Poprire asiguratorie. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 790/
Ședința publică din 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - - împotriva încheierii comerciale nr. 10/14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect înființare poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă -, pentru reclamanta intimată avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 15.05.2009, cerere de preschimbare de termen, formulată de către pârâta recurentă - -.
Reprezentantul reclamantei intimate - SRL depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, la care s-a atașat un set de înscrisuri în copie, câte un exemplar din acestea comunicându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente - - depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea constată că în cauză termenul acordat în urma repartizării aleatorii a fost la 1 iunie 2009, dar apreciind urgența cauzei, a preschimbat din oficiu acest termen la data de 11 mai 2009, pentru când părțile au fost legal citate, dar nu s-au prezentat, astfel că oad oua preschimbare de termen nu putea opera în cauză, cu atât mai mult cu cât nu exista un termen intermediar între depunerea cererii de preschimbare de termen și acest termen de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente - - arată că renunță la cererea de preschimbare de termen ca fiind rămasă fără obiect.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar copia actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare, prin care pârâta recurentă a renunțat la orice pretenție, în susținerea celor afirmate în întâmpinarea depusă. Arată că în prezent dispozițiile sentinței atacate au fost puse în executare silită.
Reprezentanta pârâtei recurente - - solicită ca instanța să amâne pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise.
Curtea pune în vedere părții că în prezenta cauză amânarea pronunțării nu se poate face decât pentru 24 ore, astfel că reprezentanta pârâtei recurente a revenit asupra cererii sale, menționând că este în măsură să pună concluzii pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru fixarea corectă a cauțiunii, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate, arătând că în speță cauțiunea a fost fixată doar la 10 % din valoarea pretinsă, ceea ce este nelegal. Cu privire la primul motiv de recurs, arată că acel contract de prestări servicii desigilat de către instanță a dus la desființarea de plin drept a acestuia, având în vedere că în cuprinsul său era o clauză ce prevedea această invalidare dacă contratul era adus la cunoștința publicului, clauză ce se referea la orice împrejurare în care s-ar fi deschis plicul. Cu privire la al doilea motiv de recurs, arată că în conformitate cu art. 591 Cod procedură civilă, cauțiunea trebuia stabilită la din valoarea pretinsă. Mai arată că în ianuarie 2009, reclamanta a formulat o cerere similară celei de față, unde în recurs, Curtea de Apel Timișoaraa stabilit necesitatea depunerii unei cauțiuni de din valoarea pretinsă, cauză care în prezent se află în rejudecare după casare. Nemulțumită de această soluție, reclamanta a introdus o nouă cerere de poprire, motiv pentru care recurenta apreciază că se impune desființarea încheierii recurate. Pe fondul cauzei, arată că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru înființarea popririi asiguratorii, creanța nefiind exigibilă, în contract fiind prevăzuți cei 3 pași de urmat în acest sens, din care ultimul nu a fost îndeplinit niciodată, respectiv condiția ca societatea - să încaseze diferența de preț în urma revânzării. Arată că aceste aspecte au fost reținute de Curtea de Apel Timișoara prin decizia de casare; că dacă creanța nu rezultă dintr-un înscris, devine incident art. 591 Cod procedură civilă, pentru a cărui aplicare trebuia reținută însă conduita culpabilă a debitoarei, ceea ce nu exista în speță; că hotărârea primei instanțe, chiar dacă nu este definitivă, este executorie. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe, considerând că recurenta cu rea-credință a adus în discuție decizia nr. 310 din dosarul 5335 al Tribunalului Arad. Arată că de la data pronunțării acesteia și până la data depunerii celei de-a doua cereri, s-au schimbat condițiile, intervenind deschiderea de către instanță a plicului sigilat; că pentru termenul în care s-a deschis acest plic, recurenta a fost citată să se prezinte, dar în loc să se prezinte un reprezentant al acesteia, s-a prezentat doar avocatul pârâtei recurente. Ca urmare a deschiderii plicului, s-a depus o nouă cerere de poprire asiguratorie. Consideră că debitoarea cu rea-credință și-a golit cele 3 conturi și le-a mutat la o altă bancă; că în speță creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite toate cerințele contractuale, inclusiv comunicarea facturii către debitoare, iar conform art. 1 alin. 3, s-a reziliat fără niciun fel de pretenții. Arată că reclamantul este terț poprit față de contractele pârâtei, iar cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că în speță, cuantumul cauțiunii s-a stabilit având în vedere dispozițiile art. 723 Cod procedură civilă și aplicabilitatea art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora cauțiunea nu poate depăși 20 % din suma pretinsă, sens în care cauțiunea a fost legal stabilită de către tribunal. Se susține că actul scris este chiar contractul de prestări servicii din plicul desigilat de către instanță, iar cu privire la celeritatea redactării hotărârii atacate, arată că cererii de poprire asiguratorie îi sunt aplicabile dispozițiile art. 591-595 Cod procedură civilă, soluționându-se fără citarea părților, iar redactarea și motivarea urmând a se face în termen de 48 de ore de la pronunțare, termen respectat de către prima instanță. Solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 10/14 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad a admis cererea formulată de creditorul - SRL; a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului - - de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, respectiv asupra tuturor conturilor bancare până la concurența sumei de 1.263.391,33 lei; a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 126.340 lei consemnată la CEC de către creditorul - SRL A cu recipisa de consemnare nr.-/1/13.04.2009 după soluționarea irevocabilă a cererii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada constatat că prin cererea introductivă, creditorul - SRL Aas olicitat înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, respectiv asupra tuturor conturilor bancare până la concurența sumei de 1.263.391,33 lei ale debitorului - -
În susținerea cererii, a arătat că, la data de 23.04.2007, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. TD- 001 între creditor, în calitate de prestator și debitor, în calitate de beneficiar; că, în temeiul acestui contract s-a obligat să acorde asistență debitorului și să intermedieze realizarea tranzacției terenului identificat în CF 71391 nr. top 8632 în suprafață de 8680 mp situat în A, Calea, teren ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate la BNP sub încheierea de autentificare nr.1789 între debitor și - A -, astfel încât proprietatea terenului să ajungă în proprietatea - SRL.
Creditorul a mai arătat că, potrivit art. 3 din contract, pentru serviciile efectuate debitorul s-a obligat să-i achite contravaloarea în lei a sumei determinate de înmulțirea suprafeței în mp cu 40 euro+TVA în termen de 7 zile lucrătoare de la data efectuării plății de către - SRL către - A - și primirea facturii emise; că, în data de 27.08.2008, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare între - SRL, în calitate de promitent cumpărător și - A -, în calitate de promitent vânzător; că, în data de 3.09.2007 la BNP s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentic, având încheierea de autentificare nr. 4344 între - A -, în calitate de vânzătoare și - SRL, în calitate de cumpărătoare, contract în cuprinsul căruia la art. 3.2 s-a stipulat că: "la data semnării vânzătorul confirmă plata integrală a prețului de cumpărare, prezentul contract având o valoare de chitanță autentică și incontestabilă a primirii integrale a acestei sume", instanța de fond reținând că astfel primele 2 condiții privind exigibilitatea creanței fiind îndeplinite.
Creditorul a mai arătat că, pentru plata prestării serviciilor contractate și executate a emis către debitor factura nr. -/15.05.2008 în valoare de 1.263.391,33 lei TVA inclus, factură comunicată prin cererea de conciliere directă de către Biroul executor Judecătoresc, dosar nr.432/20.10.2008 și că, pârâta nu recunoaște debitul, motiv pentru care a formulat o cerere de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Arad cu termen de judecată la data de 4.05.2009 și a formulat prezenta cerere în condițiile în care avea cunoștință despre împrejurarea că, debitorul își înstrăinează toate activele.
Raportat la aceste prevederi, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă aplicabile și pentru instituirea popririi asigurătorii, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiunea.
În temeiul contractului de prestări servicii nr. TD- 001/23.04.2007, - SRL A, în calitate de prestator, a emis factura seria - nr. -/15.05.2008 către beneficiarul - - A pentru încasarea sumei de 1.273.460,15 lei.
S-a mai reținut că potrivit jurisprudenței, art. 46 Cod comercial înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată și prin urmare, există indiciile unui raport juridic obligațional ce urmează a fi stabilit cu ocazia judecății în fond a dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Arad.
Astfel, art. 4 din contractul de prestări servicii nr. TD- 001/23.04.2007 stipulează că, sumele cuvenite serviciilor efectuate vor fi plătite de către beneficiarul - - A în termen de 7 zile lucrătoare de la data efectuării plății de către client către - A - și a primirii facturii emise de către prestatorul - SRL
- SRL Aae mis factura seria - nr.-/15.05.2008 și a comunicat-o beneficiarului - - A la data de 20.10.2008, prin intermediul executorului judecătoresc în cadrul dosarului nr. 432/2008, iar confirmarea primirii de către beneficiar a fost făcută prin înscrisul înregistrat în data de 6.11.2008. Astfel fiind, s-a considerat că în speță, creanța prestatorului - SRL A este exigibilă potrivit clauzei contractuale mai sus indicate și poate fi pretinsă.
Față de aceste considerente, tribunalul, având în vedere și împrejurarea că, a fost consemnată cauțiunea stabilită potrivit art. 907-908 Cod comercial, respectiv art. 723 indice 1 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 591 Cod procedură civilă raportat la art. 597 Cod procedură civilă și a admis cererea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta - -, considerând-o netemeinica si nelegala, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, în principal, în sensul modificării in totalitate a încheierii recurate si respingerii cererii de înființare a popririi asigurătorii, în principal ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neîntemeiata; în subsidiar, în sensul casării încheierii recurate si trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanța.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 592 alin. (2) Cod procedură civilă raportat la art. 304 Cod procedură civilă și în motivarea acestuia s-a arătat că încheierea de înființare a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale recurentei este nelegala având în vedere că însăși introducerea prezentei cereri de înființare a popririi este o dovada de exercitare cu rea-credința a drepturilor procesuale ale reclamantei, deoarece în ianuarie 2009 reclamanta a mai introdus împotriva recurentei o cerere aproape identica de înființare a popririi, în legătura cu același debit și grefată pe aceeași acțiune comerciala de fond (dosarul cu nr- al Tribunalului Arad - Secția Comerciala), care se află în rejudecare la prima instanța, urmare a deciziei de casare cu nr. 310/R/02 martie 2009 Curții de Apel Timișoara, în ale cărei considerente s-a reținut că:
a) Din actele dosarului nu rezulta expres ca societatea recurentă să fi încasat suma de bani stipulată în contractul de prestări-servicii și ca s-ar fi îndeplinit toate condițiile prevăzute de art. 1 alin. 3 din contract pentru ca această creanță să poată fi considerata exigibila conform art. 6 din contract si, pe cale de consecința, pentru ca dispozițiile art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă să fie de principiu aplicabile;
b) de textul legal invocat în motivarea hotărârii, reclamanta avea obligația de a depune odată cu cererea si dovada consemnării a 1/2 din suma pretinsă cu titlu de cauțiune, aspect neîndeplinit în cauza.
Recurenta susține că, așadar, reclamantei nu i-au convenit considerentele deciziei de casare cu nr. 310/R/02 martie 2009 Curții de Apel Timișoara - care statuează că în speță creanța reclamantei nu ar fi exigibila si ca, in plus, pentru a obține înființarea popririi, reclamanta ar fi obligata sa plătească o cauțiune de 1/2 din suma pretinsa (adică 631.695,67 Ron) - astfel ca scopul urmărit prin introducerea acestei noi cereri de înființare a popririi a fost acela de a eluda dispozițiile deciziei de casare cu nr. 310/R/2009 a Curții de Apel Timișoara si de a frauda dispozițiile imperative ale art. 315 Cod procedură civilă, potrivit cărora considerentele deciziei de casare ar fi devenit obligatorii cu ocazia rejudecării cererii inițiale de înființare a popririi.
Se mai susține că soluția primei instanțe este vădit nelegala sub aspectul cauțiunii stabilite in sarcina reclamantei, de numai 10% din valoarea pretențiilor reclamantei de societatea recurentă, deoarece după cum s-a reținut si prin decizia de casare cu nr. 310/R/2009 a Curții de Apel Timișoara, cuantumul cauțiunii a fost incorect stabilit de către prima instanța pentru motivul ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 591 alin.(1) Cod procedură civilă, ci dispozițiile art. 591 alin. (2) Cod procedură civilă. În concret, art. 591 alin. (1) Cod procedură civilă reglementează situația in care creanța creditorului este constatata prin act scris si este exigibila, ipoteza în care instanța investita cu cererea de înființare a sechestrului / popririi poate decide in mod discreționar asupra stabilirii si cuantumului cauțiunii. În ipoteza in care creanța creditorului nu este constatata în scris, insa, art. 591 alin. (2) Cod procedură civilă statuează în mod imperativ ca cererea de înființare a sechestrului / popririi nu poate fi primita decât in condițiile in care creditorul depune odată cu cererea o cauțiune de J din valoarea reclamata. Or, după cum s-a reținut si prin decizia de casare cu nr. 310/R/2009 a Curții de Apel Timișoara, în speță se regăsește cea de-a doua ipoteza normativă reglementata de art. 591 Cod procedură civilă, respectiv cea prevăzuta de art. 591 alin. (2) Cod procedură civilă, în sensul că reclamanta nu deține nici un act valabil semnat de către societatea recurentă care să constate dreptul sau de creanța.
Recurenta a mai arătat că în concret, reclamanta deține doua exemplare ale contractului de prestări-servicii TD- 001/ 23.04.2007, dintre care unul nesemnat de către societatea recurentă (de care reclamanta s-a prevalat in cererea inițiala de înființare a popririi din dosarul cu nr- al Tribunalului Arad ) și respectiv un exemplar semnat, dar nevalid din punct de vedere juridic, întrucât poarta o mențiune olografă înscrisa de chiar reprezentantul reclamantei în sensul ca în momentul în care respectivul contract ar fi dezvăluit oricărei alte persoane decât părțile semnatare, întregul contract este instantaneu lovit de nulitate (clauza care a devenit operantă în momentul în care reclamanta a deschis unilateral plicul în care era păstrat respectivul contract). În aceste condiții, cererea reclamantei se circumscrie ipotezei normative reglementate de art. 591 alin. (2) raportat la art. 597 Cod procedură civilă - respectiv ipoteza in care cererea este formulata de creditorul a cărui creanța nu este constatată în scris - situație pentru care legiuitorul a impus creditorului obligația de a depune, odată cu înregistrarea cererii de sechestru/poprire, o cauțiune de J din valoarea reclamata.
Se apreciază că și în cazul de față, tribunalul avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 591 alin. (2) Cod procedură civilă, în sensul de a respinge cererea ca inadmisibila, dat fiind ca reclamanta nu s-a conformat obligației legale de a depune, odată cu înregistrarea cererii de înființare a popririi, o cauțiune de J din valoarea reclamata.
Pârâta recurenta consideră că și pe fond, admiterea cererii de înființare a popririi este neîntemeiata, dat fiind ca reclamanta nu deține o creanța certa si exigibila de societatea recurentă; că în concret, după cum s-a reținut si prin decizia de casare cu nr. 310/R/2009 a Curții de Apel Timișoara, potrivit Cap. II art. 1 alin. 3 din contractul de prestări-servicii invocat reclamantă, dreptul de creanța al acesteia față de societatea recurentă era condiționat de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: (1) vânzarea terenului din CF 71391 de către A în favoarea, și (2) încasarea de către recurentă a diferenței dintre prețul de 160 Euro/mp stabilit in promisiunea de vânzare-cumpărare a aceluiași teren încheiata de recurentă cu A si prețul de 240 Euro/mp de revânzare a terenului către. Or, aceasta a doua condiție nu s-a mai realizat întrucât A nu a mai returnat niciodată societății sale diferența de preț, motiv pentru care nici creanța pretinsa de către reclamanta - reprezentând, în fapt, un comision perceput asupra diferenței de preț, în măsura în care societatea recurentă ar fi încasat respectiva diferență de preț - nu a mai devenit niciodată exigibila. În aceste condiții, față de faptul ca art. 591 Cod procedură civilă impune ca o condiție sine qua non pentru înființarea sechestrului/ popririi existenta unei creanțe exigibile, se consideră ca cererea reclamantei nu întrunea condițiile de admisibilitate impuse de art. 591 Cod procedură civilă și se impunea a fi respinsă.
Recurenta mai apreciază că în cazul de față înființarea popririi asupra conturilor bancare ale acesteia are un caracter pur șicanator, reclamanta - cu concursul primei instanțe - exercitându-și în mod abuziv drepturile procesuale conferite de art. 591-597 Cod procedură civilă. Consideră inadmisibil faptul ca prima instanța a acceptat sa soluționeze aceasta cerere fără citarea recurentei, în condițiile în care nu există un act scris incontestabil însușit de recurentă care sa îi confere reclamantei o creanța certa, lichida si exigibila. De asemenea, se apreciază că este neobișnuită și extrema celeritate cu care a fost soluționata aceasta cerere, înregistrata de reclamanta la 06.04.2009 si soluționată fără citarea părților la primul termen de judecata din 14.04.2009, pentru ca în ziua imediat următoare, 15.04.2009, încheierea cu nr. 10/14.04.2009 sa fie deja redactată, comunicată reclamantei, înregistrată la BEJ si notificată tuturor băncilor din municipiul
Pe de alta parte, recurenta arată că această măsură evident abuziva nesocotește însuși scopul pentru care legiuitorul a reglementat masurile asigurătorii, acela de a-l proteja pe creditorul care, aparent, are o creanța certă, lichidă si exigibilă față de posibila insolvabilitate a debitorului. Or, în cazul de față, reclamanta nu are nici o creanța față de societatea recurentă, iar după cum rezulta din referatul contabil anexat, societatea recurentă are o situație financiara si patrimoniala solida (activul net contabil al societății fiind în prezent in valoare de.175.752.627 lei Ron) si o buna reputație in mediu de afaceri, neexistând așadar nici un risc ca până la finalizarea procesului de fond sa devină insolvabili sau, cu atât mai puțin, s-și provoace deliberat insolvabilitatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât este o societate deschisă, tranzacționata pe piața de capital, astfel ca pentru orice operațiune financiara sau patrimoniala semnificativa este ținută a îndeplini formele de publicitate specifice prevăzute de Legea 297/ 2004. De altfel, consideră că dovada certa a solvabilității societății recurente este însuși faptul ca după ce a fost informată despre înființarea popririi, a depus de buna-voie intr-un cont suma de 1.263.392,33 lei (egala cu suma pretinsa de reclamanta), solicitând executorului judecătoresc menținerea popririi numai asupra acestui cont si deblocarea imediata a celorlalte conturi ale societății recurente.
În plus, recurenta apreciază că in actuala conjunctura, instituirea măsurii popririi asupra tuturor conturilor bancare ale unei societăți comerciale (pentru o creanța inexistenta), reclamă un discernământ și o responsabilitate sporită, întrucât in condițiile actualei crize financiare o atare măsura poate determina blocajul întregii activități a societății, făcând imposibila plata datoriilor curente si a personalului salariat, cu consecințe păgubitoare incalculabile pentru societate si acționari.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că față de primul motiv de recurs, recurenta, cu rea credință, a încercat inducerea în eroare instanței, aducând în discuție soluția pronunțată în dosarul nr- prin care s-a solicitat înființarea popririi asigurătorii doar asupra conturilor debitoarei deschise la Banca Transilvania și nu a tuturor conturilor debitoarei. Totodată, consideră că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă, care se referă la creditorul a cărui creanță nu este constatată printr-un înscris, ci dispozițiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, care statuează că în fapt, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanța este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedește ca a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni in cuantumul fixat de către instanța. Față de această dispoziție legală, considerăm că sunt îndeplinite cele 3 condiții de aplicabilitate a art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv: a nu avea un titlu executoriu; creanța să fie constatată printr-un înscris (în speță contractul de prestări servicii nr. TD - 001 / 23.04.2007- contract depus în original la dosarul nr- al Tribunalului Arad, și desigilat de instanța de judecată, astfel cum rezultă din sentința comercială nr. 837/04.05.2009 pronunțată în acest dosar - fila 10 al. 2 sentință); creanța să fie exigibilă - potrivit actelor de la dosar s-au îndeplinit toate condițiile contractuale.
Se mai arată că aceste condiții contractuale sunt:
- a intermediat realizarea tranzacției terenului identificat în CF nr. 71391 teren ce face obiectul promis, vânzarea cumpărarea între debitoare și - - A fiind autentificată la BNP sub nr. 1789, astfel încât terenul să ajungă în proprietatea - SRL;
- - SRL - a devenit proprietarul terenului și a achitat în totalitate prețul convenit - astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP sub nr. 4344 - trecând de la data plății 7 zile;
- a emis și comunicat factura către debitoare - astfel cum rezultă din procesul verbal al executorului judecătoresc - în dosar execuțional nr. 432/2008.
Se mai arată că susținerile recurentei că aceștia nu au încasat banii de la - - A nu au nici o legătură cu exigibilitatea creanței reclamantei, dat fiind că potrivit contractului de prestări servicii, plata sumelor de bani de la - - către - - A nu era o condiție de exigibilitate a creanței sale; că societatea reclamantă și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, astfel că prima instanță în mod temeinic și legal a stabilit cuantumul cauțiunii potrivit dispozițiilor art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de al doilea motiv de recurs, reclamanta intimată arată că în speță, cuantumul cauțiunii se stabilește potrivit art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă, care statuează că: "(1) În cazurile prevăzute de lege, suma datorata de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanța si se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii si Consemnațiuni - sau la orice alta instituție bancara pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc. (2) Daca legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil in bani, nu va depasi suma de 20 milioane lei". Ori, dacă legea prevede doar un cuantum maxim al valorii cauțiunii, respectiv de 20% din valoarea cererii, instanța este liberă a aprecia între 0-20% valoarea cauțiunii, astfel încât în speță cauțiunea s-a stabilit în cuantum legal.
Reclamanta intimată consideră că prima instanță în mod temeinic și legal a stabilit cuantumul cauțiunii potrivit dispozițiilor art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă, în cauză fiind aplicabil și art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă. Susținerile recurentei că nu ar avea un act scris - semnat chiar de către debitoare sunt contrazise de însăși motivarea recursului - dat fiind că recurenta recunoaște faptul că deține un contract semnat de ambele părți, dar în opinia debitoarei, acest act este nevalid, dat fiind că au depus plicul sigilat la instanța care judecă fondul cauzei, iar Președintele completului l-a desigilat, considerând că astfel a răspuns și celui de-al treilea motiv de recurs.
Față de al patrulea motiv de recurs, reclamanta intimată menționează că debitoarea este într-o eroare totală privitoare la procedura de soluționare a cererii de înființare a popririi asigurătorii, prevăzută de art. 597 Cod procedură civilă, care menționează că: "(1) Poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, in condițiile stabilite de art. 591. (2) Dispozițiile art. 592-595 se aplica in mod corespunzător." Ori, potrivit art. 592 alin. 2: " (2) Instanța va decide de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, fixând totodată, daca este cazul, cuantumul cauțiunii", astfel că prima instanță nu putea soluționa cauza cu citarea părților.
Privitor la "celeritatea neobișnuită" în redactarea hotărârii, se arată că procedura de soluționare a cererii de înființare a popririi asigurătorii, prevăzută de art. 592 alin. 3 Cod procedură civilă, menționează că dispozițiile 581 alin. 3 privitoare la redactarea hotărârii se aplică la soluționarea cererii, or, potrivit art. 581 alin. 3 Cod procedură civilă "motivarea ordonanței se face in cel mult 48 de ore de la pronunțare."
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, raportat la motivele de recurs invocate, precum și la susținerile reclamantei din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține că recursul formulat de pârâta - - împotriva încheierii comerciale prin care s-a dispus admiterea cererii de înființare a popririi asiguratorii împotriva sa, este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 597 alin. 1 Cod procedură civilă, poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale, urmăribile, datorate debitorului de o terță persoană, sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor acorduri juridice existente, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 591 Cod procedură civilă.
Acest articol statuează următoarele: "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de J din valoarea reclamată.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță."
Așadar, sunt comune atât sechestrului asigurator, cât și popririi asiguratorii, condițiile de înființare a acestor măsuri, referitoare la declanșarea procesului de fond în care reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, existența înscrisului constatator al creanței, și respectiv, depunerea unei cauțiuni de J din valoarea reclamată, în lipsa unui înscris.
Prin încheierea recurată, instanța de fond a analizat temeiul de drept al cererii de înființare a popririi asigurătorii formulată de către reclamantă și a constatat că cererea acesteia se înscrie în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece potrivit prevederilor art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune, putând fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Instanța de fond reține cu privire la constatarea creanței reclamantei printr-un act scris, că în temeiul contractului de prestări servicii nr. TD - 001/23.04.2007, - SRL A, în calitate de prestator, a emis factura seria - nr. -/15.05.2008 către beneficiarul - - A pentru încasarea sumei de 1.273.460,15 lei.
În legătură cu această factură depusă la fila 7 dosar fond, prima instanță a reținut că potrivit jurisprudenței, art. 46 Cod comercial înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată și, prin urmare, există indiciile unui raport juridic obligațional ce urmează a fi stabilit cu ocazia judecății în fond a dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Arad.
Așadar, instanța de fond a considerat că factura seria - nr. -/15.05.2008 emisă de către reclamantă, în calitate de prestator servicii, este actul la care face referire legiuitorul prin formularea art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv este actul scris prin care este constatată creanța reclamantei.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a motivat că această factură, potrivit jurisprudenței, face proba contractului pe care îl constată și prezintă indiciile unui raport juridic obligațional între părți.
Aceste susțineri sunt eronate, deoarece pentru a avea forța probantă reținută de instanța de fond, factura seria - nr. -/15.05.2008 emisă de către reclamantă trebuia să fie acceptată la plată, respectiv semnată de pârâta - -, ori la rubrica "Semnătura de primire" din cadrul acestei facturi depusă la fila 7 dosar, nu apare nicio mențiune. Mai mult, pentru a fi incidente dispozițiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, legiuitorul a prevăzut îndeplinirea a două condiții cumulative, respectiv creanța să fie constatată printr-un act scris și să fie exigibilă, iar această condiție a exigibilității creanței nu a fost dovedită cu actele depuse la dosar, în plus, pârâta contestând că a primit suma de bani datorată de către terțul - A, sumă din care trebuia să-i restituie reclamantei 1.273.460,15 lei, cu titlul de comision.
Așadar, în aceste condiții, Curtea constată că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cauțiunea putea fi stabilită de către instanță, ci dispozițiile art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă, caz în care cauțiunea datorată de către reclamantă era de din valoarea contestată și aceasta trebuia depusă odată cu cererea de înființare a popririi.
De asemenea, Curtea constată că dispozițiile din Codul d e procedură civilă referitoare la poprirea asiguratorie și la sechestrul asigurator se referă la aceste măsuri ca la niște măsuri provizorii care să dea asigurare reclamantului că își va recupera creanța datorată de debitorul său până la soluționarea pe fond a litigiului dintre părți.
Tocmai de aceea, legiuitorul a folosit sintagma "dacă dovedește că a intentat acțiune", ori, în speța de față, această acțiune referitoare la fondul cauzei nu numai că a fost intentată, dar a fost și soluționată prin sentința civilă nr. 837 din 04.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, sentință civilă care este executorie și prin care s-a admis acțiunea reclamantei - SRL, fiind demarată în baza acestei sentințe și procedura executării silite.
Cât privește susținerea pârâtei recurente referitoare la faptul că cererea de înființare a popririi asiguratorii este inadmisibilă, deoarece s-a mai introdus o cerere identică, soluționată tot prin admiterea ei, dar care în recurs a fost casată și trimisă spre rejudecare Tribunalului Arad, tribunal care nu a ținut cont de dispozițiile deciziei de casare, Curtea constată că această susținere este neîntemeiată, cererea reclamantei nefiind inadmisibilă, deoarece prima cerere de înființare a popririi a fost soluționată într-un alt dosar prin decizia civilă nr. 310/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, fiind admis recursul pârâtei, casată hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, cele două cereri nefiind identice, ci asemănătoare.
Curtea constată de asemenea, că sunt nefondate susținerile recurentei referitoare la "celeritatea neobișnuită" în soluționarea și redactarea cauzei de către instanța de fond, deoarece procedura de soluționare a cererii de înființare a popririi asigurătorii este o procedură care se desfășoară cu celeritate, prevăzută de art. 592 alin. 3 Cod procedură civilă, fiind aplicabile dispozițiile 581 alin. 3 în care se arată că "motivarea ordonanței se face in cel mult 48 de ore de la pronunțare."
Ca atare, pentru considerentele arătate mai sus, se va admite recursul formulat de pârâta - - împotriva încheierii comerciale nr. 10/14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și în consecință, se va modifica încheierea recurată și se va respinge cererea formulată de reclamanta creditoare - SRL, având ca obiect înființare poprire asiguratorie.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată reclamanta la 4.170,3 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta - - împotriva încheierii comerciale nr. 10/14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică încheierea recurată și respinge cererea formulată de reclamanta creditoare - SRL, având ca obiect înființare poprire asiguratorie.
Obligă reclamanta la 4.170,3 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /03.06.2009
Tehnored. /2 ex./03.06.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
