Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.97/C/2009-
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe Dobai Florica
- G - președintele instanței
- - - grefier
&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea apelului comercial d eclarat de reclamanta- " COM ART" SRL,cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu intimata pârâtă- "" SA,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.481/COM din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelanta reclamantă - " COM ART" SRL - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.190 din 15 iunie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul de avocat și pentru intimata pârâtă - "" SA O - consilier juridic în baza delegației nr.239 din 8 septembrie 2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, achitată prin chitanța nr.- din 27 mai 2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, cauza se află la al patrulea termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul apelantei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei pârâte arată de asemenea că, nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, spațiul în discuție a fost împărțit în două, iar cea mai mare parte a fost restituită fostei proprietare, apelanta rămânând cu o parte din imobil, care nu a fost niciodată branșată la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului. În aceste condiții, este clar că situația de fapt a fost în mod eronat înțeleasă de către instanța de fond, care a considerat că solicitarea sa se referă la obligarea intimatei a rebranșa imobilul în discuție la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului. Precizează că, întreaga instalație de termoficare și apă caldă se află în apartamentul care a fost retrocedat foștilor proprietari. Faptul că, apelanta figurează cu restanțe de plată la - " O" SA, consideră că nu poate constitui un motiv de respingere a cererii sale. Contractul cu intimata, arată că a fost încheiat în perioada în care întreg imobilul se afla în posesia sa, în urma contractului de închiriere încheiat cu Primăria O, apelanta achitându-și obligațiile față de intimată, atâta vreme câr s-a aflat în posesia acestuia. După defalcarea imobilului și pierderea posesiei, în ceea ce privește partea retrocedată, arată că în mod justificat nu a mai plătit utilitățile de care nu mai beneficia, sens în care a solicitat branșarea apartamentului în care își desfășoară activitatea, montarea contoarelor și instalațiilor aferente, pentru a beneficia de utilitățile arătate și pentru a putea stabili, conform legii, costurile care cad în sarcina sa.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, în repetate rânduri a somat reclamanta în vederea sistării prestațiilor pentru neplata datoriilor, dar de fiecare dată au fost tratați cu o indiferență totală, probabil încurajați de faptul că până acum nu a pus niciodată în practică acea somație. Precizează că, sumele facturate către reclamantă au fost obținute în urma citirii cantității indicate de contorul de apă caldă de consum, așa cum rezultă din fișa de evidența abonaților. Subliniază faptul că, aceste cantități nu au fost niciodată contestate și acceptarea lor este evidentă și prin semnarea înscrierii citirilor contorului de către reprezentanții societății reclamante. Mai arată că, Legea nr.51/2006 prevede la art.36 alin.3 lit.a, că depășirea termenului legal de achitare a facturilor, dă dreptul operatorilor de servicii să treacă la sistarea prestației cu un preaviz de 5 zile.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.481/COM din 9 aprilie 2009, Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - COM ART SRL, cu sediul în O,-, județul B, împotriva pârâtei - O SA, cu sediul în O,-, județul
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul nr. 2426/10.06.1997 în temeiul căruia parata i-a furnizat reclamantei energie termică. Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, pârâta a sistat furnizarea de energie termică. Motivat de împrejurarea că pe perioada anotimpului, reclamanta riscă să sufere grave prejudicii întrucât în incinta spațiului debranșat funcționează o cafenea, solicită obligarea pârâtei la reconectarea imobilului situat in O,- la rețeaua de termoficare și apă caldă.
Din examinarea înscrisurilor depuse de către pârâtă la dosar rezultă că reclamanta înregistrează restanțe la plata energiei termice și a apei calde încă din cursul anului 2002, sens în care pârâta are un titlu executoriu împotriva sa reprezentat de sentința civilă nr. 4792/23.09.2005, rămasă irevocabilă și aflată în prezent în curs de executare silită. Sumele la care se referă această hotărâre sunt aferente perioadei 30.08.2002-21.10.2004. Și ulterior acestei perioade reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de către pârâtă, datorând și penalități de întârziere.
De altfel, reclamanta a recunoscut prin precizarea de acțiune că a fost debranșată pentru neplata facturilor.
Deși instanța i-a pus în vedere să facă dovada achitării la zi a datoriilor către pârâtă, reclamanta nu a făcut această dovadă.
Reclamanta a susținut că nu a beneficiat de energia termică începând cu data de 01.03.2005 întrucât caloriferele și contoarele de energie termică se află pe proprietatea persoanei căreia i s-a retrocedat în parte imobilul. Această susținere, chiar reală dacă ar fi, nu are influență asupra soluției ce se va da, având în vedere că, așa cum s-a reținut mai sus, reclamanta înregistrează debite față de pârâtă încă din cursul anului 2002. În plus, reclamanta a semnat prin reprezentanții săi citirile contorului de energie termică și apă caldă pe perioada 2006-2008, până la data debranșării. De asemenea, a semnat procesele verbale de debranșare.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că cererea reclamantei nu este întemeiată, astfel că a fost respinsă, apreciind că nu poate fi obligată pârâta la rebranșare atâta timp cât reclamanta nu și-a plătit datoriile restante.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat apel apelanta Com Art, solicitând în principal schimbarea în totalitate a sentinței, iar în subsidiar trimiterea cauzei pentru o nouă judecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului, apelanta a învederat instanței că deține un spațiu comercial situat în O,-, jud.B, spațiu care inițial a fost închiriat de la Primăria Ulterior, în urma legilor de retrocedare, așa cum reiese și din dosarul cauzei, spațiul în discuție a fost împărțit în două, iar cea mai mare parte a fost restituită fostei proprietare, apelanta rămânând cu o parte din imobil, care nu a fost niciodată branșată la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului.
În aceste condiții, arată apelanta, este clar că situația de fapt a fost în mod eronat înțeleasă de către instanța de fond, care a considerat că solicitarea sa se referă la obligarea intimatei a rebranșa imobilul în discuție la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului. Imobilul în discuție fiind defalcat în două apartamente, arată că, întreaga instalație de termoficare și apă caldă se află în apartamentul care a fost retrocedat foștilor proprietari. Ținând cont de faptul că, prin împărțirea imobilului în două apartamente, iar pentru spațiul în care apelanta își desfășoară activitatea nu a existat nici odată contract cu furnizorul utilităților în discuție, solicită ca acest imobil să fie branșat la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului, cu montarea contoarelor și instalațiilor aferente.
Faptul că, apelanta figurează cu restanțe de plată la - " O" SA, nu poate constitui un motiv de respingere a cererii sale. În primul rând, contractul cu intimata a fost încheiat în perioada în care întreg imobilul se afla în posesia sa, în urma contractului de închiriere încheiat cu Primăria O, apelanta achitându-și obligațiile față de intimată, atâta vreme câr s-a aflat în posesia acestuia. După defalcarea imobilului și pierderea posesiei, în ceea ce privește partea retrocedată, arată că în mod justificat nu a mai plătit utilitățile de care nu mai beneficia, sens în care a solicitat branșarea apartamentului în care își desfășoară activitatea, montarea contoarelor și instalațiilor aferente, pentru a beneficia de utilitățile arătate și pentru a putea stabili, conform legii, costurile care cad în sarcina sa.
Pe de altă parte, arată că, intimata are posibilitatea de a-și recupera creanțele stabilite printr-un titlu executoriu pe calea stabilită de lege și nu prin refuzul de aob ranșa la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului.
În drept a invocat prevederile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata.COa solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, intimata a arătat că - " COM ART" este obligată prin sentința civilă nr.4792/2005, care se află în fază de executare, și prin ordonanța nr.53/CA/2008 la plata unor sume față de ea.
Prin contract se prevede la art.4, lit.B, alin.3, lit.c), dreptul furnizorului de a întrerupe furnizarea energiei termice în situația în care consumatorul înregistrează debite restante.
Arată intimata că, în repetate rânduri a somat reclamanta în vederea sistării prestațiilor pentru neplata datoriilor, dar de fiecare dată au fost tratați cu o indiferență totală, probabil încurajați de faptul că până acum nu a pus niciodată în practică acea somație.
Precizează că, sumele facturate către reclamantă au fost obținute în urma citirii cantității indicate de contorul de apă caldă de consum, așa cum rezultă din fișa de evidența abonaților. Subliniază faptul că, aceste cantități nu au fost niciodată contestate și acceptarea lor este evidentă și prin semnarea înscrierii citirilor contorului de către reprezentanții societății reclamante.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, precum și sub toate aspectele, instanța reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința apelată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta Com Art a sesizat Judecătoria Oradea cu o acțiune în obligarea pârâtei O labranșareaimobilului situat în O,- la rețeaua de termoficare și apă caldă a orașului
La termenul de judecată din data de 10.10.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicitărebranșareaimobilului, dat fiind că aceasta a fost debranșată pentru neplată.
Cauza a fost trimisă Tribunalului Bihor spre competentă soluționare, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială a Judecătoriei Oradea, iar în fața acestei instanțe reclamanta nu a mai depus vreo altă precizare de acțiune, însă cu toate acestea, cu ocazia concluziilor orale puse pe fondul cauzei, a solicitat instanței admiterea acțiunii formulate, în sensul branșării la rețeaua de apă caldă și termoficare a orașului.
Prin cererea de apel formulată, apelanta reclamantă solicită din nou branșarea la rețeaua de apă caldă și termoficare a orașului, arătând că spațiul pentru care se solicită luarea acestei măsuri nu a mai fost anterior branșat.
Or, dată fiind această poziție oscilantă a reclamantei în privința obiectului acțiunii formulate, instanța va avea în vedere, astfel cum a reținut și instanța de fond, că, odată ce obiectul acțiunii a fost precizat de către reclamantă ca fiind rebranșarea la rețeaua de apă caldă și termoficare a orașului, aceasta nu mai poate ulterior să revină asupra acestei modificări de acțiune, astfel că, în mod legal și temeinic instanța de fond a soluționat cauza având în vedere solicitarea reclamantei din cuprinsul precizării de acțiune. Practic, pretenția reclamantei este aceeași, termenii fiind, însă, diferiți, căci ceea ce se urmărește în final, indiferent de formularea concretă a petitului, este ca reclamanta să obțină branșarea la rețeaua de apă calda și termoficare, pentru a putea beneficia de aceste servicii din partea pârâtei.
Astfel, raportat la fondul solicitării reclamantei apelante, instanța de apel apreciază că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantei este legală și temeinică. În acest sens, se va reține că între părți s-a încheiat la data de 10.06.1997 contractul de furnizare nr. 2426, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitate de prelungire, pentru spațiul situat în O,-.
Din cuprinsului înscrisurilor existente la dosarul de fond, reiese că, în luna februarie 2004, o parte din imobilul situat în O,- a fost restituit în natură vechiului proprietar, în baza Legii 10/2001, iar o parte din spațiul comercial care a rămas în proprietatea statului român a rămas în continuare în folosință cu chirie în favoarea reclamantei.
Ca urmare a neexecutării de către reclamantă a contractului, prin neplata contravalorii serviciilor de care a beneficiat, prin sentința civilă nr. 4792/2005 a Judecătoriei Oradea, a fost somată debitoarea reclamantă să plătească creditoarei pârâte contravaloarea energiei termice și a penalităților de întârziere pe perioada 30.08.2002-21.10.2004. În prezent, hotărârea pronunțată este în faza de executare silită.
Totodată, în luna februarie 2008, reclamanta a fost debranșată de la rețeaua de apă caldă a orașului, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale anterior arătate.
Raportat la această stare de fapt, solicitarea reclamantei de a fi branșată/rebranșată pentru același imobil pentru care fusese încheiat anterior un contract de furnizare, nu poate fi primită. Chiar dacă de data aceasta reclamanta dorește branșarea doar a unei părți din imobil, pentru exact același imobil reclamanta mai avusese încheiat un contract cu pârâta, pe care însă, nu l-a respectat, astfel că aceasta din urmă este în drept să opună reclamantei excepția de neexecutare a contractului, lucru pe care a și înțeles să îl invoce prin întâmpinare.
Potrivit art. 42 alin. 12 din Legea 51/2006, reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plății; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, se suporta de utilizator. Or, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada achitării contravalorii serviciilor de care a beneficiat, nu poate fi obligată pârâtă la rebranșarea unei părți din imobilul folosit.
Nu poate fi primită susținerea apelantei, în sensul că neplata serviciilor nu este un motiv al respingerii acțiunii, pentru că nu ea ar fi beneficiat de aceste servicii de la data defalcării imobilului. În legătură cu acest aspect, se impune în primul rând a se face observația că apelanta nu a făcut dovada defalcării spațiului pe care îl folosește în prezent. Din moment ce apelanta susține că în spațiul ocupat în prezent nu are calorifere și contoare de energie termică, nu se justifică cum de, ulterior anului 2004, reprezentanții săi au semnat în continuare fișele de citire a contorului de energie termică și apă caldă (filele 35-36 din dosarul de fond), până la data debranșării, precum și procesele-verbale de debranșare.
În al doilea rând, este evident că reclamanta se sustrage de la plata serviciilor de care a beneficiat, căci sentința civilă prin care a fost somată la plată viza perioada 30.08.2002-21.10.2004, iar cel puțin pentru o parte din această perioadă (20.08.2002-februarie 2004), imobilul a fost folosit exclusiv de către reclamantă. Prin urmare, excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă este întemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins apelul ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta- " COM ART" SRL,cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu intimata pârâtă- "" SA,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva sentinței nr.481/COM din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 02.12.2009
2 com. 04.12.2009 cu:
- - " COM ART" SRL
- - "" SA
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Groza Gheorghe Dobai Florica
