Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1331/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1331/COM
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C, împotriva Deciziei civile nr.452/COM/ 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC ACTIV SRL - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța - cu sediul în C,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează asupra contestației formulată de C, care este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1138/36/25.08.2009 la Curtea de Apel Constanța, contestatoarea Cas olicitat anularea Deciziei civile nr. 452/COM/15 aprilie 2009 pronunțată de această instanță pentru motivul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare determinante pentru soluționarea cauzei.
Astfel, în considerentele Deciziei civile nr. 452/COM/15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța se reține că în speță, neexistând bunuri mobile sau imobile remunerația practicianului în insolvență urmează a fi stabilită în conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr.85/2006 de către judecătorul sindic. În temeiul dispozițiilor mai sus menționate, instanța a stabilit remunerația administratorului în sumă de 3000 lei și 10% din sumele obținute din valorificarea bunurilor.
Consideră că în mod eronat instanța a apreciat ca onorariu provizoriu de către judecătorul sindic este inferior celui acceptat de creditorul majoritar, având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice C, în calitate de creditor majoritar, a propus un onorariu net inferior față de cel fixat provizoriu, respectiv 1000 lei și 1% din sumele obținute din valorificarea bunurilor.
motiv prin care critică soluția instanței este faptul că instanța de recurs a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.4 din Legea nr.85/2006, fără a observa că în speță nu a fost depus un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra existenței premizelor angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 din Codul d e procedură civilă.
Apreciază că este posibil ca persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului să aibă bunuri mobile sau imobile care ar putea fi valorificate, remunerația stabilită de judecătorul sindic de 3000 lei și 10 din sumele obținute din valorificarea bunurilor urmând a fi suportată din averea debitorului, situație în care creditorii nu ar fi prejudiciați.
Întrucât legea nu face distincție între situația în care în averea debitoarei se află sau nu bunuri, iar potrivit art.19 alin.21din Legea nr.85/2006, acea parte din creditori care deține cel puțin 50%din valoarea totală a creanțelor are posibilitatea să decidă desemnarea unui administrator și a remunerației acestuia, situație în care judecătorul sindic nu are altă soluție decât să procedee la desemnare, prin încheiere, în funcție de ce a stabilit adunarea creditorilor.
În drept, a invocat dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Examinând contestația în anulare formulată în temeiul art.317 și art.318 pr.civ. Curtea constată că este neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr.452/com/15.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanțaa fost respins recursul comercial declarat de recurenta creditoare - C împotrivaSentinței civile nr. 3638/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata debitoare - SC ACTIV SRL - prin lichidator judiciar CC și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că prin Sentința civilă nr. 1762/com/23.06.2008 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei DGFP C și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC " ACTIV" SRL, desemnând în calitate de administrator judiciar pe CC cu un onorariu stabilit la suma de 3000 lei exclusiv TVA.
Conform art.4 alin.1 din legea insolvenței, toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului. În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic, potrivit alin.4 al aceluiași articol.
Art. 19 alin.2 din lege prevede că la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență.
Prin urmare, atât timp cât creditoarea nu a făcut dovada disponibilităților din contul debitoarei sau că în averea acesteia se găsesc bunuri mobile sau imobile prin a căror valorificare să fie suportate cheltuielile aferente procedurii, printre care și onorariul administratorului judiciar, rezultă că în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.2 teza a doua, remunerația administratorului judiciar, ce urmează să fie achitată din fondul special constituit conform art.4, trebuie stabilită de judecătorul sindic.
Pe cale de consecință a fost înlăturată susținerea recurentei potrivit căreia, în situația în care creditorul ce deține cel puțin 50% din valoarea creanței a decis desemnarea unui administrator și i-a stabilit remunerația, judecătorul sindic nu are altă soluție decât să procedeze în sensul celor stabilite de creditor.
Legea ( art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 ) a stabilit ca fiind atribuția judecătorului sindic confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea onorariului negociat însă nu înseamnă că aceasta este o atribuție pur formală, că judecătorul sindic nu mai verifică dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Potrivit art.317 pr.civ.Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Curtea constată că deși contestatoarea și-a întemeiat acțiunea pe acest text de lege nu a trecut și la arătarea motivelor pentru care consideră că este incident în cauză. Prin urmare, aplicabilitatea lui la speța de față nu va fi reținută.
Referitor la dispozițiile art.318 pr.civ. textul prevede căHotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prima teză a textului are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Noțiunea de greșeală materială în acest context nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, nu și pentru netemeinicie.
A da părților posibilitatea de a se plânge, pe calea contestației în anulare de modul în care instanța de recurs a apreciat probele și a interpretat dispozițiile actelor normative invocate înseamnă a se deschide dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, prin invocarea unor motive de nelegalitate și netemeinicie, ceea ce este inadmisibil.
Or, criticile formulate de contestatoare vizează însuși fondul cauzei, fiind identice cu cele dezbătute cu ocazia judecării recursului și practic tind la rejudecarea acestuia, ceea ce după cum am arătat, este inadmisibil.
În ceea ce privește teza a doua a textului art.318 pr.civ. aceasta este incidentă atunci când instanța de recursa omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.Or, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile prevăzute de art.304 pct. 1- 9.pr.civ.
În cererea de recurs nu a fost indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 1- 9.pr.civ. astfel că susținerea contestatoarei potrivit căreia instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare determinante pentru soluționarea cauzei este neîntemeiată.
Așa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul deciziei contestate, instanța de control judiciar a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă.
În consecință, Curtea constată că niciunul dintre argumentele prezentate nu se circumscriu în sfera reglementată de art.317 și art.318 pr.civ. și va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulareformulată de contestatoarea - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C, împotrivaDeciziei civile nr.452/COM/ 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC ACTIV SRL - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța - cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
tehnoredactat dec.jud.- -
2 ex/07.12.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
