Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928

Secția Comercială

Dosar:-

DECIZIA CIVILĂ NR.95/

Ședința publică din 19 mai 2008

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

Grefier:- -

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.104/PI/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- în contradictoriu cu pârâta - - SRL, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, lipsă părțile.

Procedura completă.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depusă la dosar adresa emisă de apelantă însoțită de copia contractului de proiectare și consultanță încheiat între părți.

Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.104/PI/12.02.2008 pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - - SRL, având ca obiect obligație de a face.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de reclamanta - SRL aceasta a chemat în judecată pârâta - - SRL solicitând să o oblige la executarea contractului de proiectare intervenit între părți sub nr.1/12.06.2007, respectiv de a-și executa obligație de face asumată prin contract, în termen de 45 de zile de la data introducerii acțiunii, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere, începând cu data expirării termenului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de proiectare și consultanță încheiat între părți pârâta s-a obligat să-i pună la dispoziție și să finalizeze proiectul "Hală industrială de producție piese și ansamble metalice din fier forjat, spațiu administrativ cu funcții complementare, amenajare și sistematizare teren aferent și împrejmuire", iar conform pct.2.1,lucrările trebuiau să înceapă la data de 10.06.2007 și să fie finalizate cel târziu la data de 31.08.2007, pentru care reclamanta a achitat în avans 40% din valoarea contractului, dar că pârâta nici până în prezent nu a realizat documentația necesară pentru demararea lucrărilor.

Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosar, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece aceasta are la îndemână posibilitatea de a solicita fie rezilierea contractului, fie obligarea pârâtei la penalități de întârziere, astfel cum părțile au prevăzut la art.5 și 8 din contract.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL solicitând în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare, reclamanta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cererii, deoarece solicitarea reclamantei a fost de aoo bliga pe pârâtă la executarea contractului, căci opțiunea între obligarea la executarea în natură și reziliere convenției, potrivit dispozițiilor art.1021 Cod civil, îi aparține reclamantei, iar tribunalul a considerat că aceasta este neîntemeiată întrucât are la îndemână posibilitatea de a solicita rezilierea contractului sau obligarea la penalități de întârziere, fără a analiza dacă cererea este întemeiată prin raportare la motivele de fapt și de drept, indicate în cuprinsul acesteia și de care prima instanță era ținută în virtutea disponibilității care guvernează procesul civil.

Analizând actele și lucrările dosarului în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că apelul de față este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL pentru a fi obligată la executarea contractului de proiectare nr.1/12.06.2007 încheiat între părți, în baza căruia reclamanta a achitat deja un avans de 9773 Euro, reprezentând 40% din contravaloarea lucrărilor de proiectare.

Deși lucrările de proiectare trebuiau să înceapă, potrivit termenului stipulat în contract la de 10.06.2007 și să fie finalizate la data de 31.08.2008, pârâta nu a început executarea acestor lucrări până în prezent.

Prin apelul formulat apelanta a solicitat, în principal, desființarea sentinței apelate și trimiterea ei spre rejudecare, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cererii reclamantei, iar în subsidiar, schimbarea sentinței și admiterea cererii reclamantei.

Curtea constată că, deși instanța de fond a apelat la o formulare extrem de concisă în ce privește motivarea sentinței pronunțate, nu se poate considera că aceasta nu a cercetat fondul cauzei, căci în motivare s-a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, deoarece, potrivit art.5 și 8 din contractul încheiat între părți, aceasta putea solicita fie rezilierea contractului fie obligarea pârâtei la penalități de întârziere.

Cu toate acestea, instanța de fond, respingând acțiunea, a interpretat greșit legea aplicabilă în speță și starea de fapt dedusă judecății.

Astfel, deși este adevărat că în contractul de încheiat între părți acestea au prevăzut la capitolele 5 și 8 că în cazul neexecutării obligațiilor de către pârâtă se va putea cere fie rezilierea contractului fie obligarea la penalități de întârziere, potrivit art.1073 cod civil creditorul are dreptul de îndeplinirea exactă a obligației asumate de către debitor și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.

Coroborând acest temei de drept cu dispozițiile art.969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante rezultă că acțiunea reclamantei, prin care aceasta solicită obligarea pârâtei la îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate de pârâtă, adică la executarea lucrărilor de proiectare, este întemeiată și se impune a fi admisă.

Cât privește daunele cominatorii solicitate de către aceasta de 100 lei pe zi de întârziere și acest capăt de cerere urmează a fi admis, deoarece, deși potrivit art.5 " convenite" din contractul încheiat între părți acestea au stabilit un procent de 0,2% din valoarea contractului cu titlu de penalități de întârziere, suma solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată este mai mică, astfel că, potrivit principiului disponibilității părților din proces, aceasta va fi acordată.

Astfel fiind, se va admite apelul formulat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.104/PI/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- în contradictoriu cu pârâta - - SRL se va schimba în tot sentința apelată în sensul că se va admite cererea formulată de reclamanta apelantă, urmând ca pârâta să fie obligată la executarea contractului de proiectare nr.1/12.06.2007 încheiat între părți, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în T,- A, județul T împotriva sentinței civile nr.104/PI/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- în contradictoriu cu pârâta - - SRL, cu sediul în T, Intrarea Carului,nr.14, județul

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite cererea formulată de reclamanta apelantă.

Obligă pârâta intimată - SRL la executarea contractului de proiectare nr.1/12.06.2007 încheiat între părți, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.

Președinte, Judecător, Grefier,

- - - - - -

Red./11.06.2008

Dact./11.06.2008

4 ex./

Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Timisoara