Opoziție la executare. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 150/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei comerciale nr. 8/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată BANCA ROMÂNEASCĂ SA B și Sucursala Aaa cesteia, având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr. 8/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 6053/23.06.2009, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că prin sentința civilă nr. 6053/23.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins opoziția la executare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Banca Românească SA B prin Sucursala A, reținând că împotriva contestatorului s-a pornit execuția silită în temeiul biletului la ordin emis la data de 13.08.2007 pentru creanța de 40.655,44 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare; că biletul este semnat de contestator care e și avalist; că, avalul este valabil conform art. 34 din Legea nr. 58/1934 și punct 200 din Norma cadru BNR nr. 6/1994; că, potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934 avalistul este ținut în același mod ca și acela pentru care a garantat; că, obligația avalistului este autonomă.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 371 al. 3 indice 7 Cod procedură civilă, sumele reprezentând cheltuieli de executare silită se pun în sarcina debitorului la finalizarea executării creanței; că neindicarea corectă a sumei reprezentând cheltuielile de executare nu constituie un motiv de opoziție, ci de contestație la executare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, contestatorul a formulat apel prin care a solicitat desființarea sentinței și admiterea opoziției, cu motivarea că instanța de fond nu a aplicat prevederile Normei cadru nr. 6/1994 emisă de BNR în baza Legii nr. 58/1934 în aplicarea art. 12; că nu a aplicat principiul autonomiei cambiale care se exprimă prin aceea că mențiunile din biletul la ordin nu pot fi completate cu alte înscrisuri; că titlul este nul pentru vicii de formă, lipsindu-i elementele obligatorii prevăzute de lege valabil completate.
Apelantul a mai arătat că, este greșită aprecierea instanței privind aplicarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 58/1934; că au fost ignorate prevederile art. 61 alin. 6 din Legea nr. 58/1934 și ale pct. 320 lit. g teza finală din Norma cadru nr. 6/1994 care instituie obligativitatea transcrierii în somația cambială a cambiei, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată; că se face o confuzie între somația prevăzută de Codul d e procedură civilă și somația cambială prevăzută de Legea nr. 58/1934 și de Norma cadru nr. 6/1994.
Față de aceste aspecte, tribunalul ca instanță de apel a reținut că apelul este neîntemeiat; că susținerea apelantului privind reținerea eronată de către prima instanță a împrejurării că acesta este asociatul unic al emitentului SC SRL este irelevantă pentru stabilirea calității acestuia de avalist; că apelantul și-a asumat obligația de a plăti suma din biletul la ordin, respectiv a devenit avalist conform Actului adițional nr. 1 la contractul de credit bancar nr. -/14.02.2007, iar conform art. 7.6 al Actului adițional în situația în care se emite în favoarea băncii un bilet la ordin necompletat la rubricile "sumă și data scadenței", emitentul mandatează banca să-l completeze la scadență sau în situația prevăzută de art. 6.2 litera c cu suma reprezentând credit scadent la care se adaugă dobânda aferentă, cheltuielile de recuperare, de asigurare și conservare a garanțiilor și toate celelalte costuri și sume datorate băncii în baza contractului.
Față de această prevedere contractuală privind înțelegerea de completare, tribunalul a considerat că susținerile apelantului privind neaplicarea prevederilor Normei cadru nr. 6/1994 emisă de către BNR și aplicarea greșită a regulilor mandatului sunt neîntemeiate. Cum elementele esențiale ale biletului la ordin se regăsesc și somația de executare a fost emisă potrivit clauzei contractuale antemenționate referitoare la cheltuielile de recuperare, de asigurare, conservare și alte costuri, s-a apreciat că nici susținerile apelantului privind nulitatea somației pentru includerea acestor cheltuieli nu pot fi reținute.
Împotriva deciziei nr. 8/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a formulat recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii opoziției la executarea cambială așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a criticat soluția dată în apel în ceea ce privește incidența în cauză a prevederilor Normei cadru nr. 6/1994 emisă de BNR, susținând că potrivit prevederilor art. 5 din OG 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și a Legii nr. 59/1934 asupra cecului, aprobată prin Legea 83/1994, Banca Naționala a României a fost abilitată să emită norme-cadru privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte institute de credit cu cambii, bilete la ordin si cecuri, precum și norme privind circulația și standardele tehnice și de conținut ale acestor instrumente de credit si de plată. Astfel, Banca Națională a României a emis Norma-cadru nr. 6 din 8 martie 1994 privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambii și bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial nr. 119 bis/14 iun. 1995. Referitor la conținutul juridic și de formă al biletului la ordin, Normele cadru nr. 6/1994 stipulează că: "Biletul la ordin trebuie sa îndeplinească condițiile de forma si de fond obligatorii descrise de prezentele norme-cadru.
- Pct. 496. Biletul la ordin este un titlu formal care, pentru a fi valabil, trebuie sa satisfacă anumite condiții exprimate în formule consacrate de redactare a textului, care exprima clauze cu valoare juridica strictă, în toate redactările biletul la ordin trebuie să cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute de lege care sa satisfacă cerințele suficientei informații care decurge din titlu, precum si cerințele certitudinii reflectării obligațiilor asumate de către părți prin titlul respectiv.
Pct. 497. În textul biletului la ordin se pot face si alte mențiuni decât cele obligatorii care prin titlul respectiv sa stipuleze clauze facultative răspunzând unor necesitați specifice din practica comerciala si financiara."
Recurentul arată că prin actul adițional, invocat de către instanțe, părțile au convenit ca,în situația în care împrumutatul și/sau emite în favoarea Băncii un bilet la ordin necompletat la rubricile.suma" si.data scadentei", emitentul mandatează Banca să îl completeze la scadentă sau în situația prevăzută în art.6.2 lit. c), cu suma reprezentând creditul scadent împreună cu dobânda aferentă, cheltuielile de recuperare, de asigurare și conservare a garanțiilor și toate celelalte costuri și sume datorate Băncii." Prin urmare, consideră că părțile au stipulat ipoteza emiterii ulterioare, în favoarea băncii, a unui bilet la ordin în alb la rubricile "suma" și,data scadenței", astfel definit în norme: "Pct. 70. - în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori si o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin", și pe care banca, în calitate de posesor, urma sa-l completeze cu elementele obligatorii lipsă la emitere, respectiv suma și data scadenței.
Privitor la modul de completare a unei cambii emise în alb (aplicabile și biletului la ordin) de către posesor, Norma cadru nr.6/1994 prevede că: "Pct. 72. - cambiei în alb, cât și oricare dintre posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin, conform înțelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii titlului, fără a mai fi necesară intervenția trăgătorului, dreptul de completare trecând la posesorii succesivi o data cu predarea titlului" în acest scop, o data cu predarea titlului se va adaugă si o clauza, care va trebui sa fie astfel făcuta încât sa poată întregi voința semnatarului titlului.
Recurentul consideră că această clauză va fi redactata astfel:
a) "înaintea plății posesorul va completa cambia" - în cazul dreptului nelimitat al posesorului cambiei în alb privind completarea acesteia; sau
b) "înaintea plății posesorul va completa cambia, fără a depăși." - în cazul dreptului limitat al posesorului cambiei în alb privind completarea acesteia.
Prin urmare, recurentul consideră că legiuitorul acordă dreptul posesorului de a completa titlul emis în alb, dacă părțile au convenit anterior în acest sens, însă această convenție de completare trebuie inserată în titlu, în formula consacrată, imperativ prevăzută de lege, pentru a întregi voința semnatarului titlului și ca o condiție necesară valabilității acestuia. Legat de valabilitatea titlului emis in alb, recurentul a invocat o decizie a Curții de Apel Cluj, nr. 1524/23.09.2003, Secția comercială și de contencios administrativ, în care s-a arătat că: "Conform prevederilor art.106 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin poate fi emis și în alb, dacă poartă semnătura emitentului, dar în acest caz emiterea biletului la ordin în alb trebuie să fie expres menționată în rubrica "stipulat" din partea centrală de sus a biletului la ordin. Numai astfel se poate stabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor mențiunilor prevăzute de art. 1 raportat la art. 106 nu a fost involuntară, ci a fost intenționată. în speță, o asemenea mențiune nu s-a operat pe biletul la ordin si nici nu poate fi suplinită omisiunea prin înfățișarea altor înscrisuri, datorită principiului autonomiei titlului de credit". De asemenea, a mai invocat decizia nr. 4239/2004 a aceleiași curți de apel, în care se menționează: "Conform art. 12 al Legii nr. 58/1934, biletul la ordin este valabil dacă lipsa mențiunilor este voluntară. Singurul element care garantează caracterul voluntar al omisiunii 1 este mențiunea făcută la rubrica "". In lipsa acestei mențiuni, biletul în alb este sancționat cu nulitatea."
Se mai arată de către recurent că în speță, deși părțile au convenit posibilitatea emiterii unui bilet la ordin in alb la rubricile "suma" și "data scadenței", banca a intrat în posesia unui bilet la ordin necompletat și, deși la rubrica "stipulat" emitentul nu a dat posesorului dreptul de completare în formula imperativ prevăzută de Norma cadru nr. 6/1994 a BNR, posesorul a completat documentul cu suma, data scadenței, data emiterii, locul plății, numele beneficiarului BANCA ROMÂNEASCĂ SA și datele de identificare, așa cum rezulta din cele declarate de bancă în notele de ședință depuse la dosar. Consideră că instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate susținerile sale de încălcare a prevederilor imperative impuse de normele cadru 6/1994 privitoare la completarea biletului în alb, pe motivul existenței unei convenții a părților, separate de titlu și care prevede un anumit mandat pentru o anumită situație, care nici nu s-a realizat (banca intrând în posesia unui titlu necompletat), ceea ce nu induce decât ideea că o convenție anterioară a părților s-ar putea substitui unor prevederi imperative ale legii care impun condiții de valabilitate de formă și de fond necesare titlurilor de valoare, recurentul apreciind că acest fapt se îndepărtează de voința legiuitorului legată de emiterea și completarea valabilă a titlurilor aflate în circuitul bancar și încălcând principiul potrivit căruia "Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publica și bunele moravuri".
Prin urmare, în susținerea nulității titlului, recurentul consideră că este îndreptățit să invoce excepția cambială a lipsei de valoare juridica a condițiilor de forma numai aparent existente, prevăzută la pct. 322 lit. b) din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR cu modificările ulterioare, completarea titlului fiind făcută de către posesor fără consimțământul valabil exprimat al semnatarului ce se obligă cambial, imperativ prevăzuta la pct. 72 din norme, și să solicite în consecință nulitatea actului cu titlu de "bilet la ordin".
Recurentul susține că instanța a apreciat greșit art.7.6 din convenția părților; că aceasta prevede că: "în situația în care împrumutatul și/sau emite în favoarea Băncii un bilet la ordin necompletat la rubricile,suma" si "data scadentei", emitentul mandatează Banca să îl completeze la scadență sau în situația prevăzută în art. 6.2 lit. c),cu suma reprezentând creditul scadent împreună cu dobânda aferentă, cheltuielile de recuperare, de asigurare și conservare a garanțiilor și toate celelalte costuri și sume datorate Băncii în baza prezentului contract. Banca va notifica emitentul cu privire la suma si scadenta menționate în biletul la ordin." Așadar, consideră că potrivit convenției anterioare, a fost stabilită de părți posibilitatea emiterii unui bilet la ordin necompletat la rubricile "suma" și "data scadentei", iar, în această eventualitate, banca ar fi mandatată pentru completarea acestor rubrici la scadență cu suma aferentă, notificând acestea emitentului. Or, în speță, Banca nu a intrat ulterior încheierii convenției în posesia unui bilet la ordin emis în alb la rubricile "suma" și "data scadenței" așa cum prevede clauza convenită, ci a intrat în posesia unui document necompletat, însăși intimata Banca Românească recunoscând în scris, prin notele de ședință aflate la dosar, că a procedat la completarea acestuia cu suma, data scadenței, data emiterii, locul plății, numele beneficiarului BANCA ROMÂNEASCĂ SA și datele de identificare, practic cu toate elementele prevăzute de lege.
Prin urmare, consideră că aprecierea instanței de apel că nu au fost încălcate regulile mandatului, cu toate că banca a completat în plus față de cele convenite: data emiterii, locul plații, numele beneficiarului și datele de identificare, toate acestea fiind elemente obligatorii ale biletului la ordin, deși nu a existat stipulat, nici în titlu conform Normelor cadru și nici în convenția de mandatare a băncii acest drept de completare, recurentul consideră că s-a făcut și cu încălcarea dispozițiilor art. 1537 cod civil potrivit cărora,Mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau". Sub un alt aspect, corelând cele stipulate în convenție și preluate de instanță în motivarea deciziei, consideră că Banca putea să completeze biletul la ordin la rubrica "data scadenței" ori cu data de 12.08.2008 (la scadență), ori anticipat în caz de culpa a împrumutatului (conform art. 6.2), dizolvarea/lichidarea împrumutatului făcând parte din cazurile de culpă (art. 6.1 lit. g), și nicidecum ulterior, cu data de 06.02.2009 așa cum este înscris în titlu.
Astfel, recurentul consideră că intimata, pe lângă depășirea de mandat, a completat abuziv și data scadenței, fără a ține seama de înțelegerile intervenite la semnarea contractului care stipulează data scadentei ca fiind 12.08.2008, sau anticipat în condițiile art. 6.2 coroborat cu art. 6.1 din contract, susținând că aceste încălcări ale celor convenite de părți nu fac, din punctul său de vedere, decât să întărească excepția cambială a lipsei de valoare juridică a elementelor de formă numai aparent existente, convenția de mandat de completare cuprinzând clar și precis cadrul și limitele acestuia, astfel că actul juridic trebuie aplicat ca atare, în litera lui și nu extensiv, dându-i-se un alt înțeles.
Cu privire la susținerile recurentului privind nulitatea somației pe motiv de includere în acest act de procedură a cheltuielilor de executare și pe care instanța de apel le-a apreciat în sensul că nu pot fi reținute, recurentul învederează că nu a solicitat anularea somației pentru motivul că în aceasta ar fi fost incluse cheltuielile de executare, așa cum arată instanța de apel ci, așa cum rezultă din cererea introductivă, pentru faptul că aceste cheltuieli deși i-au fost pretinse la plată separat de suma înscrisă în titlu, valoarea lor, precum și modul de calcul, nu au fost precizate în cuprinsul somației, așa cum prevede legea (art. 61 pct. (6) din Legea 58/1934). Prin urmare, consideră că acest motiv de respingere este străin de natura pricinii reiterând instanței de recurs motivele formulate în apel. Astfel, instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 371 indice 7 alin. 3 Cod procedură civilă, cheltuielile de executare se pun în sarcina debitorului la finalizarea executării, nepunându-se problema ca în somația cambială să fie indicate în concret cheltuielile de executare, apreciindu-se totodată că somația cambială are doar rolul unui avertisment, iar, pe de altă parte se apreciază că acesta nu este un motiv de opoziție la executare, ci de contestație la executare. A considerat că instanța de fond face o confuzie între somația prevăzută de Codul d e procedură civilă și somația cambială prevăzută de Legea 58/1934 și de Norma Cadru 6/1994, deoarece referitor la somație, Codul d e procedură civilă prevede că "Art. 387. - (1) În afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație.", Norma cadru nr.6/1994, referitor la somația cambială prevede că "Pct. 320 - g) executarea va începe printr-o somație adresata unuia sau oricăruia dintre obligații cambiali.".
Astfel, recurentul consideră că din textele anterior citate, rezultă diferența dintre cele doua acte de procedură. Astfel, daca somația prevăzută în Codul d e procedură civilă are un rol de avertizare, executarea silită putând începe, în afara de cazurile în care legea prevede altfel, numai după comunicarea acesteia, în schimb somația cambială nu mai prezintă aceleași caracteristici, practic, executarea este începută prin adresarea somației obligatului cambial. Or, susținând că executarea poate începe numai pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, consideră că, spezele de executare, pretinse la plată în somație, trebuiau menționate concret în aceasta, iar somația de executare trebuia să conțină transcrierea exactă a cambiei precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată (contract de credit, calcul dobânzi, cheltuieli de executare, etc.) pentru ca debitorul să aibă posibilitatea verificării sumelor și, eventual, contestarea lor în cadrul opoziției cambiale dacă acestea nu ar corespunde adevărului. Această obligativitate este prevăzută în Legea 58/1934 "Art. 61 - (6) Somațiunea de executare trebuie sa cuprindă transcrierea exacta a cambiei sau a protestului, precum si a celorlalte acte din care rezulta suma datorata."
De asemenea, consideră a fi greșită și interpretarea de către prima instanță a art. 371 indice 7alin. 3 Cod procedură civilă care prevede că: "Sumele ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in condițiile legii." Or, în condițiile legii, conform alin. 1 al aceluiași articol "(1) Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligată să avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor."; Astfel, din corelarea celor două alineate, cheltuielile necesare îndeplinirii unui act sau a altei activități care interesează executarea se stabilesc prin proces verbal de către executor și vor fi avansate de către partea interesată. Or, daca aceste cheltuieli trebuie să fie avansate, cuantumul lor este cunoscut de la începutul executării, nu la finalul acesteia, procesul verbal întocmit de executor conform alin. 3, constituind titlu executoriu în baza căruia se efectuează executarea silită și în consecință cheltuielile de executare trebuie menționate în concret.
Recurentul mai consideră că soluția de respingere este nemotivată față de capătul de cerere formulat în precizarea de acțiune cuprinsă în răspunsul la întâmpinare aflată la dosar, neluat în seamă nici de prima instanță și subliniat ca atare în apel, prin care a arătat inadmisibilitatea exercitării executării cambiale, care nu a fost analizata de către instanța de apel. Astfel, susține că întrucât creditoarea Banca Românească a ales recuperarea creanței de la SC SRL, beneficiarul creditului și emitentul biletului la ordin, nu în baza creanței cambiale, rezultate din biletul la ordin - titlu executoriu, ci formulând cererea de creanță în baza contractului de credit - titlu executoriu, contract de credit care a stat la baza emiterii biletului la ordin, acțiunea promovată de intimată în dosarul nr- a Tribunalului Arad având la bază creanța din contractul de credit este, în raport cu emiterea titlului, o acțiune cauzală, fiind astfel definită la pct. 322 din Normele cadru nr.6/1994, care prevede: "Pct. 332. - Titularul creanței, care rezulta din raportul fundamental care sta la baza emiterii cambiei, poate exercita pe lângă o acțiune cambiala si o acțiune cauzala. Acțiunea cauzala este acțiunea pe care titularul creanței exprimata în forma cambiala o poate exercita în legătura cu raportul fundamental, conform regimului juridic care-l guvernează."
Or, condițiile de exercitare a acțiunii cauzale sunt expres prevăzute în Legea 58/1934 astfel: "Art. 64. - (3) cambiei nu poate exercita acțiunea cauzala decât oferind debitorului restituirea cambiei, depunând-o la grefa instanței competente, justificând in același timp îndeplinirea formalităților necesare pentru conservarea fata de debitor a acțiunilor de regres ce-i pot aparține", iar Normele cadru nr. 6/1994 emise de BNR, prevăd în mod expres imposibilitatea exercitării ambelor acțiuni, fără nici o excepție, astfel: "Pct. 334. - Daca creditorul a exercitat una din cele doua acțiuni, cea cauzala sau cea cambiala, nu o va mai putea exercita pe cealaltă".
Mai susține că prin urmare, contrar legii și principiului "electa una, non datur recursus ad alteram", intimata la ora actuală are promovate doua acțiuni, una în dosarul nr- a Tribunalului Arad în baza contractului de credit care a stat la baza emiterii biletului și alta, de executare cambială în dosarul execuțional nr. 83/EB/2008, în baza autocreatului bilet la ordin, și care, datorită autonomiei cambiale, sunt practic fără nici o legătură între ele, dar în fapt conțin aceeași creanță.
Pârâta intimată BANCA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și, pe cale de consecință, menținerea deciziei recurată ca fiind temeinica si legala, susținând că afirmațiile reclamantului cu privire la completarea biletului la ordin sunt netemeinice si nelegale întrucât recurentul din prezenta cauza are calitatea de avalist al biletului la ordin, calitate prin a garantat obligația de plata a emitentului biletului la ordin.
Conform prevederii art. 33 din legea nr. 58/1934 avalul este garanția personala înscrisă in textul cambiei, în speță în textul biletului la ordin, prin care o persoana care poate fi un terț își asumă obligația de a plăti integral sau parțial, suma din cambie/bilet la ordin. Garanția dată prin aval are un caracter autonom, producând efecte juridice proprii. Independenta obligației de garanție prin aval este expres consacrata de art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 care prevede ca obligația este valabilă, chiar dacă obligația cambiala pe care a garantat-o ar fi nulă, din cauze substanțiale care nu țin de formalismul cambiei/biletului la ordin. Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 prevăd la pct. 207 si 208, ca obligația avalistului este o obligație autonomă, în sensul ca el (avalistul) poate invoca împotriva posesorului cambiei numai excepțiile sale si nu ale persoanei pe care a avalizat-
Se mai arată că în speță, recurentul invocă în susținerea cererii sale de recurs aspecte ce privesc raporturile juridice intervenite între emitentul biletului la ordin SC SRL și Banca Românească SA și care au generat emiterea biletului la ordin, omițând că biletul la ordin este un titlu formal, autonom abstract si independent de raportul juridic care a generat emiterea acestuia. Aceste argumente/motive ce privesc convenția intervenita intre emitentul biletului Ia ordin si beneficiar, consemnată în cuprinsul art. 7.6 din contractul de credit bancar nu poate fi opusă posesorului biletului la ordin de către avalistul / întrucât:
Normele cadru ale BNR nr. 6/1994 prevăd la pct. 207 ca "Obligația avalistului este o obligație cambiala autonomă, în sensul ca avalistul se poate servi in contra posesorului de excepțiile derivând din raporturile sale personale cu acesta, daca ele există, dar în niciun caz nu se poate servi de excepțiile personale ale persoanei pentru care a dat avalul față de posesorul cambiei."
Pârâta intimată consideră că și în situația în care am lua în considerare motivele pentru care recurentul a promovat aceasta cerere de recurs, trebuie să se aibă în vedere faptul că în speță, biletul la ordin avalizat de recurentul îmbracă forma scrisă și cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 104 din Legea nr. 58/1934 pentru a produce efecte și a se putea solicita o plată creanței conținute in acesta. Potrivit art. 12 din Legea nr. 58/1934 "dacă o cambie necompletata la emitere a fost completata fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afara numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credința sau daca a săvârșit o greșeala in dobândirea ei".
Așadar, intimata consideră că recurentul, în calitate de avalist nu poate opune posesorului respectiv Băncii Romanești SA, ca biletul la ordin necompletat la emitere a fost completat ulterior fără a se ține seama de înțelegerile intervenite între emitent si beneficiarului biletului la ordin, deoarece completarea biletului la ordin de către intimată, în calitate de beneficiar a avut la baza convenția părților din 13.08.2007 (dată ce coincide cu data emiterii BO), si anume prin Actul adițional nr. 1 din 13.08.2007 la Contractul de credit bancar nr. -/14.02.2007 s-a convenit, prin art. 7.6 că "În situația in care împrumutatul si /sau garantul emite in favoarea Băncii un bilet la ordin necompletat la rubricile suma si data scadentei, emitentul mandatează Banca sa îl completeze la scadență sau in situația prevăzuta in art. 6.2 lit. c) cu suma reprezentând creditul scadent împreuna cu dobânda aferenta, cheltuielile de recuperare, asigurare si conservare a garanțiilor si toate celelalte costuri". Această convenție intervenita intre emitentul biletului la ordin SC SRL si Banca Românească SA, în calitate de beneficiar au fost respectate în totalitate, iar obiecțiunile și interpretările recurentului avalist sunt nelegale, nu pot fi opuse beneficiarului/posesorului biletului la ordin și solicită a fi respinse.
Pârâta intimată Banca Românească SA consideră că nu pot fi avute în vedere nici dispozițiile pct. 72 din Normele cadru BNR 6/1994 invocate de recurent ca fiind nerespectate de intimată, deoarece sunt aplicabile exclusiv cambiei și nu biletului la ordin, iar însuși textul articolului face trimitere că titlul de credit ce se va completa cu mențiunile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 58/1934, ori art. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede mențiunile obligatorii pe care trebuie sa le îndeplinească o cambie, mențiunile obligatorii dintr-un bilet la ordin sunt cele prevăzute în mod expres de art. 104 din Legea nr. 58/1934. Mai arată că legea nu impune ca biletul la ordin sa fie completat de către o persoana anume, ci doar impune obligativitatea existenței anumitor mențiuni pe titlul respectiv, fiind obligatorie semnătura olografa a avalistului care se regăsește pe Biletul la ordin din cauza. Astfel, atât instanța de fond cât si Tribunalul Arad, ca instanța de apel, în mod legal au reținut ca susținerile reclamantului cu privire la modul de completare al Biletului la ordin sunt neîntemeiate.
Intimata arată cu privire la motivele recurentului pe care se întemeiază solicitarea acestuia de anulare a somației de plata in sensul ca nu este determinat cuantumul cheltuielilor de executare, precum si modul lor de calcul în cuprinsul somației, așa cum prevede legea (art. 61 pct. 6 din Legea nr. 58/ 1934), că acestea sunt netemeinice si nelegale întrucât:
- urmărirea silita a început pentru o creanța certă, lichidă si exigibilă și anume reclamantul in calitate de avalist a fost somat a plăti intimatei creanța în sumă de 40.655, 44 EURO reprezentând valoarea biletului la ordin emis de SC SRL a cărui obligație de plata asumata prin acest bilet la ordin a fost garantata de reclamant in calitate de avalist;
- așadar, urmărirea silita a început pentru creanța reprezentând valoarea Biletului la ordin si nu pentru cheltuielile de executare;
- cuantumul cheltuielilor de executare urmează a fi stabilit la finalizarea executării silite a creanței, prin proces verbal întocmit de executor, in baza dovezilor prezentate in acest sens.
Față de aceste susțineri ale recurentei, intimata consideră că atât instanța de fond cat si Tribunalul Arad au reținut nelegalitatea si netemeinicia motivelor invocate de recurent întrucât "conform art. 371 alin 3 indice 7 din Codul d e Procedura Civila sumele reprezentând cheltuieli de executare silita se pun in sarcina debitorului la finalizarea executării creanței, daca acesta nu își îndeplinește de bunăvoie obligațiile, nepunându-se problema ca somația, ca prim act de executare, având rolul unui avertisment, sa fie nula pe motiv ca nu indica concret suma reprezentând cheltuieli de executare".
Cu privire la solicitarea recurentului de inadmisibilitate a executării cambiale pe motiv că Banca Românească SA a promovat doua acțiuni, una în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în baza contractului de credit care a stat la baza emiterii biletului la ordin și alta, de executare cambiala în dosarul execuțional nr. 83/EB/2008, în baza biletului la ordin, intimata solicită să se rețină netemeinicia acestora deoarece: Banca Românească SA, in calitate de creditor al SC SRL, s-a înscris la masa credală a societății falite cu creanța ce rezultă din contractul de credit bancar nr. -/14.02.2007 modificat ai completat prin actul adițional nr. 1/13.08.2007; în cauza de față, executarea silita are ca obiect creanța rezultată din BO pentru care avalistul a garantat ca va fi achitat de către emitentul biletului la ordin si nu are ca obiect creanța datorata de SC SRL, rezultată din contractul de credit bancar si cu care Banca s-a înscris la masa credală a falitei. Astfel, așa cum și instanța de fond a reținut, "procedura insolvenței privește exclusiv patrimoniul societății supuse unei astfel de proceduri, garanțiile reale sau imobiliare constituite de terțe persoane in garantarea obligațiilor societății falite nu fac obiectul procedurii de insolvența". Deci, apărările contestatorului precum ca, prin înscrierea la masa credală a SC SRL, obligațiile sale asumate prin avalizarea Biletului la ordin nu ar mai exista, sunt nelegale si neîntemeiate, izvorul obligațiilor de plată ale persoanei juridice si ale persoanei fizice - a contestatorului sunt total diferite, având în vedere si caracteristicile titlului de credit constând in biletul la ordin.
Intimata susține că astfel, obiectul cauzei de fata îl constituie o contestație la executare silită formulata de către avalistul - terț garant - împotriva biletului la ordin, si nu o contestație având ca obiect constatarea creanței datorate de SC SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.304 și 3041. raportat la motivele de recurs invocate și la susținerile intimatei din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
La data de 14.02.2007 s-a încheiat între Banca Românească SA și SC SRL în calitate de împrumutat un contract de credit bancar pentru suma de 41.000 euro.
SC SRL a fost reprezentată în momentul încheierii contractului de recurent, în calitate de administrator și asociat unic. Acest contract cu nr.- se regăsește la filele 40-47 dosar fond, și poartă semnătura recurentului, precum și ștampila SC SRL.
Ulterior, s-a încheiat între aceleași părți și actul adițional nr.1 la contractul de credit bancar nr. -/14.02.2007 în care la pct.7.6 s-a prevăzut că în situația în care împrumutatul și/sau garantul emite în favoarea băncii un bilet la ordin necompletat la rubricile "suma și data scadenței", emitentul mandatează banca să îl completeze la scadență sau cu suma reprezentând creditul scadent împreună cu dobânda aferentă, cheltuielile de recuperare, cheltuielile de asigurare și conservare a garanțiilor și toate celelalte costuri și sume datorate băncii în baza contractului de credit. Acest act adițional la contract de regăsește la filele 48-56 dosar fond.
Atât în contractul de credit bancar cât și în actul adițional la acesta figurează și, în calitate de garant ipotecar.
Pentru garantarea restituirii creditului bancar recurentul a emis un bilet la ordin, depus la fila 6 dosar fond, iar în momentul în care banca datorită nerestituirii creditului de către SC SRL a început executarea silită în baza acestui bilet la ordin, recurentul a formulat opoziție la executare, susținând că s-au încălcat dispozițiile legale în materie în ce privește completarea de către bancă a rubricilor biletului la ordin, astfel că a solicitat constatarea nulității acestuia și anularea somației de plată și a formelor de executare începute.
Atât în fața instanței de fond cât și în apel și recurs, reclamantul recurent a susținut că prin actul adițional al contractului de credit, părțile au convenit ca în situația în care împrumutatul ori garantul emite în favoarea băncii un bilet la ordin necompletat la rubricile suma și data scadenței, banca a fost mandatată să completeze doar rubricile referitoare la suma, reprezentând creditul scadent și dobânda aferentă și cheltuielile de recuperare, precum și celelalte costuri și sume datorate. Ori banca a completat documentul la mai multe rubrici decât era mandatată, respectiv suma, data scadenței, data emiterii, locul plății, numele beneficiarului, respectiv Banca Românească și datele sale de identificare, ceea ce a dus la lipsirea de valoare juridică a acestora, din moment ce ele au fost completate fără consimțământul valabil exprimat al recurentului.
De asemenea, recurentul a susținut că prin aceasta s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la completarea unei cambii în alb, ceea ce atrage nulitatea titlului executoriu, respectiv biletul la ordin.
Curtea reține că, așa cum s-a invocat și de către recurent, sediul materiei, respectiv dispozițiile legale aplicabile în speță sunt Normele cadru BNR 6/1994 și Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin OG nr.11/1993, însă recurentul a invocat în cuprinsul motivelor sale de recurs dispoziții legale aplicabile cambiei și nu biletului la ordin pentru a motiva nulitatea acestuia din urmă.
Pe de altă parte, viciile de formă pe care le invocă recurentul în ce privește completarea biletului la ordin puteau fi invocate numai de SC SRL nu și de recurent în calitate de avalist deoarece potrivit punctului 207 ale Normelor cadru ale BNR 6/1994 obligația avalistului este o obligație autonomă în sensul că acesta se poate servi în contra posesorului de excepțiile derivând din raporturile sale personale, dacă ele există, însă în nici un caz nu se poate servi de excepțiile personale ale persoanei fizice sau juridice pentru care a dat avalul față de posesorul biletului la ordin.
Totodată, se reține că obligația recurentului având un caracter autonom produce efecte juridice chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă, așa cum se prevede în art.35 alin.1 din Legea nr.58/1934.
De asemenea, susținerile referitoare la completarea unor rubrici în plus de către Banca Românească în ce privește biletul la ordin puteau fi invocate potrivit art.12 din Legea nr.58/1934 numai dacă se dovedea de către recurent că aceasta ar fi dobândit biletul la ordin cu rea credință, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Totodată dispozițiile legale menționate mai sus prevăd ca mențiune obligatorie pe biletul la ordin doar semnătura olografă a avalistului, care există și nu a fost contestată în nici un moment de recurent, fără să existe dispoziții exprese cu privire la completarea rubricilor biletului la ordin de către o persoană sau alta.
Cât privește susținerea recurentului că banca nu deține împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă deoarece cheltuielile de executare solicitate de către Banca Românească nu sunt determinate ca și cuantum, Curtea reține că aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece biletul la ordin a fost emis pentru o sumă determinată, reprezentând suma ce a fost împrumutată de SC SRL, iar prin actul adițional la contract, respectiv pct.7.6 părțile s-au obligat inclusiv la plata acestor cheltuieli de executare, care evident că nu se pot anticipa în totalitate până la momentul încheierii executării silite.
De asemenea, în ce privește susținerea recurentului că executarea silită inițiată de bancă împotriva sa este inadmisibilă din moment ce banca s-a înscris cu o creanță reprezentând contravaloarea creditului nerambursat de SC SRL la dosarul care privește procedura insolvenței acestei societăți, se constată că această susținere este nefondată deoarece procedura insolvenței privește o societate comercială, iar biletul la ordin a cărui anulare se solicită a fost emis de recurent în nume propriu în favoarea băncii.
Astfel fiind, constatându-se că în cauză nu s-au identificat motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate, dintre cele prevăzute de art.304 pct.1-9. urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul împotriva deciziei comerciale nr. 8/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată BANCA ROMÂNEASCĂ SA B și Sucursala Aaa cesteia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./25.02.2010
Tehn. /5 ex./25.02.2010
Instanță de fond - Judecătoria Arad
Judecător -
Instanță de apel - Tribunalul Arad
Judecători -,
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
