Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.124/R/COM
Ședința publică din 14 februarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâta împotriva deciziei civile nr.1315/6.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și de pe lângă Tribunalul C-S, având ca obiect radiere mențiuni din registrul comerțului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în reprezentarea contestatoarei, lipsă fiind intimații și de pe lângă Tribunalul C-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a atașat dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Reprezentantul contestatoarei completează în motivele contestației numărul deciziei atacate.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației, anularea deciziei criticate, rejudecarea recursului și, pe fond, admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, precizând că instanța de recurs, ca urmare a unei greșeli materiale, a omis să observe decizia nr. X din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 37/2005 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.25 din Legea nr.26/1990.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1315/06.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, s-au respins recursurile declarate de reclamanta recurentă și, împotriva sentinței civile nr. 1433 din 13 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că:
Dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, invocate de pârâta recurentă se referă la existența unei hotărâri irevocabile prin care să se desființeze în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea.
În cazul de față, chiar pârâta prin actul adițional la actul constitutiv a hotărât în data de 29 noiembrie 2006, modificarea art. 3 din actul constitutiv, prin mutarea sediului din comuna, sat, nr. 214 în localitatea, nr. 3.
Ulterior, a fost pronunțată încheierea nr. 6470 din 30 noiembrie 2006 judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, prin care s-a admis cererea numitei, în calitate de asociat al pârâtei și s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii privind schimbarea sediului pârâtei.
Referitor la motivele invocate de pârâta recurentă, prin care a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă se constată că sunt nefondate, având în vedere culpa pârâtei care în timpul procesului, după dispunerea efectuării unei expertize tehnice în cauză și-a schimbat sediul societății de pe imobilul nr. 214 din comuna, sat., proprietatea reclamantei, în localitatea, nr. 3.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare pârâta, prin care a solicitat anularea deciziei, rejudecarea recursului și, pe fond, admiterea recursului declarat de pârâtă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea recurentă arată că a fost chemată în judecată de reclamanta intimată pentru ca, în temeiul art. 25 din Legea 26/1990, să fie radiat sediul social al societății de la adresa comuna, nr.214, cu motivarea că la această adresă este imobilul proprietatea sa și că societatea nu are această adresă în realitate.
Contestatoarea recurentă arată că a închiriat inițial spațiul de la SC SRL care apare cu adresa din com., sat, nr. 214, jud. C-S, cu acest contract de închiriere întocmind și actele pentru sediul social al societății.
Ulterior, recurenta a cumpărat acest spațiu, așa încât societatea este proprietară a acestui spațiu, cu adresa de mai sus, repartizată de Primăria Comunei, fără să aibă cunoștință că ar fi vorba despre o altă adresă, precizând că inițial adresa reclamantei nu a fost nr. 214, ci la numărul 506 și că ulterior a fost modificat în CF imobilul la numărul 214, fapt care, crede recurenta, a dus la erorile primăriei.
Ca urmare a citării sale în fața instanței de judecată, a efectuat demersuri către Primăria pentru a-i comunica dacă într-adevăr adresa ce a fost acordată către SC SRL este corectă, cerere la care s-a comunicat de către Primăria, că adresa corectă ar fi sat, nr.3, jud. C-S, situație în care a solicitat intimatei ORC C-S modificarea sediului social de la nr. 214 la nr. 3, cerere aprobată în data de 24.11.2006, îndeplinind de bună voie cererea reclamantei.
Cu toate că la data de 31.01.2007 a depus la dosarul cauzei actele doveditoare, instanța de fond a continuat judecarea cauzei, a dispus plata onorariului de expert, onorariu ce a fost achitat de reclamantă la data de 08.03.2007 și respectiv 22.05.2007, în cuantum total de 400 lei, cu ocazia judecății, după data de 31.01.2007 reclamanta efectuând și alte cheltuieli fără nici un rost.
În aceste condiții, instanța de fond avea obligația să cenzureze cheltuielile efectuate de reclamantă după data de 24.11.2006, dată de la care modificarea sediului de la nr. 214 la nr.3 a devenit publică prin înscrierea la ORC C-
În fața instanței de recurs, recurenta a invocat că, de îndată ce reclamanta nu a depus, așa cum prevede art.-25 al.1 din Legea 26/1990 nici o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să fi fost desființat actul acordat de Primăria cu privire la numărul 214 sediului societății recurente, act ce a stat la baza înregistrării, cererea reclamantei era nefondată, așa încât, dacă ar fi judecat cauza pe fond, instanța trebuia să respingă acțiunea ca nefondată, iar nu ca lipsită de obiect, ocazie cu care cheltuielile de judecată treceau în sarcina reclamantei.
Art. 25, alin, 1 din Legea 26/1990 modificată și completată prin OUG 119/2006, prevede:
"Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului" (alineat modificat prin art. VIII pct.23 din Legea nr. 161/2003, în vigoare de la 21 aprilie 2003).
Instanța de recurs, ca urmare a unei greșeli materiale a omis să observe decizia nr. X din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 37/2005 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea 26/1990. Ori, dacă instanța de recurs nu ar fi greșit ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 329, al.1, teza finală proc.civ. și să aplice în speța de față această decizie.
Față de aceste motive, recurenta contestatoare solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei criticată și în rejudecare instanța de control judiciar să dispună admiterea recursului declarat, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar ca lipsită de obiect, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.
Examinând contestația în anulare conform motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Deși contestatoarea nu și-a fundamentat, în drept, contestația în anulare, Curtea constată că motivele expuse se încadrează în prevederile art. 318.proc.civ. (dezlegarea dată recursului ca urmare a unei greșeli materiale) și vizează exclusiv faptul că, din eroare, instanța de recurs a omis să observe o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, dând astfel o rezolvare greșită recursului formulat de
În nici un caz însă, eventuale erori de judecată, precum cele indicate de contestatoare, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, întrucât această cale extraordinară de atac de retractare are tocmai menirea de a înlătura decizii de recurs pronunțate ca urmare a unor greșeli materiale. Asemenea greșeli materiale privesc numai aspectele formale ale judecării recursului, precum respingerea greșită unui recurs ca tardiv sau anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se afla dovada achitării taxei de timbru, care nu a fost observată de instanța de recurs.
Textul art. 318.proc.civ. vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Motivarea contestației în anulare nu indică nici un astfel de greșeală materială în ceea ce privește decizia atacată, ci doar vizează pretinse greșeli de judecată, prin neluarea în seamă a unei decizii pronunțată în recursul în interesul legii, lucru inadmisibil însă, deoarece ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac.
Pe de altă parte, ca principiu, omisiunea de a observa un text de lege sau o decizie obligatorie nu echivalează cu omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare din recurs, ci cu o eroare de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea
Văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de pârâta împotriva deciziei civile nr.1315/6.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./04.03.2008
Tehnored /04.03.2008/2 ex.
Instanță recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Jud.,
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Magdalena
