Reziliere contract comercial Spete. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.94/
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.29/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat, lipsă fiind pârâta apelantă.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea pune în discuție cererea de suspendare a executării sentinței civile apelate formulată de pârâtă.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
În deliberare, Curtea respinge cererea de suspendare formulată de pârâta apelantă, ca rămasă fără obiect.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantului a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, potrivit întâmpinării formulate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă pentru pârâta apelantă avocat care solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și respingerea cererii reclamantului, ca netemeinică și nelegală.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.29/18.01.2008 pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul Timișa respins excepția de necompetență materială a tribunalului, a admis acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, a dispus rezilierea contractului de prestări servicii nr.1259/4.10.2007 și a obligat pârâta la restituirea sumei de 1.200 euro în echivalent în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plății, cu titlu restituire avans.
Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 492 euro echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plății, reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 24.10.2007-4.12.2007 și în continuare până la plata efectivă a debitului, obligând pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.045 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 8257/30/5.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SRL T, solicitând rezilierea contractului de prestări servicii nr.1259/4.10.2007 pentru neexecutarea obligației asumate de către societate, cu restituirea avansului plătit de 1200 euro și cu daune interese compensatorii.
Prin precizarea și completarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat a se dispune rezilierea contractului de prestări servicii nr.1259/04.10.2007 pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă și, pe cale de consecință, obligarea acesteia la restituirea sumei de 1200 euro, echivalentul sumei de 4044 lei, la cursul BNR din ziua plății debitului, suma reprezentând avansul achitat pârâtei în baza pct.2 al cap.3 din contract, obligarea pârâtei la plata sumei de 492 euro, echivalentul sumei de 1673 lei, la cursul de schimb al BNR din ziua plății debitului, sumă ce reprezintă penalități de 1%/zi de întârziere pentru perioada 24.10.2007-04.12.2007 și în continuare la penalități de 1%/zi de întârziere pentru suma de 1200 euro până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de prestări servicii pârâta și-a asumat obligația de a executa tâmplărie PVC albă, sticlă, pervaz interior 7 ml, 8 plase și rulouri cu casetă aplicată 8 ml, stabilind ca dată a predării lucrării 23.10.2007.
Deși s-a achitat aproximativ 80% din prețul lucrării, pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, cu toate că reclamantul a purtat mai multe discuții telefonice cu angajații societății, fără a se stabili nici măcar un nou termen de predare al lucrării. Reclamantul a învederat instanței faptul că la data de 29.10.2007 s-a adresat cu o sesizare Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului T, ca urmare a faptului că pârâta nu și-a îndeplinit la termen obligațiile asumate prin contract.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, invocând dispozițiile art. 2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, considerând că prezentul litigiu are natură comercială, având ca obiect reziliere contract, respectiv restituirea avans în cuantum de 1200 euro, situație în care competența de soluționare a cauzei îi revine Judecătoriei Timișoara.
Pe fondul litigiului, pârâta a precizat că între cele două părți s-a încheiat contractul de prestări servicii depus la dosar, în temeiul căruia pârâta și-a îndeplinit obligația contractuală, finalizând lucrarea așa cum rezultă din adresa nr.605/15.11.2007 cu o mică întârziere datorată furnizorului de materiale SC SRL care, printr-o adresă depusă la dosarul cauzei, și-a anunțat întârzierea în livrarea materialelor.
Pârâta a susținut că reprezentanții săi l-au contactat pe reclamant și au încercat chiar la fața locului să monteze lucrarea comandată, însă reclamantul interzis accesul lucrătorilor societății pârâte în incinta imobilului.
S-a precizat de către pârâtă faptul că reclamantul a achitat numai parțial prețul stabilit prin contract, cu motivarea că lucrarea nu este finalizată și că în realitate această lucrare a fost pentru montaj și se află la punctul de lucru din Calea, nr.41-43.
Pârâta consideră că și-a executat obligația contractuală cu bună credință, fiind împiedicată de către reclamant să-și execute montarea lucrării, obligație asumată prin contractul de prestări servicii.
Cu privire la penalitățile de întârziere și daunele interese, pârâta a solicitat respingerea acestei cereri, invocând prevederile art. lit. g din contract, care stabilește penalități de întârziere doar în sarcina beneficiarului arătând că reclamantul a acționat cu rea credință și, ca atare, nu sunt întrunite condițiile de admitere a unor daune interese.
Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea formulată de către reclamant are ca prim petit rezilierea contractului de prestări servicii, petit ce reprezintă cererea principală și care determină, de altfel, competența materială a instanței, situație în care sunt aplicabile prevederile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, competența materială aparținându-i tribunalului și nu judecătoriei. Celelalte capete de cerere privind restituirea unei sume bănești reprezentând avansul achitat și plata daunelor interese au caracter accesoriu și, potrivit art.17 Cod procedură civilă, sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, motiv pentru care instanța a respins excepția de necompetență materială a tribunalului.
Între părțile aflate în litigiu s-a încheiat contractul de prestări servicii cu nr.1259/4.10.2007 având ca obiect executarea de către pârâtă a unor lucrări de tâmplărie PVC, detaliate la cap.2 din contract.
Potrivit cap.3 din contract, durata de execuție a lucrării a fost stabilită de comun acord în perioada cuprinsă între 20.10.2007 și 23.10.2007, iar valoarea totală a lucrărilor a fost stabilită la prețul de 1615 euro, achitându-se cu titlu de avans suma de 1200 euro la data încheierii contractului, urmând ca restul de plată în sumă de 415 euro să fie achitat la data la care se va efectua montajul lucrării.
S-a reținut că, deși prin contractul încheiat s-a stabilit o dată certă de finalizare a lucrării ca fiind 23.10.2007, pârâta nu și-a respectat obligația contractuală, ea însăși recunoscând existența unei întârzieri pe care o consideră ca fiind determinată de întârzierea cu care i-au fost livrate materialele de către societatea furnizoare SC SRL și, ca atare, neavând nici o culpă pentru neexecutarea la termen a lucrării.
Este adevărat că pârâta a depus la dosar o adresă de la furnizorul SC SRL cu nr.20/15.10.2007, prin care i se aducea pârâtei la cunoștință faptul că materia primă pe care a comandat-o va fi livrată pe data de 01.11.2007, întrucât au fost probleme cu privire la importul de profile de la furnizor, în sensul că tirurile de marfă întârzie foarte mult la vamă. S-a reținut, în primul rând, că realitatea celor conținute în adresa mai sus menționată nu poate fi verificată, întrucât nu există nici un fel de dovezi în acest sens, iar pe de altă parte, în contractul de prestări servicii pârâta s-a angajat în mod ferm la executarea lucrării comandate într-un termen precis, fără a condiționa finalizarea lucrării de primirea materialelor necesare, ceea ce duce la concluzia că pârâta avea în stoc necesarul de materie primă pentru confecționarea acestei lucrări.
Mai mult, dacă într-adevăr ar fi existat această situație pârâta avea posibilitatea să îl încunoștințeze pe reclamant și să îi solicite acordul de a modifica durata de executare a lucrării, ceea ce nu s-a întâmplat însă.
Pârâta depune la dosarul cauzei o adresă purtând nr. de înregistrare 605/15.11. fără a se preciza și anul, în copie, prin care îl anunță pe reclamant despre faptul că lucrările au fost finalizate și că a încercat de mai multe ori să monteze lucrarea, dar că a fost refuzată sistematic, nepermițându-se accesul reprezentanților societății în incinta imobilului unde urma să fie montată lucrarea, fără a face însă dovada că această adresă i-a fost comunicată reclamantului și că acesta a și primit-
Prin întâmpinarea depusă la dosar prin registratura Tribunalului Timiș la data de 29.11.2007, deci înainte de primul termen de judecată fixat la 04.12.2007, pârâta a solicitat admiterea probei cu interogatoriul reclamantului, probă pe care nu și-a susținut-o, neprezentându-se în instanță la nici unul dintre termenele fixate pentru judecarea cererii, probă pe care instanța a considerat-o ca nefiind utilă și pertinentă în cauză față de faptul că reclamantul și-a exprimat poziția prin cererea introductivă la instanță, cât și prin precizarea și completarea acesteia.
Față de înscrisurile existente la dosarul cauzei și având în vedere însăși recunoașterea pârâtei, că lucrarea comandată de către reclamant, care trebuia executată în temeiul contractului încheiat, nu a fost finalizată la termenul stabilit de comun acord de către părți, situație în care s-a constatat neexecutarea unei obligații contractuale de către pârâtă, instanța de fond a dispus rezilierea contractului de prestări servicii nr.1259/4.10.2007 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.200 euro în echivalent în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plății, cu titlu restituire avans.
Referitor la penalitățile de întârziere solicitate de către reclamant, prima instanță a considerat întemeiată cererea chiar dacă în contractul de prestări servicii numai una dintre părți, respectiv beneficiarul serviciilor, în speță reclamantul, era obligat la plata unei penalități de 1% din valoarea restantă în cazul în care nu își respectă obligația de plată la termen, întrucât această clauză penală, care îl dezavantajează net pe reclamant, este considerată de către jurisprudența comunitară ca fiind clauză abuzivă. Or, având în vedere principiile generale ale dreptului comunitar, respectiv principiul nediscriminării și al egalității de șanse, precum și al simetriei privind obligațiile părților, instanța a admis cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 492 euro, echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plății, reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 24.10.2007-04.12.2007 și în continuare până la plata efectivă a debitului.
Totodată, în baza art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 2.045 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SRL solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantului ca netemeinică și nelegală. Totodată, s-a solicitat și suspendarea executării sentinței apelate.
În motivarea apelului, pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru nerespectarea prevederilor art.7201Cod procedură civilă, la dosarul cauzei nefiind nicio dovadă care să indice faptul că reclamanta a respectat procedura prealabilă a concilierii directe.
Se reiterează necesitatea și oportunitatea probei cu interogatoriul reclamantului, având în vedere că ne aflăm în situația prevăzută de legiuitor și anume existența unor fapte personale care sunt în legătură cu pricina și sunt cunoscute de acesta.
În ceea ce privește petitul acțiunii, referitor la rezilierea contractului de prestări servicii cu nr.1259/04.10.2007, apelanta arată că, așa cum rezultă și din adresa nr.605/15.11.2007, aceasta a finalizat lucrarea, care a avut o mică întârziere datorată furnizorului de materiale, SC C, conform adresei cu nr.20/15.10.2007, întârziere care nu poate fi imputată pârâtei. Mai mult, se arată că reprezentanți ai societății apelante l-au contactat pe reclamant și au încercat chiar la fața locului de monteze lucrarea, dar acesta, cu rea credință, nu a permis accesul reprezentanților societății în incinta imobilului unde trebuia montată lucrarea. De asemenea, se susține că reclamantul nu a achitat decât parțial prețul stipulat la art.III din contract, sub pretextul că lucrarea nu este finalizată, ori aceasta a fost finalizată și pentru montaj, în prezent aceasta aflându-se la punctul de lucru al pârâtei din Calea nr.41-43. Prin urmare, apelanta consideră că a fost de bună credință, executându-și obligațiile contractuale, fiind oprită practic să facă ultimul pas și anume montarea lucrării.
Se arată că în contractele sinalagmatice, așa cum este și contractul în speță, obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, partea care și-a executat obligația putând opune celeilalte părți excepția de neexecutare a contractului.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului față de penalitățile de întârziere și daunele interese, apelanta solicită să fie respinse, deoarece, conform art.V lit.g din contract, sunt prevăzute penalități doar în sarcina beneficiarului, iar în ceea ce privește daunele interese, în speță nu sunt întrunite condițiile de acordare a acestora, fiind vorba de o cauză străină așa cum prevede art.1082 Cod civil, respectiv reaua credință a reclamantului.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere de 1% pe zi, apelanta solicită respingerea acestora având în vedere faptul că prima instanță a ignorat prevederile contractului de prestări servicii nr.1259/04.10.2007, care la Capitolul lit.g prevede obligația la plata penalităților de întârziere doar în sarcina beneficiarului, astfel că s-a cenzurat în mod forțat voința părților dându-se o interpretare greșită articolului menționat.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe. pentru următoarele motive:
În mod eronat susține pârâta apelantă că instanța a ignorat prevederile art.7201Cod procedura civila, deoarece dispozițiile acestuia vizează cererile evaluabile in bani, ori prezenta acțiune vizează rezilierea unui contract de execuție de bunuri și, pe cale de consecință, nu este evaluabil in bani.
Restituirea de către societatea apelantă către subsemnatul a avansului achitat nu transformă acțiunea de chemare în judecată într-o acțiune evaluabilă în bani, ci reprezintă repunerea părților în situația anterioară (restitutio in integrum), iar daunele calculate pentru prejudiciul cauzat, prin neexecutarea culpabilă de către pârâta apelanta a contractului, reprezintă rezultatul desființării înțelegerii părților, în consecință, pentru considerentele invocate mai sus, în speța dedusa judecății, nu se impunea respectarea procedurii prealabile, prevăzută de art.7201Cod procedura civilă pe care o invocă pârâta în motivele de apel.
Pe de altă parte, această apărare a pârâtei apelante nu a fost invocată în fața instanței de fond, așadar afirmațiile acesteia în sensul că: "prima instanță a ignorat prevederile art.7201Cod procedura civila" sunt tendențioase, devreme ce, astfel cum rezulta din întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă în fata instanței de fond, aceasta nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.7201Cod procedura civila.
În ceea ce privește cererea de probațiune reiterată și în apel d e către pârâtă cu privire la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, proba pe care nu și-a mai susținut-o în primă instanță, în sensul că, neprezentându-se la niciun termen de judecată, instanța de fond nu a putut pune în discuția părților această probă, conform principiului contradictorialității, iar pe de alta parte, având în vedere poziția procesuală a pârâtei, care reiese din cuprinsul întâmpinării formulate în primă instanță și din înscrisurile anexate acesteia, în sensul că aceasta recunoaște neexecutarea la termen a obligațiilor care-i incumbau conform contractului, reclamantul apreciază că interogatoriul solicitat de societatea pârâtă, ca și probă, nu se impune, nefiind o probă concludentă, pertinentă și utilă cauzei, administrarea acestei probe solicitate în probațiune ducând doar la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea administrării probei testimoniale, intimatul consideră că, atât față de poziția procesuală a apelantei, cât și față de prevederile Codului civil în ceea ce privește administrarea probei cu martori, peste și în contra conținutului unui înscris, nu există motive pentru admiterea acestei probe, având în vedere că pârâta apelantă recunoaște că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale la termenul prevăzut în contract, iar motivele pentru care nu a făcut-o nu prezintă relevanță juridică în cauză, de natură a modifica contextul juridic, neexistând cauza de forță majoră sau caz fortuit.
Mai mult prevederile art.1191 cod civil arată că "dovada cu martori nu se poate face în contra sau peste ceea ce cuprinde un înscris" or, din înscrisurile depuse în apărare de către pârâtă în fața primei instanțe, rezultă pe de o parte că notificarea privind întârzierea executării lucrării este întocmită mult după termenul de finalizare convenit în contractul a cărui reziliere s-a dispus și, pe de altă parte, că această "notificare" nu a fost niciodată comunicata beneficiarului lucrării, întrucât nu poartă nici o semnătură a reclamantului sau vreo dovadă că ar fi luat la cunoștință de aceasta, în orice modalitate care sa asigure confirmarea primirii.
Termenul prevăzut în contract pentru efectuarea lucrărilor este un element esențial, în considerația căruia reclamantul a consimțit să încheie contractul cu pârâta, în condițiile în care, pe piață, există nenumărate alte societăți comerciale cu același obiect de activitate.
Chiar și în motivele de apel, pârâta recunoaște că nu a respectat termenul de executare a lucrărilor, iar invocarea, în apărarea sa, faptului că această întârziere se datorează furnizorului de material SC Constanta, nu poate fi reținută, deoarece pârâta trebuia să ia în considerare toate aspectele care pot apărea pe durata derulării unui contract, pentru a-și îndeplini, la termen, obligațiile contractuale atunci când încheie un contract de prestări servicii.
În ceea ce privește invocarea de către pârâta, în motivele de apel, a faptului că "partea care și-a executat obligația poate opune celeilalte părți excepția de neexecutare a contractului", dispozițiile art.1020 Cod civil prevăd că "partea față de care nu s-a îndeplinit obligația are dreptul să solicite fie executarea obligației, fie rezilierea contractului, cu daune interese", în prezenta cauză, reclamantul intimat este partea care și-a executat obligația conform contractului și a ales să solicite rezilierea contractului cu daune interese.
În ceea ce privește afirmația pârâtei că reclamantului nu i se cuvin penalități de întârziere sau daune-interese, deoarece acestea sunt prevăzute în contract doar în sarcina beneficiarului, se consideră că în mod temeinic și legal și în concordanță cu jurisprudența comunitară și cu principiile generale ale dreptului comunitar, respectiv principiul nediscriminării și al egalității de șanse, precum și al simetriei privind obligațiile părților, a considerat instanța de fond această clauză penală care îl dezavantajează pe intimat ca fiind o clauză abuzivă și, în consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 492 euro, echivalentul în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plății, reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 24.10.2007-04.12.2007 și în continuare până la plata efectivă a debitului.
În ciuda afirmațiilor pârâtei apelante, că reclamantul ar fi dat dovada de rea-credință pe parcursul derulării contractului, intimatul arată că a depus toate diligentele pentru soluționarea amiabilă a acestui diferend, în sensul ca a propus pârâtei, în repetate rânduri, înainte de introducerea acțiunii, mai multe modalități de rezolvare a problemei, care să convină ambelor părți (în care se dorea o dezdăunare simbolică), dar reprezentantul pârâtei apelante a fost refractar, chiar arogant și a refuzat orice dialog direct cu intimatul în alte condiții decât cele dorite de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă, în raport de motivele de apel invocate, precum și de susținerile reclamantului intimat din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține următoarele:
Prin apelul formulat, pârâta SC SRL invocă, în primul rând, faptul că instanța de fond a ignorat prevederile art.7201Cod procedură civilă, care prevede că înaintea cererii de chemare în judecată reclamantul trebuia să încerce soluționarea litigiului prin conciliere prealabilă cu societatea pârâtă, astfel că instanța de fond trebuia să respingă acțiunea pentru lipsa concilierii prealabile.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate, deoarece procedura concilierii prealabile prevăzută de art.7201Cod procedură civilă este aplicabilă proceselor și cererilor în materie comercială evaluabile în bani ori litigiul de față este, într-adevăr, de natură comercială, dar neevaluabil în bani, având ca obiect principal rezilierea unui contract cu plata de daune interese ca și capăt subsecvent de cerere.
Totodată, Curtea constată că susținerile apelantei din motivele de apel invocate sunt nedovedite. Astfel, cât privește solicitarea apelantei, de a i se admite proba cu interogatoriul intimatului reclamant, solicitare pe care a reiterat-o în fața instanței de apel, considerând-o necesară și oportună, se reține că aceasta a fost solicitată de către pârâtă în fața instanței de fond prin întâmpinare, depusă la filele 10-11 dosar, însă această probă nu a fost susținută, respectiv reprezentantul pârâtei nu s-a mai prezentat ulterior în instanță pentru a arăta despre ce fapte personale dorește să fie interogat reclamantul.
Aceeași atitudine a avut-o pârâta apelantă și în fața instanței de apel, căci după ce prin încheierea de ședință din data de 21.04.2008 instanța a admis proba cu interogatoriul, solicitată, punând în vedere reprezentantului apelantei să depună la dosar, cu cinci zile înaintea termenului de judecată fixat, interogatoriul solicitat, pentru ca instanța să ia cunoștință de pertinența întrebărilor, potrivit art.218 Cod procedură civilă, nu s-a mai prezentat în instanță și nu s-a conformat dispozițiilor menționate în încheierea de ședință amintită.
De altfel, în dovedirea susținerilor sale, respectiv a faptului că nu este culpabilă de nerespectarea contractului de execuție încheiat între părți, deoarece a intenționat să-l respecte întocmai, executând lucrările de tâmplărie cu geam termopan doar cu o "mică întârziere", datorată societății furnizoare de materie primă, iar reclamantul cu rea credință a refuzat montarea ulterioară a tâmplăriei, pârâta apelantă nu a depus nicio probă pertinentă și utilă. Cele două înscrisuri de la filele 12-13 dosar fond, singurele probe administrate de pârâta apelantă pe parcursul judecății în fond și în apel, nu sunt de natură să dovedească temeinicia susținerilor sale.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, adresa de la fila 12 dosar, prin care SC SRL o înștiințează la data de 15.10.2007 pe pârâtă că marfa comandată de ea se va livra la 01.11.2007 datorită unor întârzieri la operațiunile de transport și vămuire, nu o poate exonera de răspunderea contractuală, căci, pe de o parte, nu se poate verifica dacă este vorba despre aceleași profile de tâmplărie care trebuiau utilizate la lucrarea reclamantului, iar pe de altă parte, când pârâta s-a obligat la un termen de execuție, ferm stipulat în contract, trebuia să depună diligențe pentru asigurarea de materie primă anterior contractării lucrării.
Tot astfel, înscrisul de la fila 13, prin care pârâta îl înștiințează pe reclamant că a finalizat lucrările la care s-a obligat prin contract, nu poate fi reținută ca probă, deoarece nu s-a dovedit primirea acestui înscris de către reclamant, iar pe de altă parte, prin chiar această adresă se recunoaște, practic, executarea cu întârziere a obligațiilor asumate prin contract, adresa fiind datată 15.11. în timp ce data de finalizare a lucrării prevăzută în contract era 23.10.2007.
De asemenea, apelanta a invocat în drept, în susținerea motivelor sale de apel, art.969 Cod civil și art.1073 Cod civil. Acestea însă nu sunt de natură să dovedească temeinicia susținerilor sale, ci ale reclamantului, invocate atât prin acțiune, cât și prin întâmpinarea formulată în apel, căci potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Așadar, având în vedere că pârâta apelantă nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate prin contractul încheiat între părți, reclamantul este îndreptățit să solicite desființarea acestui contract cu daune interese, potrivit dispozițiilor art.1020 și 1021 Cod civil.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, admițând acțiunea precizată a reclamantului și că în cauză nu s-a identificat niciun motiv de schimbare sau desființare a hotărârii atacate, Curtea va respinge apelul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.29/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta SC SRL, cu sediul în T,-, județul T împotriva sentinței civile nr.29/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în T, str.- -, - 100,.C,.8, județul
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./17.06.2008
Dact./18.06.2008
4 ex./
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
