Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 84/
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de Compania, J-, R-, împotriva sentinței nr. 764/30.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal răspund pârâta-apelantă Compania prin consilier juridic și reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 6,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar pârâtul-intimat a depus întâmpinare.
Părțile prezente declară că nu au alte cereri în probațiune.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei-apelante solicită admiterea apelului astfel cum este formulat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, întrucât consumul clandestin de alimentare cu apă, nu se facturează în temeiul unui contract, deoarece nu se întemeiază pe relația contractuală între părți. La data de 05.10.2006, cu ocazia citirii apometrelor, s-a constatat o legătură clandestină la punctul de consum din-, pe rețeaua de apă a reclamantului, acesta recunoscând că se datorează unei spargeri a conductei, iar noua legătură a fost efectuată de muncitorii care lucrau la dânsul. Întrucât acesta nu a putut dovedi că nu este un consum fraudulos de apă, în baza art.72 din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, aprobat prin HCL nr.125/2006, a stabilit un consum de 70 mc de apă pe lună, fiindu-i emisă factura fiscală nr.-/11.10.2006, aceasta fiind emisă pe numele defunctului, întrucât reclamantul nu a anunțat decesul tatălui său, deși acesta era decedat din anul 1997, ei luând la cunoștință de acest fapt în timpul ședinței de judecată din 23.06.2008 la Tribunalul Comercial Mureș.
Reclamantul-intimat cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Factura a fost emisă pe numele tatălui său, deși acesta era decedat din anul 1997, lucru recunoscut de el la instanța de fond. A arătat că și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind achitarea la zi a consumului de apă potabilă. Ca urmare a acceptării moștenirii, a preluat și obligațiile contractuale ale tatălui său, dar apelanta a emis factura litigioasă la data de 11.10.2006 în baza noului contract din 20.06.2007.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 764/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "COMPANIA " Tg. - M și a dispus anularea facturii fiscale nr. -/11.10.2006 emisă de pârâtă cu titlu de contravaloare "consum fraudulos de apă potabilă și accesorii - canal menajer/3 luni".
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12,15 lei în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de judecată a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat, pe rolul Judecătoriei Tg. - M, anularea facturii nr. -/11.10.2006, mai sus - amintită. Prin sentința civilă nr. 6472/19.12.2007 Judecătoria Tg. - M și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
Pârâta a solicitat, prin întâmpinarea depusă, că la data de 05.10.2007 s-a constatat o modificare de instalație, respective o legătură de branșament dintre contorul companiei pârâte și care permitea utilizarea apei în mod direct din rețeaua de instalație prin ocolirea contorului de consum, fapt pentru care, ulterior s-a întocmit un proces - verbal. Cu această ocazie, precizează pârâta, reclamantul a precizat că are cunoștință de acest branșament ilegal, însă a fost făcut de alte persoane, fapt pentru care pârâta a emis factura în cauză.
Prima instanță reține că titularul contractului de furnizare a utilității publice, cu nr. 2016/20.06.2007, era tatăl reclamantului, decedat. Chiar dacă reclamantul a acceptat moștenirea după tatăl său, totuși efectele acestui contract nu-i poate fi opus în raport cu fapte ilicite comise anterior acceptării moștenirii.
Mai mult, instanța de fond reține că pentru perioada presupusă a consumului fraudulos nu poate fi în culpă nici tatăl reclamantului, acesta fiind decedat în această perioadă (fiind decedat încă din anul 1997), în condițiile în care factura fiind emisă la data de 11.10.2006. Astfel, constatând că pârâta a stabilit unilateral o obligație de a se plăti suma totală de 1.743,05 lei, neacceptat de reclamant, actul având un obiect ilicit sancționabil potrivit art. 948 Cod civil.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel pârâta "COMPANIA " solicitând admiterea apelului și, în consecință, modificarea în întregime prin respingerea acțiunii introductive. În motive se arată că în mod greșit instanța a ținut cont de contractul de prestări servicii, întrucât consumul clandestine nu se facturează în temeiul unui contract, facturarea având la bază Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare în mun. Tg. - M, anexă la Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare din Tg. - M aprobat prin art. 2 al M nr. 125/2006, și anume art. 72 din Regulament. De asemenea, mai arată că în fața angajaților apelantei, intimatul a recunoscut existența legăturii clandestine. Nu în ultimul rând, mai arată că prin acceptarea moștenirii, intimatul a moștenit și obligațiile patrimoniale ale defunctului.
În probațiune, apelanta a depus HCL nr. 125/27.04.2006 ( 4), precum și selecțiuni din Regulament ( 5 - 7).
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv al acestei căi de atac ordinare, instanța de apel reține următoarele:
Apelanta pretinde că nu în baza contractului de prestări servicii a emis factura, ci în baza Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare.
Într-adevăr, art. 72 lit. d din acest Regulament, act administrativ cu caracter normativ care este opozabil și se aplică tuturor utilizatorilor de pe raza municipiului Târgu M ( 8), prevede că pentru consumul considerat clandestin, cum este și cazul de față, operatorul va calcula tariful în vigoare la data depistării, multiplicat cu trei, pentru un maxim de 36 de luni în eventualitatea în care perioada nu se poate determina.
Instanța de apel, deosebit de instanța de fond, nu pleacă de la premisa unei răspunderi contractuale, în baza căreia a fost emisă factura, și deci obligată persoana la plata tarifului calculat, ci, în acord cu susținerile apelantei, de la premisa unei răspunderi delictuale.
Astfel, din dispozițiile regulamentare, care, așa cum s-a precizat mai sus, au caracterul unor dispoziții cu caracter normativ (se aplică unei largi categorii de persoane, acestea nefiind determinate; este un act unilateral etc.), persoana care este depistată că ar utiliza fraudulos apa și canalizarea, este fără îndoială sancționată prin calculul acestui tarif în mod triplu, chiar dacă această sancțiune pecuniară are și rolul unei despăgubiri a persoanei vătămate (în cazul de față apelanta).
În aceste condiții, trebuie verificat dacă sunt îndeplinite condițiile art. 998 Cod civil, adică dacă sunt întrunite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale: să existe fapta ilicită, aceasta să aparțină persoanei față de care se stabilește răspunderea delictuală (textul art. 998 precizează expres "Orice faptă a omului"), existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Trei dintre condiții în cauza de față se verifică cu ușurință, în sensul în care aceste trei condiții sunt îndeplinite.
Astfel, conform procesului verbal de constatare ( 14 dos- al Judecătoriei Târgu Mureș ) lucrătorii pârâtei apelante au constatat la imobilul din-, Târgu M, branșarea clandestină, frauduloasă la rețeaua de apă și canalizare aparținând apelantei. Așadar, fapta ilicită există.
Prejudiciul, de asemenea, există din moment ce această instalație frauduloasă era în funcțiune, fără ca utilizatorul să plătească contravaloarea serviciului.
De asemenea, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu există, din moment ce prejudiciul este rezultatul branșării ilegale de către utilizator.
Mai rămâne de stabilit dacă persoana găsită răspunzătoare de apelanta pârâtă a cauzat prin fapta proprie prejudiciul.
În acest sens, este de observat că apelanta a avut corespondență cu intimatul reclamant ( 13, dos. Jud. Târgu M ) și, deci, putea avea cunoștință despre persoana care a comis fapta ilicită, adică intimatul reclamant.
Cu toate acestea, stabilirea răspunderii delictuale, confirmată prin emiterea facturii fiscale cu nr. -/11.10.2006 ( 2 dos. Judecătoriei Târgu Mureș ), a vizat o cu totul altă persoană, și anume, care era decedat încă din anul 1996. Or, este culpa apelantei, care avea cunoștință din corespondența cu intimatul, că acesta din urmă a comis fapta ilicită, că nu a stabilit corect persoana căreia îi incumbă această răspundere delictuală.
Din acest punct de vedere, nu se verifică una din condițiile esențiale ale răspunderii delictuale în persoana intimatului, adică ca fapta ilicită să-i aparțină.
Cum factura emisă reprezintă, în fapt, o sancțiune pentru o faptă delictuală pusă în sarcina unei alte persoane, deși pe parcursul stabilirii răspunderii delictuale apelanta avea cunoștință de persoana care de fapt a comis fapta, evident că acțiunea în constatarea nulității actului juridic amintit mai sus este una întemeiată, perspectivă din care instanța va menține soluția primei instanțe și, în consecință, va respinge apelul pârâtei ca nefondat, însă pe baza altor argumente decât cele reținute de prima instanță și, aceasta, în baza principiului devolutiv al prezentei căi de atac ordinare exercitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Compania, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 764/30.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./22.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
