cu respectarea legii, a ordinei publice și a moralei, instanța constată că acesta este proprietarul terenului situat în loc. - jud.M, teren pe care reclamanta intenționează să amplaseze un transformator și o linie electrică pentru alimentarea cu curent electric a diferitelor obiective.
Pentru amplasarea acestor instalații electrice, având nevoie de acordul proprietarului terenului s-a purtat o discuție prealabilă cu pârâtul și s-a încheiat un act sub semnătură privată în care erau prevăzute condițiile în care proprietarul terenului își dă acordul pentru efectuarea acestor lucrări, una din condiții fiind aceea de a nu-i fi perturbat dreptul de folosință a terenului și în special acela de ridicare a unor construcții pe teren.
După aceste discuții prealabile și fără a avea consimțământul pârâtului exprimat în formă autentică reclamanta a demarat lucrările pentru efectuarea instalațiilor electrice mai sus precizate, însă din modul cum au fost demarate lucrările pârâtul și-a dat seama că nu este respectat amplasamentul acestor instalații așa cum s-a stabilit verbal. Că nu a fost respectată înțelegerea verbală în legătură cu amplasamentul instalațiilor și că, prin amplasamentul stabilit în mod unilateral de către reclamantă, dreptul de proprietate al pârâtului era grav afectat întrucât liniile electrice urmau să traverseze întreaga suprafață de teren a pârâtului, acesta din urmă fiind în imposibilitate să-și mai ridice o eventuală construcție pe teren fără schimbarea amplasamentului acestor instalații, a fost dovedit de către pârât prin depozițiile martorilor audiați în cauză de către prima instanță și prin compararea amplasamentului instalațiilor cu datele înscrise în autorizația de construire și certificatul de urbanism.
De aceea pârâtul a condiționat exprimarea consimțământului de limitarea în timp a existenței acestor instalații, în sensul ca atunci când dorește să construiască pe acest teren linia să fie mutată. A solicitat de asemenea ca de acest acord să poată profita numai reclamanta, dreptul de servitute, de uz și folosință să nu poată fi transmis altor persoane.
Toate aceste condiții impuse de către pârât, condiții determinate de amplasamentul instalațiilor nu au fost acceptate de către reclamantă.
În raport de această stare de fapt instanța de control constată că așa cum corect a reținut și prima instanță în cauză nu poate fi vorba de o exercitare abuzivă a dreptului subiectiv al pârâtului, conduita acestuia a fost determinată de protejarea dreptului de proprietate asupra terenului, dorința lui de a-și proteja atributele dreptului de proprietate a fost exprimată și în acordul de principiu semnat de ambele părți, prin actul sub semnătură privată în care se arată în mod expres "acordul este valabil cu condiția ca această linie să nu perturbe activitatea mea pe terenul respectiv".
În condițiile în care nu s-a demonstrat abuzul de drept al pârâtului și nici existența vreunei convenții între cele două părți cu privire la ridicarea acestor instalații în condițiile și pe amplasamentul dorit de către reclamantă, instanța constată că acțiunea reclamantei apare ca fiind nefondată și în baza disp.art.296 pr.civ. apelul va fi respins urmând să se mențină soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În baza disp.art.274 pr.civ. apelanta va fi obligată să plătească pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată în apel suma de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila 9 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul - Line SRL, cu sediul în Târgu-M, B-dul 22 1989 nr.69, jud.M, cu sediul procesual ales la avocat din Târgu-M-/1, împotriva sentinței civile nr.332/07.04.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr-.
Obligă apelanta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul pârât, cu domiciliul ales în Tg.-M,-/4, jud.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
4 exemplare
28.11.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
