Poprire asiguratorie. Decizia 1710/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2334/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1710
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta INTERNAȚIONAL BV, în contradictoriu cu intimata SA, împotriva încheierii din data de 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat care depune delegație de substituire și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de poprire și sechestru astfel cum a fost modificată, fără cheltuieli de judecată. În cazul respingerii recursului, să se dispună restituirea cauțiunii achitată la fond.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.08.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea de înființare a popririi asiguratorii și a sechestrului asigurator formulată de reclamanta INTERNAȚIONAL BV în contradictoriu cu pârâta SC SA ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit exigibilitatea creanței pe care o invocă, facturile fiscale depuse în probatoriu nefiind acceptate la plată, conform dispozițiilor articolului 46 Cod comercial, iar în contractele încheiate între părți, potrivit clauzei prevăzute la articolul 6, pârâta, în calitate de cumpărător, va face plata în tranșe în anumite termene și condiții, dar scadența unor tranșe este raportată la datele de livrare a pachetului de proiectare de bază, a echipamentelor, la datele de dare în folosință a instalației etc.
Instanța de fond a mai apreciat că susținerile reclamantei în sensul că prin procesul - verbal din 5.12.2008 pârâta s-ar fi angajat la plata sumei de 874.000 Euro până în luna martie 2009 nu sunt întemeiate, în procesul - verbal nespecificându-se despre ce facturi și contracte este vorba și nici care din cele două părți are o sumă restantă în cuantumul de 874.000 Euro.
Astfel, a constatat instanța de fond, nu sunt îndeplinite condițiile articolului 591 alineat 1cpc, pentru înființarea sechestrului asigurator și nici condițiile înființării popririi asiguratorii în condițiile în care articolul 597 Cod procedură civilă face trimitere la articolul 591 Cod procedură civilă, precum și faptul că reclamanta nu a indicat terții la care sunt deschise conturile pârâtei, existența raportului dintre debitor și terț fiind fundamentală pentru instituirea popririi.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta INTERNAȚIONAL BV, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 28.09.2009.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că încheierea recurată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și cu eronata apreciere a probelor.
Astfel, instanța de fond nu a privit probele în ansamblul lor, ci le-a privit în mod individual, izolat și formalist, nereținând corect situația de fapt, în sensul că între părți există raporturi juridice privind prestarea unor servicii și furnizare de echipamente, reclamanta a pretins pârâtului plata unor sume de bani, iar între părți s-a semnat o înțelegere de plată pe care pârâtul nu a respectat-
A mai susținut recurenta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 591 alineatele 1 și 3, creanța fiind exigibilă, neînsușirea facturilor de către debitoare nefiind edificatoare,iar din înțelegerea de plată din 5.12.2008 rezultă cine este cel ce se obligă la plata sumei de bani.
Mai arată recurenta că, chiar în măsura în care instanța de fond ar fi constatat că nu este îndeplinită condiția unei creanțe exigibile, fiind inaplicabilă ipoteza prevăzută de articolul 591 Cod procedură civilă, instanța de fond, față de împrejurarea că reclamanta a precizat generic dispozițiile articolului 591 Cod procedură civilă, ar fi trebuit să analizeze toate cele trei ipoteze, caz în care ar fi constatat că sunt îndeplinite condițiile articolului 591 alineat 3 Cod procedură civilă, dovedite prin multiplele cereri de deschidere a procedurii insolvenței debitorului, astfel încât aceasta să își risipească averea.
De asemenea, a susținut recurenta, instanța de fond a reținut eronat neîndeplinirea condițiilor proprii asiguratorii, informațiile despre existența conturilor persoanelor fizice și juridice căzând sub incidența legislației privind secretul bancar, astfel încât terții popriți au fost indicați nu nominal, ci general, individualizarea acestora urmând a fi efectuată în faza de executare silită.
Recursul nu a fost motivat în drept, recurenta indicând generic dispozițiile articolului 299 și următoarele. Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă SC SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 3021alineat 1 litera c Cod procedură civilă, motivarea recursului presupune evocarea cauzelor de nelegalitate care justifică exercitarea acestei căi extraordinare de atac, din cele reglementate prin articolul 304 Cod procedură civilă, și dezvoltarea lor, respectiv încadrarea într-unul din motivele prevăzute expres de lege, printr-o argumentare, în fapt și în drept, a greșelilor pretins a fi fost săvârșite prin hotărârea atacată.
Cum recurenta nu și-a motivat recursul potrivit dispozițiilor legale menționate, Curtea va analiza motivele de recurs dezvoltate în fapt prin prisma dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod temeinic probele dosarului pentru a ajunge la concluzia că recurenta nu a făcut dovada exigibilității creanței sale.
În mod temeinic instanța de fond a reținut că facturile depuse de către reclamanta recurentă în probatoriu, prin care aceasta a precizat prin petitul cererii sale că înțelege să-și dovedească existența creanței, nu sunt în măsură să constituie probe în sensul dispozițiilor articolului 46 Cod comercial, de natură a confirma în mod irefutabil susținerile reclamantei.
Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat:"Creanța reclamantei față de pârât este și exigibilă, conform facturilor emise și atașate în anexa 5, precum și conform noului grafic de rambursare prevăzut în anexa 6"(fila 3 verso - dosar ).
Așa fiind, instanța de fond a analizat probele indicate chiar de către reclamanta - recurentă, precum și celelalte probe depuse de aceasta (contractele încheiate între părți), reținând în mod corect că aceasta nu face dovada existenței unei creanțe exigibile.
Facturile emise de către reclamanta recurentă, după cum corect a reținut instanța de fond, nu sunt acceptate la plată în sensul dispozițiilor articolului 46 Cod comercial, ceea ce înseamnă nu numai că aceste facturi nu sunt semnate de către intimata pârâtă, semnătura pe facturi neînsemnând, după cum chiar recurenta menționează, acceptarea la plată, ci doar primirea acestora.
Pentru a proba acceptarea la plată în sensul dispozițiilor articolului 46 Cod comercial, reclamanta recurentă trebuia să probeze că intimata pârâtă a efectuat ori o acceptare expresă, recunoscând cele menționate în facturi prin mențiunea "bun de plată", ori o acceptare tacită, prin efectuarea de plăți fie și parțiale a sumelor inserate în facturi sau prin introducerea în bancă a facturilor în vederea plății acestora.
În speță însă, recurenta reclamantă nu a efectuat nici o asemenea dovadă.
Mai mult, prin procesul verbal încheiat la 5.12.2008, invocat, de asemenea, de către recurentă ca fiind o dovadă a creanței sale exigibile (fila 66 ) se menționează expres că:" se angajează să clarifice situația facturilor emise până în martie 2009".
De asemenea, deși se face vorbire despre o sumă restantă, schema de plată stabilită și la care face trimitere recurenta, nu determină o scadență a plății, părțile stabilind generic: "Suma restantă se va plăti J cât mai curând posibil iar cealaltă J până în martie 2009în cazul în care toate aspectele administrative privind facturile emise sunt soluționate".
Se observă, așadar, că "înțelegerea" pe care recurenta o indică a fi drept probă care atestă "existența creanței, cuantumul acesteia precum și scadența" (fila 4 dosar ), este un act încheiat sub condiție, condiția fiind îndeplinirea obligațiilor asumate de către însăși recurenta.
Actul menționat nu este de natură nici să probeze cuantumul creanței, cum susține recurenta, atâta timp cât nici aceasta nu este convinsă de valoarea creanței sale, care urmează a fi probată odată cu judecarea pe fond a litigiului dintre părți, procesul verbal făcând vorbire despre sume diferite (874.999 Euro, 552.000 Euro) iar instituirea măsurilor asigurătorii este solicitată pentru o creanță de 50.000 Euro.
Nici raportat la clauzele contractuale (articolul 6) care reglementează plata prestațiilor, serviciilor, clauze care au fost analizate de către instanța de fond în mod temeinic, nu se poate reține o exigibilitate a creanței, schema de plată depinzând de stadiile contractuale care vizează îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către recurenta reclamantă, nefiind prevăzute date scadente, aspecte reținute în mod corect de către instanța de fond.
Instanța de fond a constatat în mod legal și temeinic faptul că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul 591 alineat 1 Cod comercial, însăși recurenta neexcluzând posibilitatea ca cele constatate de către instanța de fond să fie corecte în acest sens.
În ceea ce privește însă susținerea recurentei că instanța de fond trebuia să rețină în acest caz îndeplinirea condițiilor articolului 591 alineat 3 Cod procedură civilă, respectiv pericolul ca debitorul să-și risipească averea, și aceasta este nefondată, simpla introducere a unor cereri de deschidere a procedurii insolvenței nefiind suficientă pentru a proba aceasta, eventuala deschidere a procedurii insolvenței profitând tocmai creditorilor societății debitoare, măsura fiind luată pentru plata creanțelor acestora, inclusiv a creanței recurentei, în măsura în care aceasta probează însă că deține o creanță certă, lichidă ți exigibilă în cuantumul prevăzut de articolului 85/2006.
În fine, hotărârea instanței de fond în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor articolului 597 Cod procedură civilă este legală, susținerile recurentei în sensul că este suficientă indicarea generală a terților popriți, fiind nefondate, în cazul popririi fiind în prezența unui raport juridic între creditor și debitor, cât și între terțul care datorează bani debitorului și debitor, raporturi ce trebuie dovedite, reclamanta fiind obligată să stabilească expres cadrul procesual, în sens contrar hotărârea neputând fi opozabilă decât persoanelor fizice sau juridice ce au calitatea de părți în litigiul dedus judecății sau terți popriți obligați prin raporturi juridice stabilite cu debitorul.
Pe de altă parte, în cadrul raporturilor contractuale desfășurate între părți și a efectuării unor plăți parțiale efectuate de către intimată, aspect relevat chiar de către recurentă care a precizat prin cererea introductivă că pârâta a plătit doar parțial un număr de 12 facturi (fila 2 verso dosar ), recurenta avea posibilitatea de a afla care este banca sau băncile la care intimata are deschise conturi.
Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta INTERNAȚIONAL BV, în contradictoriu cu intimata SA, împotriva încheierii din data de 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte-Judecător
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
