Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 83

Ședința publică de la 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Morina Napa

JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor

Grefier - -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de apelanta - reclamantă com. Secuieni, județul N împotriva sentinței civile nr. 637/ Com./ din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect obligația de a face, pretenții.

La primul și al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Instanța constată că din partea apelantei s-au depus timbre judiciare de 5,15 lei. Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- reclamanta - SRL Secuieni a chemat în judecată pe pârâtul G pentru fi obligat să respecte obligația contractuală stabilită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 251/3.12.2008 și să-i restituie suma de 17.753, 49 lei - contravaloarea a 21528 kg rapiță și la 1000 lei/zi întârziere - daune cominatorii.

Motivează reclamanta că prin contractul susmenționat pârâtul s-a obligat să achiziționeze cantitatea de 1000 tone soarelui la prețul de 825 lei/tonă, că a achiziționat doar 35 tone și a achitat doar suma de 9996,65 lei, dar nu a achitat și diferența de preț.

In drept cererea este întemeiată potrivit dispozițiilor art. 1073 și urm. Cod civil.

In dovedire reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță, nu formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.

Prin sentința civilă nr. 562/25.02.2009, Judecătoria Romana declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că față de valoarea obiectului pricinii sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. (1) lit.(a) Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 637/COM/18.06.2009 Tribunalul Neamța respins acțiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanta și-a precizat acțiunea oral, în fața instanței, în sensul că renunță la cererea inițială, de obligare a pârâtului la ridicarea celor 1000 tone de -soarelui, dar în concluziile scrise nu a făcut o precizare clară privind renunțarea, astfel că tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, s-a reținut că în raport de dispozițiile art. 1075 Cod civil, orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, ori prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtului la executarea contractului.

În ce privește cererea reclamantului, de obligare a pârâtului la restituirea sumei de 17753,49 lei, reprezentând c/val. 1528 kg. rapiță neachitată, s-a reținut că această cerere nu este precizată în fapt și în drept și nu are nici o legătură cu contractul de vânzare - cumpărare nr. 251/2008, care privește doar cantități de - soarelui.

Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, care a criticat soluție instanței de fond sub următoarele aspecte:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra daunelor cominatorii; - s-au interpretat greșit dispozițiile art. 1073 Cod civil, care trebuiau raportate la art. 969 Cod civil, în temeiul cărora apelanta avea posibilitatea de obține executarea în natură a obligației asumate de pârât prin contract; - în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 17.753,49 lei, reprezentând c/val. a21.528 kg. -soarelui neachitate; sub acest aspect, precizează apelanta - reclamantă, în cerere și în concluziile scrise s-a trecut eronat că ar fi vorba de c/val. a 21.528 kg. rapiță; în fapt era vorba de -soarelui, iar instanța de fond avea obligația de a clarifica această problemă, având în vedere că actele invocate ( contract, facturi, adresă de punere în întârziere) făceau referire la cantitatea de - soarelui și nu la rapiță.

Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.

Analizând sentința apelată, în raport de susținerile părților, de actele de la dosar și de dispozițiile legale incidente, curtea constată întemeiat - în parte - apelul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

1. În ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra daunelor cominatorii, curtea observă că nici nu se impunea o astfel de pronunțare, întrucât daunele la care face referire apelanta - reclamantă nu puteau fi analizate și acordate decât în ipoteza admiterii cererii principale, privind obligarea pârâtului la executarea contractului; ori instanța de fond respins cererea principală, de executare a contractului, astfel că nu se putea dispune cu privire la plata de daune cominatorii.

2. Referitor la modul de interpretare a dispozițiilor art. 1073 Cod civil, curtea constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală.

Potrivit art.1073 Cod civil, " creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațieiși în caz contrar, are dreptul la dezdăunare".

Art. 1075 cod civil prevede că " orice obligație de a face sau a nu facese schimbă în dezdăunări,în caz de neexecutare din partea debitorului".

Ca urmare, în cazul în care debitorul nu își îndeplinește de bună - voie obligația de a face, creditorul nu are posibilitatea de a obține protecția legii pentru a executa silit acea obligație, ci are vocația de a obține daune pentru neexecutare.

În consecință, prima instanță a interpretat corect dispozițiile sus-enunțate, stabilind că reclamanta nu poate obține obligarea pârâtului la executarea contractului.

3. În ce privește capătul de cerere din precizarea acțiunii, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 17.753,49 lei, reprezentând c/val. a 1528 kg. rapiță livrată și neachitată, curtea constată întemeiate susținerile apelantei.

Este adevărat că în cerere reclamanta a menționat greșit că e vorba despre cantitate de rapiță și nu de -soarelui ( cum era în realitate), dar, având în vedere că cererea reclamantei se întemeia pe contractul de vânzare - cumpărare nr. 251/3.12.2008, că facturile depuse la dosar se referau la cantități de soarelui și nu de rapiță, instanța de fond avea obligația de a clarifica aceste inadvertențe, potrivit art. 129 al.(4) Cod procedură civilă.

Curtea constată că din actele dosarului rezultă că reclamanta a livrat pârâtului o cantitate de 33,65 tone -soarelui ( facturi fiscale nr. 905/18.12,2008, nr. 893/15.12.2008, nr. 891/12.12.2008), din care acesta a achitat doar 9996,65 lei, rămânând o diferență de preț de 17.753, 49 lei, reprezentând marfă livrată și neachitată.

Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării acestei sume și faptul că potrivit art. 969 Cod civil" convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", în temeiul art. 1361 Cod civil, se impune admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 17.753,49 lei, reprezentând c/val. marfă.

Ca urmare, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă curtea va admite apelul de față și va schimba sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, numai în ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 17.753,49lei, cu titlu de c/val. marfă.

Celelalte capete de cerere, privind obligarea pârâtului la executarea contractului și la daune cominatorii vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă L cu sediul în comuna Secuieni, județul N, com. Secuieni, județul N împotriva sentinței civile nr. 637 Com din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G domiciliat în I,-,. C,.2, județul, având ca obiect obligația de a face, pretenții.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că;

Admite în parte acțiunea precizată. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 17753,49 lei reprezentând c/val. marfă.

Respinge, ca nefondate celelalte capete de cerere.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Red./7.01.2010 Tehnored./8.01.2010 Ex.5

Președinte:Morina Napa
Judecători:Morina Napa, Vera Stănișor

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Bacau