Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 83/
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de Pres, J-, CUI -, cu sediul în M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1490/26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal răspund pârâta-apelantă Pres prin avocat și pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtei-apelante depune memoriul tehnic efectuat de ing., asupra corpului de proprietate cu destinația de curți-construcții, situat în intravilanul societății M, nr. top. 243 și 245, în suprafață de 2811 mp. Solicită acordarea unui nou termen, având în vedere că există posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Reclamantul-intimat se opune amânării judecării cauzei, solicitând soluționarea lui la acest termen de judecată.
Reprezentantul pârâtei-apelante solicită în probațiune admiterea probei cu interogatoriul intimatului reclamant-pârât reconvențional, precum și proba testimonială cu martorii și.
Reclamantul-intimat declară că nu se opune cererilor formulate, însă declară că unul din martori este soțul administratoarei societății Pres,.
Instanța, în raport de toate probele administrate la dosar, nu consideră utile cele două cereri în probațiune, astfel că se va pronunța asupra apelului astfel cum a fost formulat; închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei-apelante solicită admiterea apelului astfel cum este formulat în scris, desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Mureș, întrucât aceasta nu a soluționat în fond toate capetele de cerere cu care a fost investită pe cale principală și reconvențională.
Reclamantul-intimat cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1490/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr-, a fost admisă în parte acțiunea judiciară promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " PRES" și, în consecință, a obligat pârâta ca până la data de 19.05.2008 să-și îndeplinească obligația asumată prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1156/19.05.2005 de notarul public constând în asigurarea accesului separat la imobilul construcție dobândit prin cumpărare.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului promovate în contra pârâtei.
A respins acțiunea judiciară reconvențională, promovată de pârâta - reclamantă " PRES" în contradictoriu cu pârâtul - reconvențional și, în consecință, și cererea accesorie formulată de pârâtul - reclamant reconvențional în contra reclamantei - pârâte reconvențional având ca obiect cheltuielile judiciare avansate și dovedite în beneficiul procedurii judiciare.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a reținut, în primul rând, că prima instanță a fost sesizată în mod derivat prin sentința nr. 896/21.02.2007 a Judecătoriei Tg. - M, această instanță declinându-și competența de soluționare a cererii principale și a cererii reconvenționale în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
La data de 19.04.2006, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta solicitând obligarea acesteia să ia măsurile de separare a consumului de energie electrică și de a construi o intrare separată pentru imobilul ei, motivând că separarea consumului de energie electrică este necesară întrucât pârâta are o instalație de asigurare a aerului condiționat iar societățile comerciale sunt tarifate separat, fiind necesară și o intrare separată în acord cu clauzele contractului de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în M,-, jud. M, înregistrat în nr. 11612/
Pârâta a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea acțiunii introductive de instanță, invocând, de asemenea.
Totodată, reține prima instanță, pârâta a formulat, la rândul ei, acțiune reconvențională obligarea pârâtului - reconvențional la suportarea în cotă de a cheltuielilor de debranșare, respectiv de separare a curentului pentru cei doi utilizatori din același imobil, precum și la obligarea aceluiași pârât - reconvențional la respectarea dreptului de servitute de trecere, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1156/19.05.2006, la reclădirea zidului pe cheltuiala reclamantului, la a-i permite reclamantei - reconvenționale să se racordeze la rețeaua de canalizare și apă curentă.
În fapt, reține instanța de fond, între părți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 1156/19.05.2006 privind imobilul, mai sus - descris, compus din casă de locuit cu 2 camere și teren intravilan de 42 mp, imobilul fiind dezmembrat potrivit actului autentic notarial cu nr. 1007/13.05.2004.
Inițial, menționează prima instanță, imobilul în întregul său a beneficiat de energie electrică printr-un singur punct de contorizare, conform contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu furnizorul de energie electrică. După cumpărarea imobilului, se arată în continuare în expozitivul hotărârii atacate, pârâta a făcut dovada eforturile în direcția încheierii unui contract propriu de utilități cu furnizorul de energie electrică pentru partea de imobil dezmembrat aflat în proprietatea sa. O altă clauză contractuală, pe care instanța o reține, este a servituții de trecere prin poarta afectată doar trecerii cu piciorul în mod temporar, pârâta obligându-se să realizeze un acces separat la imobilul cumpărat.
În ce privește dreptul de servitute, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 982 Cod civil, "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg", reținând că se verifică pretențiile reclamantului privind îndeplinirea de către pârâtă a obligației contractuale în a-și realiza o trecere separată la imobilul achiziționat, cu atât mai mult cu cât reclamantul a notificat la data de 08.03.2006 pârâta cu privire la realizarea acestei obligații, dată de la care pârâta, apreciază prima instanță, se află în întârziere.
În ce privește acțiunea reconvențională, instanța de fond a dispus respingerea în întregime motivând că prin contract pârâtul - reconvențional nu s-a obligat la a asigura utilitatea energiei electrice cumpărătorului, la fel întâmplându-se și în cazul dreptului de servitute, care avea caracter temporar prin contract. În final, instanța de fond a respins și capătul acțiunii reconvenționale referitoare la reclădirea zidului despărțitor comun proprietăților lor, reținând că cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că zidul există și că el delimitează cele două proprietăți.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel pârâta și reclamanta - reconvențional " PRES". solicitând admiterea apelului și, în principal, desființarea hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței comerciale în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, precum și admiterea acțiunii reconvenționale astfel cum a fost formulată; de asemenea, a solicitat și plata cheltuielilor de judecată. În primul rând, apelanta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere reconvențională, respectiv asupra mutării streșinii de către pârâtul - intimat la o distanță de 3,5 metri de proprietatea reclamantului și nici cu privire la obligarea aceluiași la a permite apelantei de a lua apă din fântâna din curtea imobilului, precum și la obligarea intimatului de a permite apelantei de a se racorda la rețeaua de canalizare și apă curentă existentă în curtea acestuia, motiv pentru care s-ar impune trimiterea cauzei la prima instanță întrucât nu ar fi fost cercetat fondul cauzei. În subsidiarul apelului, apelanta motivează că potrivit contractului de vânzare - cumpărare vânzătorul a constituit un drept de servitute de trecere prin poarta mică a imobilului cumpărat, drept de servitute de care apelanta nu beneficiază, invocând în acest sens dispozițiile art. 627 Cod civil, precum și art. 615 Cod civil. De asemenea, ar fi întemeiate și capete de cerere ale acțiunii reconvenționale, apelanta invocând aceleași apărări ca și cele invocate în fața instanței de fond.
La dosar a depus întâmpinare intimatul solicitând respingerea apelului și menținerea în tot a hotărârii atacate, precum și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel. Prin motivele întâmpinării se susțin argumentele invocate de instanța de fond. Intimatul a depus și înscrisuri în dovedirea celor susținute, acte care au fost depuse și la instanța de fond ( 18 - 32).
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv caracteristic acestei căi de atac ordinare, instanța de apel reține următoarele:
Instanța de apel constată că, într-adevăr, prima instanță nu s-a pronunțat asupra celor trei capete de cerere invocate de reclamanta - reconvențională, și anume cu privire la mutarea streșinii de intimat la o distanță de 3,5 de proprietatea reclamantului și nici cu privire la obligarea intimatului, pârât reconvențional, la luarea de apă din fântâna din curtea imobilului, precum și racordarea la rețeaua de canalizare și apă curentă existentă în curtea imobilului intimatului.
Dar, având în vedere faptul că prezentul apel este unul devolutiv și, mai ales, că apelanta, precum și intimatul, au deschisă calea la un recurs efectiv în raport cu cercetarea fondului de către instanța de apel, aceasta din urmă nu consideră necesar a desființa hotărârea pe motivul necercetării fondului, esența devoluării cauzei constând tocmai în cercetarea completă a fondului în calea de atac ordinară. Astfel, urmează a cerceta aceste capete de cerere din acțiunea reconvențională odată cu celelalte motive de apel invocate și, implicit, cu toate capetele de cerere invocate în aceeași acțiune.
În ce privește obligarea intimatului la suportarea unei cote de din cheltuielile avansate de apelantă pentru separarea furnizării energiei electrice pentru cele două imobile dezmembrate, instanța de apel constată că apelanta a făcut demersurile necesare pentru branșarea separată a sa la rețeaua de energie electrică ( 25 - 45 dos- al Jud. Tg. - M). Însă, instanța de apel reține categoria de consumator al apelantei, obiectul contractului fiind circumscris la un loc de consum denumit "" ( 38 același dosar), alta decât un simplu consumator final persoană fizică, sens în care și determinarea și dimensiunea rețelei de energie electrică, ca și consumul previzionat prin dimensiunea acestor rețele este cu totul altul. În plus, branșarea separată la energia electrică a fost opțiunea apelantei tocmai în considerarea desfășurării activităților sale comerciale. Pentru aceste motive, instanța de apel constată că acest capăt de cerere nu este întemeiat.
În legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere, relativ la dreptul de servitute inserat în contractul de vânzare - cumpărare ( 3 dos. Jud. Tg. M) în favoarea apelantei, și anume de asigurare de către intimat a dreptului de trecere pentru apelantă prin poarta mică a imobilului, instanța de apel consideră că argumentul primei instanțe, în respingerea acestui capăt de cerere, este unul întemeiat, în sensul în care această instanță a apreciat, din interpretarea clauzelor contractuale, că acest drept de servitute este unul temporar. Pe lângă rațiunile care au dus la respingerea de către prima instanță a acestui capăt de cerere, instanța de apel reține caracterul temporar al servituții din interpretarea, până la capăt a aceleiași clauze, și anume că apelanta s-a obligat ca în viitor să asigure o intrare separată în imobilul achiziționat. Este evident că aceste două clauze trebuie interpretate "unele prin altele" (art. 982 Cod civil) în sensul în care servitutea de trecere avea caracter temporar până la îndeplinirea propriei obligații de către apelantă, de a-și asigura propria intrare în imobil. Or, ținând cont și de echilibrul contractual al părților, apelanta fiind o societatea comercială, iar intimatul persoană în vârstă, fără posibilități financiare, o asemenea servitute nu poate indefinit, ci apelanta era obligată ca în timpul cel mai scurt posibil să-și asigure propria intrare în imobilul achiziționat. Cu alte cuvinte, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, adică nimeni nu se poate prevala de propria sa culpă, instanța va respinge apărările apelantei ca nefondate.
Cu privire la celelalte două servituți invocate de apelantă, respectiv cele legate de dreptul de a lua apă din fântâna din curtea imobilului, precum și racordarea la rețeaua de canalizare și apă curentă existentă în curtea imobilului intimatului, este de observat că deosebit de servitutea de trecere temporară, la care s-a făcut referire mai sus, părțile nu au trecut în contract aceste servituți. Ca atare, apelanta a achiziționat în cunoștință de cauză imobilul, acceptând situația în care imobilul achiziționat nu este alimentat de la fântâna din curtea celuilalt imobil și nici că nu este racordat la rețea. Or, din același motiv al echilibrului între prestațiile cocontractanților, mai ales că în ce privește racordare la energie electrică a fost demarată și finalizată de apelantă, lucru care poate fi făcut și în legătură cu alimentarea cu apă din rețeaua municipiului, dar și pentru că nu a făcut dovada pozitivă că aceste servituți ar incumba în mod necesar asupra imobilului aparținând intimatului, instanța le va respinge și aceste capete de cerere.
În fine, în ce privește zidul despărțitor și mutarea streșinii la o distanță de 3,5 de proprietatea intimatului, instanța de apel constată că prima instanță a efectuat o cercetare la fața locului, conform procesului verbal din 02.10.2007 ( 50 dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș ).
În acest act procesual se consemnează că între imobile se află un zid despărțitor, J de zid fiind cu cărămidă plină și J cu cărămidă goală. De asemenea, se mai arată că între streașina celor două proprietăți există un spațiu liber cu lățimea de aproximativ 1,20.
Așadar, din aceste constatări rezultă că niciuna din afirmațiile reclamantei - reconvențional, apelantă în prezenta cauză, nu se susține. În primul rând, zidul există și a fost găsit într-o stare corespunzătoare de către instanță, astfel că nu se impune reclădirea lui. În al doilea rând, există o distanță de 1,20 între streașina celor două proprietăți; este adevărat că art. 615 cod civil nu prevede o distanță limită expresă, ceea ce înseamnă că rămâne instanței, în măsura în care partea reclamantă face dovada potrivit art. 1169 Cod civil, că este necesar ca servitutea să fie stabilită la 3,5, să stabilească dacă distanța constatată este sau nu vătămătoare pentru apelantă. Or, în condițiile în care apelanta nu și-a demonstrat în niciun fel în ce consideră necesară servitutea a fi stabilită la distanța de 3,5 și cum există o distanță suficientă între proprietăți pentru scurgerea apelor pluviale, instanța nu va reține ca întemeiat nici acest capăt de cerere din acțiunea reconvențională.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge apelul ca nefondat și netemeinic, urmând a menține hotărârea, astfel cum a fost pronunțată, dată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Pres, cu sediul în M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1490/26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./22.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
