Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -.
DOSAR NR. -
DECIZIA NR.92/C/2008 -
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea apelurilor comerciale formulate de apelanta pârâtă cu adresă de corespondență în B sector 1- - 14 și apelantul pârât MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor cu sediul în B sector 1- în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL cu sediul în O-/B. III. 14 județul B împotriva sentinței nr. 140/COM/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă -" COM"SRL O - consilier juridic, în baza delegației nr.15/29.09.2008, emisă de societatea intimată, lipsă fiind apelantele B și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul declarat de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru - chitanța nr. - - plus 0,15 lei timbru judiciar, apelul declarat de este de asemenea legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru - chitanța nr. - - plus 0,50 lei timbru judiciar, apelanta a depus la dosar note scrise, la care a anexat xerocopia ordinului nr.2258/05.09.2005, xerocopia certificatului nr-, xerocopia activelor disponibile din 05.03.2008, după care:
Instanța,comunică un exemplar din notele scrise și înscrisurile anexate acestora, cu reprezentantul intimatei reclamante.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează instanței că are cunoștință de înscrisurile comunicate de apelantă și din alte procese care sunt pe rol între părți, nu solicită amânarea cauzei în vederea studierii acestora, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen și drept urmare solicită cuvântul asupra apelurilor. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, nefiind alte cereri, excepții, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea apelurilor ca fiind neîntemeiate și drept consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că, în mod corect instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiate excepțiile formulate de pârâte, prin întâmpinările depuse, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere prevederile art.12 alin.2 din Legea nr.246/2004 care arată că, regiile autonome, societățile comerciale/companiile naționale, precum și societățile comerciale cu capital majoritar de stat, sunt obligate ca în termen de 90 de zile de la depunerea cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii să încheie contractele de vânzare - cumpărare prevăzute de la alin.1 lit."b". În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, de asemenea în mod corect instanța de fond a reținut apărările formulate pe fond de către societatea intimată, respectiv că, pârâtele sunt obligate, în temeiul art.12 din Legea nr.346/2004 să încheie în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor, contracte de vânzare - cumpărare pentru imobilele pe care persoanele arătate la art.3 din aceeași lege, le dețin în baza unor contracte de închiriere. Mai menționează totodată că, în conformitate cu ar.14 din aceeași lege, vânzarea activelor aflate în situația prevăzută de art.12 alin.1 se face doar prin hotărârea adunării generale și a consiliilor de administrație a regiilor autonome, cu informarea prealabilă a autorității statului și a ministerelor de resort. Pe fondul cauzei, învederează că în mod corect instanța de fond a reținut că, între societatea intimată și pârâta s-au încheiat contracte de închiriere și față de acest fapt, legea nr.346/2004 prevede că, activele disponibile și utilizate în baza contractelor de închiriere, încheiate cu regiile autonome, vor fi vândute la solicitarea locatarului sau asociatului. Apreciază totodată că, societatea intimată îndeplinește toate condițiile prevăzute în art.2 din Legea nr.346/2004, a acceptat ferm oferta de vânzare înaintată de apelanta de rând I, însă apelantele pârâte, în mod constant au refuzat încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru imobilele a căror cumpărare o solicită, imobile care fac parte din activele disponibile astfel cum prevede legea mai sus enunțată, Legea nr.346/2004 în art.13 alin.2. În consecință, solicită respingerea apelurilor și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Bihor, ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.140/COM din 16 aprilie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția prematurității introducerii cererii invocată de pârâtele cu sediul în B,-, sector 1 și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR cu sediul în B,-, sector 1 în contradictoriu cu reclamanta -. COM SRL cu sediul în O,-/B,. III..14, jud.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta .
A admis acțiunea reclamantei, și pe cale de consecință, au fost obligate pârâtele să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în O,- "CINEMATOGRAFUL " și S- "CINEMATOGRAFUL ", ambele situate în județul B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, examinând cererea prin prisma motivelor invocate, raportat și la excepțiile invocate, în condițiile art. 137 Cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii de către reclamantă invocată de către pârâte, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 109 alin.1 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente, iar în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că Legea 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă precum și că, Ordonanța nr. 39/2005 aprobată prin Legea 328/2006 nu prevede o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanței de judecată, instanța față de dispozițiile art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, în baza art. 137 Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiată excepția prematurității introducerii cererii, invocată de către pârâte.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta ROMÂNIA, instanța a reținut că pârâta deține calitatea de locator în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatară.
În conformitate cu art. 12 alin.2 din Legea 246/2004 autonome sunt obligate ca în termen de 90 zile de la depunerea cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii să încheie contracte de vânzare-cumpărare prevăzute la alin.1 lit. b și d, situație față de care evident, în condițiile art. 109 Cod procedură civilă pârâta are calitatea procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de locator al imobilelor, considerente față de care în condițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată de către pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reținut că reclamanta deține calitatea de locatară a spațiilor situate în O,- "CINEMATOGRAF " județul B și imobilul situat în S- "CINEMATOGRAF " județul B în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 și a actelor adiționale, contracte de locațiune care sunt în vigoare, nefiind desființate de către părți.
La data de 18 noiembrie 2007 pârâta a formulat o ofertă privind cumpărarea sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare prin negociere directă a activelor pe care le deține, reclamantei - ofertă care a fost acceptată de către reclamantă conform adresei nr. 347 din 26 noiembrie 2004.
În ceea ce privește susținerile pârâtei MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR de respingere a cererii, întrucât în condițiile art. 37 Cod comercial nu s-a încheiat acordul de voință între părți, întrucât până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt revocabile, instanța le-a respins ca neîntemeiate, deoarece oferta de vânzare-cumpărare, precum și modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate este stabilită prin lege, respectiv art. 12 alin.2 din Legea 246/2004, respectiv la cererea întreprinderii în termen de 90 de zile de la depunerea cererii Regia autonomă este obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare prevăzut la alin.1 lit. b și
Având în vedere că reclamanta se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii astfel cum a fost definitivă prin art. 2 din Legea 346/2004, că are calitatea de locatar asupra spațiilor aparținând Regiei autonome conform contractelor de închiriere aflate la dosar, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită la cumpărarea spațiului în condițiile art. 12 alin.2 din Legea 2346/2004, considerente față de care instanța a apreciat cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință a obligat pe pârâte să încheie contractul de vânzare cumpărare pentru imobilele situate în O- "CINEMATOGRAF " și S- "CINEMATOGRAF " cu respectarea procedurii prevăzută de art. 12 lit. b din Legea 346/2004.
Instanța a constatat faptul că, prin concluziile scrise cât și susținerile orale cu ocazia dezbaterilor în fond, reclamanta a declarat expres că nu solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, considerente față de care în baza principiului disponibilității părților în procesul civil a lua act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțate de rima instanță a declarat apel în termen și legal timbrat Ministerul Culturii și Cultelor B, solicitând instanței admiterea apelului, anularea sentinței și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă, neîntemeiată și nefondată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, prin acțiunea introductivă reclamanta -" COM"SRL a solicitat obligarea ministerului și a pârâtei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru "" din O și "" din
Consideră netemeinică soluția primei instanțe, de respingere a excepțiilor invocate și admitere a acțiunii reclamantei. Prima instanță a acordat un rol minimalist ministerului neconsemnând că bunurile imobile din cauză aparțin domeniului privat al Statului Român și se află în administrarea pârâtei "", numai Statul Român, în calitate de proprietar prin reprezentantul său legal, în speță ministerul culturii și cultelor, putând dispune asupra modalității de înstrăinare a bunurilor ce-i aparțin, orice convenție contrară fiind nulă absolut.
De asemenea, deși s-a invocat prin întâmpinare că Regia Autonomă a Distribuției și "" este o unitate ce funcționează sub autoritatea ministerului, precum și faptul că este agent economic monitorizat de minister, conform HG nr.393/2004, prima instanță nu a analizat speța și sub incidența altor temeiuri de drept aplicabile, respectiv OG nr.39/2005 aprobată prin Legea nr.328/2006 și HG nr.1879/2006.
Procedând în acest fel prima instanță a prejudiciat interesele pârâtelor, optând doar pentru analizarea cauzei în raport de Legea nr.346/2004 normă cu caracter general, fiind nesocotite prevederi imperative prevăzute în art.129 Cod procedură civilă.
În soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta, instanța a reținut că, în conformitate cu art.12 alin.2 din Legea nr.346/2004 regiile autonome sunt obligate să încheie contracte de vânzare - cumpărare prevăzute la alin.1 lit."b și d", situație în care pârâta are calitate de a încheia contractul de vânzare - cumpărare, în calitate de locator al imobilelor, rețineri față de care se pune întrebarea de ce a fost obligat și ministerul în solidar cu pârâta la încheierea contractului.
Apelanta arată că, dispozițiile OUG nr.88/1997 și ale Legii nr.346/2004 au caracter general față de prevederile OG nr.39/2005 care reglementează cinematografia, iar după abrogarea nr.2461/2004 s-a adoptat HG nr.1874/2006 privitoare la aprobarea strategiei de vânzare a sălilor și de spectacol cinematografic și a terenurilor aferente, acte ce constituie norma specială în materie. De asemenea, apelanta că dispozițiile art.27 din OG nr.88/1997 au caracter supletiv și nu obligațional în sensul obligării regiilor la încheierea contractului, prima instanță depășind atribuțiile puterii judecătorești atunci când a considerat că reclamanta este îndreptățită la cumpărarea spațiilor, în condițiile art.12 alin.2 din Legea nr.346/2004.
În raport de aceste prevederi cuprinse în Legea nr.346/2004 se învederează faptul că avea dreptul exclusiv de a stabili și întocmi lista cuprinzând activele disponibile ce trebuia reactualizată lunar, însă până în prezent nu s-a realizat acest lucru.
Sub aspectul nașterii pretinsului raport juridic obligațional, ca urmare a ofertei de vânzare formulate de pârâta prin adresa nr.012/18.11.2004 și comunicarea opțiunii de cumpărare prin adresele 346/26.11.2004 și 348/26.11.2004, arată că a invocat inadmisibilitatea unei asemenea solicitări, dar prima instanță nu a reținut inadmisibilitatea.
Reclamanta din cauză se pretinde a fi creditorul "obligației de a face" prin invocarea prevederilor art.969 -970 și 1073 Cod civil, fără însă a preciza și dovedi raportul juridic obligațional existent și temeiul de drept, atâta vreme cât izvorul unei obligații nu poate fi decât contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul și legea. Notificarea și răspunsul dat de reclamantă nu pot fi calificate drept contract, simpla notificare neputând îmbrăca caracterul unei oferte de vânzare a unui lucru, în speță nefiind îndeplinite cele 4 condiții cumulative pentru valabilitatea unei oferte, respectiv ca ea să fie o manifestare de voință reală, serioasă, conștientă, neviciată și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic, să fie fermă și neechivocă, precisă și completă. Arată de asemenea, că potrivit prevederilor art.37 Cod comercial, până ce contractul nu este perfect (încheiat) propunerea și acceptarea sunt revocabile, în speță revocarea intervenind prin comunicarea adresei privitoare la sistarea temporară a derulării procedurii de vânzare.
Împotriva soluției pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen, legal timbrat și apelanta B, solicitând instanței admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, prin hotărârea atacată nu se reține că apelanta nu este proprietara celor două cinematografe și că acestea sunt proprietatea Statului Român conform dispozițiilor art.65 din OG nr.39/2005.
Respingerea excepție lipsei calității procesual pasive a este greșită, deoarece regia are doar în administrare cele două spații, iar faptul că ele au fost închiriate pentru organizarea și realizarea spectacolelor cinematografice, nu conferă calitate procesual pasivă.
Arată de asemenea că nu s-a reținut că, cinematografele din cauză nu sunt active disponibile și nu sunt înscrise pe lista activelor disponibile ce are caracter public și este postată pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie.
În drept au fost invocate prevederile art.282 - 284, 296 Cod procedură civilă, art.65 din OG nr.39/2005, art.13 alin.4 și 5 din Legea nr.346/2004.
Intimata -" COM"SRL O, prin întâmpinarea depusă la filele 29-33 solicită respingerea ca nefondate a apelurilor și menținerea în totalitate a sentinței apelate arătând că, potrivit prevederilor art.12 alin.2 din Legea nr.246/2004 are calitate procesual pasivă în cauză, regia trebuind ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de cumpărare să încheie contractele de vânzare - cumpărare, iar ministerele de resort( în speță Ministerul Culturii și Cultelor ) au obligația să urmărească derularea valorificării activelor respective.
În cauză, societatea a notificat cu privire la opțiunea fermă de achiziționare a sălilor de cinematograf pe care le deține în baza unor contracte de închiriere, societatea îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege și și-a respectat toate obligațiile contractuale asumate, însă pârâtele au refuzat să încheie contractele de vânzare - cumpărare.
Instanța de apel analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu reține că sunt nefondate urmând ca, în baza prevederilor art.295 -296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lor ca atare și menținerea în totalitate a sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Între societatea intimată și apelanta s-a încheiat, în data de 1 aprilie 1998, contractul de închiriere având ca obiect Cinematograful "" din localitatea O,-, iar în data de 20 iulie 2000 contractul de închiriere a "" situat în localitatea S,-, intimata având calitatea de chiriaș a celor două imobile, locațiunea fiind prelungită ulterior prin actele adiționale încheiate între părți.
După apariția Legii nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și a Ordinului Ministerului Culturii și Cultelor nr.2461/2004 de aprobare a normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul "", prin adresa nr.012/18.10.2004 s-a solicitat intimatei, exprimarea opțiunii în ceea ce privește cumpărarea, ori încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare prin negociere directă a activelor pe care le deține în chirie (fila 4).
Prin adresele nr.347/26.11.2004 și nr.348/26.11.2004 ( filele 5,14) societatea intimată și-a exprimat opțiunea de cumpărare prin negociere directă a celor două active pe care le deține în chirie, învederând apelantei că pentru Cinematograful "" și anterior, în temeiul Ordinului nr.1/2000 al Oficiului Național al și-a exprimat opțiunea de cumpărare, activ pentru care întocmit și un raport de evaluare a spațiului acceptat de către regie.
Deși, potrivit prevederilor art.12 alin.2 din Legea nr.346/2004 regia autonomă ce avea în administrare bunurile propuse spre vânzare intimatei, avea obligația ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către intimată, să încheie contractele de vânzare - cumpărare, nu și-a îndeplinit această obligație, procedura de înstrăinarea activelor nefiind finalizată până la momentul revocării Ordinului nr.2461/2004 prin Ordinul nr.2258/05.09.2005, ordin nepublicat în Monitorul Oficial și emis după intrarea în circuitul civil a ordinului revocat.
După apariția OG nr.39/2005 privind cinematografia aprobată prin Legea nr.328/2006, prin adresa nr.2830/19.04.2006, (fila 9), comunică intimatei că după aprobarea strategiei de privatizare prin vânzare de active ce urma a fi aprobată prin hotărâre de guvern, îi va reanaliza solicitarea de cumpărare a activelor.
Însă, nici după intrarea în vigoare a HG nr.1874/2006 de aprobare a strategiei privind vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic și a terenurilor aferente și nici după întâlnirea părților ca urmare a invitației nr.7162/14.11.2006 a și întocmirea procesului verbal din data de 27.11.2006 când s-a stabilit că intimata și-a respectat clauzele contractuale, a făcut investiții la cele două active aprobate prin documentația de evaluare întocmită de către societate în cadrul celor două proceduri anterioare de vânzare a activelor (fila 16), nu s-a finalizat procedura demarată prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare de către cele două apelante.
Acestea au invocat faptul că strategia aprobată prin HG nr.1874/2006 a fost contestată în instanță de către terțe persoane și nemandatarea de către minister datorită acestui motiv al contestării, drept cauze ce au determinat nefinalizarea procedurilor demarate de mai multe ori pentru vânzarea activelor.
Aceste susțineri ale apelantelor nu pot fi reținut favorabil, atâta vreme cât un act administrativ (hotărârea de guvern) se bucură de prezumția de legalitate până la momentul anulării lui de către instanță, iar neemiterea mandatului în vederea vânzării spațiului prevăzut de același act administrativ, nu-i poate fi imputat societății intimate, fiind un aspect ce intră în atribuțiile instituțiilor stabilite de lege.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel privitor la minimalizarea rolului ministerului în cauză de către instanța de fond, deoarece prin hotărârea atacată s-a dispus, atât obligarea ministerului cât și a regiei autonome în administrarea căreia se aflau bunurile proprietate privată a statului, la încheierea contractelor, ministerul fiind obligat în calitate de reprezentant al Statului Român, iar regia autonomă pentru calitatea sa de administrator al activelor, legiuitorul prevăzând la art.12 din Legea nr.346/2004 expres că, contractul se încheie de către regia autonomă.
De altfel, și în actele normative speciale invocate de către apelante, OG 39/2005 și HG nr.1874/2006, vânzarea activelor de către stat prin Ministerul Culturii și Cultelor are loc tot prin intermediul regiei autonome ce are în administrare spațiile respective.
Sub aceste aspecte se reține că în cauză are calitate procesual pasivă apelanta, cum în mod corect a reținut și prima instanță, motivele de apel invocate în acest sens fiind nefondate.
Nu pot fi reținute favorabil nici susținerile apelantelor în sensul că nu pot fi obligate la încheierea contractului, deoarece activele din cauză nu sunt cuprinse în lista activelor disponibile potrivit Legii nr.346/2004, lista depusă la dosar de către acestea fiind întocmită la data de 5 martie 2008, ori cererile de cumpărare și procedurile de vânzare, față de intimată, au demarat în anul 2004, iar pentru unul din spații, anterior acestui an.
De asemenea, în această privință se reține și faptul că regia autonomă a adresat chiriașei sale oferta de vânzare a spațiilor la care a optat favorabil intimata, situație în care nu se poate susține de către aceste părți că activele nu erau disponibile în sensul legii, atâta vreme cât la inițiativa lor s-a demarat procedura.
De asemenea, nu poate fi reținută nici apărarea apelantelor pârâte în sensul că, adresa nr.012/18.10.2004 de comunicare a intenției de înstrăinare a activelor nu reprezintă o ofertă expresă de a contracta, atâta vreme cât din cuprinsul ei rezultă manifestarea de voință fermă, neechivocă, clară și cu intenție de a angaja din punct de vedere juridic, în sensul oferirii spre vânzare ori leasing imobiliar a activelor, iar această ofertă a fost acceptată de către intimată prin cele două adrese, părțile întrunindu-se ulterior să analizeze și restul condițiilor de înstrăinare (modul de derulare a închirierii, investițiile efectuate, evaluarea spațiilor), mai puțin să negocieze prețul în condițiile prevăzute de actele normative aplicabile.
De altfel, atâta vreme cât din actele dosarului rezultă faptul că intimata reclamantă a îndeplinit condițiile prevăzute de art.3,12 din Legea nr.346/2004 ale Ordinului nr.2461/2004, privitoare la cumpărarea activelor ce le deține în chirie, prin negociere directă, a continuat procedura de cumpărare ți în temeiul prevederilor art.67 din OG nr.39/2005 și a strategiei aprobate prin HG nr.1874/2006, refuzul apelantelor pârâte de a finaliza procedura demarată și a încheia contractele de vânzare - cumpărare în termenele prevăzute, este nejustificat, soluția echitabilă și morală pentru diferendul ivit fiind finalizarea demersurilor și încheierea contractelor respective.
Faptul că, după pronunțarea soluției de către prima instanță, prin decizia nr.259/20 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție B, s-a anulat HG nr.1874/2006, nu este de natură a influența litigiul dedus judecății, atâta vreme cât reclamanta intimată a făcut dovada că îndeplinește condițiile legale de a cumpăra activele după procedura de vânzare prevăzută de Ordinul nr.2461/2004 dat în aplicarea și executarea Legii nr.346/2004, procedură anterioară celei reglementate de HG nr.1874/2006 și care dacă nu ar fi fost nejustificat nefinalizată de apelante, s-ar fi finalizat prin vânzarea prin negociere directă a activelor.
În consecință, instanța de apel reține că, motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, urmând să dispună respingerea ca nefondate a apelurilor declarate și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondate apelurile comerciale declarate de apelantele pârâte cu adresă de corespondență în B sector 1- - 14 și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR cu sediul în B sector 1- în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL cu sediul în O-/B. III. 14 județul B împotriva sentinței nr. 140 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 06.10.2008-
Jud. fond
Tehnoredact. - -
07.10.2008/ 5 ex.
3 com./08.10.2008
1. apelantele pârâte cu adresă de corespondență în B sector 1- - 14 și
2. - // - MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR cu sediul în B sector 1-
3. intimata reclamantă - COM SRL cu sediul în O-/B. III. 14 județul B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
