Poprire asiguratorie. Decizia 971/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.971R
Ședința publică de 25 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - ROMÂNIA SRL, împotriva încheierii din data de 02.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimată.
Reprezentantul apelantei arată că nu se opune amânării cauzei.
Curtea, deliberând, reține că cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimată nu este motivată temeinic asa cum solicita disp.art.156 pr.civ. iar intimata a formulat întâmpinare anterior, semnata de reprezentant procesual calificat de unde rezultă că și-a formulat apărări în cauză și, având în vedere și caracterul urgent dat de natura obiectului cererii, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea cererii formulate de intimată și desființarea popririi asiguratorii înființate asupra conturilor societății recurente. Susține că, în primul rând creanța nu este exigibilă potrivit art.581 alin.3 pr.civ. iar în al doilea rând societatea recurentă nu se sustrage de la urmărire, nu risipește averea, din contră o conservă, astfel încât nu se justifică măsura înființării popririi asiguratorii asupra conturilor sale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea din 02.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosar nr-, instanța a admis cererea formulată de către reclamanta-creditoare, dispunând înființarea popririi asiguratorii asupra contului debitoarei România până la concurența sumei de 359.196,56 lei, cont deschis de către debitoare la BRD A cu nr.--.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că deține împotriva România o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultând din derularea a două contracte și că reclamanta a introdus o acțiune în pretenții pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, acțiune ce face obiectul dosarului nr-, fiind astfel îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurilor asiguratorii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs România, în termen legal, solicitând prin rejudecare, după admiterea recursului, respingerea cererii și desființarea măsurii popririi.
Se arată că prin corecta evaluare a probatoriilor, se poate ajunge la concluzia că pretențiile afirmate de către nu se caracterizează în creanțe certe, lichide și exigibile.
În ce privește dosarul aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială cu nr-, acesta are ca obiect pretenții derivând din facturi parțial achitate, așa cum și reclamanta recunoaște, iar acțiunea este prematură pentru neefectuarea procedurii concilierii directe. De asemenea, în măsura în care în acest dosar România a formulat o acțiune reconvențională, solicitând emiterea facturilor în conformitate cu legea, prevederile Codului fiscal, rezultă că facturile prezentate la plată nu sunt certe, ele fiind emise în mod nelegal.
Cât privește dosarul nr-, recurenta arată că și acesta are la bază pretinse facturi acceptate pe care România le-a contestat pe cale reconvențională, considerându-le nelegal emise.
Astfel, recurenta arată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 597 și 591 Cod procedură civilă și că acțiunea de luare a măsurii asiguratorii trebuia respinsă de către prima instanță.
Împotriva acestui recurs a formulat întâmpinare, solicitând respingerea sa ca nefondat.
Arată că apărările recurentei sunt nefondate și că, având în vedere categoria raporturilor comerciale derulate între părți, facturarea serviciilor prestate către România nu este supusă măsurilor de simplificare prevăzute de Codul fiscal, așa cum susține recurenta.
natura raporturilor contractuale derulate între părți și subliniind că facturile fiscale au fost emise în mod legal, intimata a atașat întâmpinării înscrisuri de natură a descrie conținutul raporturi,lor contractuale derulate între părți.
Recursul nu este fondat, iar Curtea in va respinge pentru urmatoarele considerente:
Ca si sechestrul asigurator, poprirea asiguratorie reprezinta o masura de asigurare a creditului (in sens de creanta, in general, negarantata dar care trebuie securizata), pe care legiuitorul o reglementeaza pentru o anumita categorie de creante, masura care nu este conditionata de o evaluare de oportunitate, ca in cazul sechestrului judiciar, ci numai de indeplinirea unor cerinte pe care legea le enumera cu exhaustiv.
Prin urmare, fata de dispozitiile art. 907 alin. 2 Cod comercial si art. 597 si 591 si urm. Cod procedură civilă, pentru a fi dispusa poprirea asiguratorie instanta trebuie sa verifice nu oportunitatea masurii de asigurare sau temeinicia in fond a creantei, ci indeplinirea conditiilor prevazute in situatiile pe care cele trei ipoteze din art. 591 Cod procedură civilă le reglementeaza.
Or, in masura in care afirma fata de România detinerea unei creante certe, lichide si exigibile, dublate de conditia intentarii unui litigiu pentru plata acestora al carui scop este obtinerea titlului executoriu, cadrul conditiilor de luare a masurii asiguratorii este indeplinit in speta, iar instanta de fond nu putea respinge cererea creditorului.
Astfel, Curtea retine ca instanta de fond a apreciat ca suma de 342.091,96 lei se indentifica drept o creanta certa, lichida si exigibila, fiind emise in baza a doua contracte de executie de lucrari, nr. 166 si 167 din 03.02.2006, conditiile fiind apreciate dupa criteriile legale conctinute de art. 379 Cod procedură civilă. De asemenea, prima instanta a retinut ca pentru obtinerea tilului executor in privinta acestei creante, a intentat pe rolul Tribunalul București actiunea ce face obiectul dosarului nr-.
Curtea nu poate considera ca in masura in care, pe cale reconventionala, in acest litigiu, debitoarea România tinde la punerea in discutie a certitudinii creantei, aceasta realizeaza in ezxenta proba neindeplinirii consitiilor legale de luare a popririi asiguratorii.
România arata ca facturile emise la plata sunt intocmite in conditii nelegale, fara TVA, asa incat pretinsa acceptare la plata nu poate fi apreciata in raport de acte juridice nule.
Acestea sunt aparari de fond pe care instanta care solutionaza cererea de luare a masurii asiguratorii nu are a le evalua in raport cu limita cercetarilor pe care legea i le impune intr-un astfel de litigiu: existenta creantei si caracterului sau aparent cert, lichid si exigibil si dovada demararii litigiului asupra fondului acelui drept pe care creanta il caracterizeaza in aperanta.
Or, si in recurs Curtea a procedat la o evaluare proprie a indeplinirii conditiilor cumulative prevazute de art. 591 Cod procedură civilă si, prin aceste verificari a retinut ca in conditiile factuale ale spetei luarea masurii asiguratorii se impunea in cauza.
Curtea respinge criticile recurentei potrivit cu care in privinta penalitatilor creanta nu este certa si trebuia insotita de o cautiune de 50% din valoarea creantei, intrucat facturile emise, considerate acceptate sub aspect formal inglobeaza si aceste accesorii, iar aprecierea de certitudine a avut in vedere facturile, iar nu sumele care au fost inserate in aceste inscrisuri.
Aceeleasi considerente le exprima Curtea si in privinta criticii vizand modalitatea gresita de apreciere a creantei de 872.237,90 lei, in legatura cu care motivele de apel repun in discutie nelegalitatea intocmirii facturilor considerate acceptate la plata si caracterul necert al accesoriilor (penalitati).
De aseea, pentru toate considerentele aratate, recursul promovat este considerat nefondat si va fi respins ca atare,potrivit dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ROMÂNIA, împotriva încheierii pronunțate la data de 02.06.2008 de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii si BRD.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,25.09.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
29.09.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
