Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 146/A/2008
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - împotriva Sentinței nr.1023/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, în substituirea d-lui avocat - pentru reclamanta apelantă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mandatara reclamantei apelante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, situație față de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatara apelantei solicită admiterea apelului așa cum fost formulat în scris și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, susținând oral motivele arătate în scris.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința nr.1023/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanta - împotriva pârâtei SC SA pentru încetarea dreptului de superficie, radierea dreptului de superficie din cartea funciară și eliberarea terenului, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC SA împotriva reclamantei -, s-a constatat nulitatea absolută a clauzei cuprinse în aliniatul 3 al declarației autentificate sub nr.2797/19.07.1996 de notarul public.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1006 cod civil condiția potestativă este definită ca fiind aceea care face să depindă perfectarea convenției de un eveniment pe care și una și alta din părțile contractante poate să-l facă a se întâmpla sau poate să-l împiedice.
În literatura juridică de specialitate condiția potestativă fiind clarificată în " pur potestativă" când eventualul viitor și nesigur care afectează obligația depinde exclusiv de voința uneia dintre părți și " simplă" când evenimentul viitor și nesigur depinde atât de voința uneia dintre părți cât și de un element exterior a voinței acesteia.
În cauza de față, clauza din actul denumit declarație, ce instituie dreptul de superficie este condiționat doar de calitatea de asociat al reclamantei și stabilește existența obligației în sarcina reclamantei doar legal de calitatea de asociat a reclamantei, calitatea care depinde exclusiv de voința ei, întrucât dreptul de a deține acțiunile în societatea pârâtă presupune și perspectiva dispoziției materiale și juridice, care să permită reclamantei să decidă în mod liber și unilateral înstrăinarea acțiunilor, așa cum s-a și întâmplat.
Din cuprinsul clauzei respective reiese că reclamanta nu a voit să se oblige în sensul constituirii dreptului de superficie, întrucât și-a rezervat dreptul să pună capăt oricând obligației.
Ca atare cu privire la această clauză sunt aplicabile disp.art.1010 Cod civil care sancționează cu nulitatea absolută clauza care stabilește încetarea dreptului de superficie exclusivă de voința celui care se obligă.
Instanța a constatat că dreptul de superficie nu putea fi condiționat doar pe perioada cât reclamanta a avut calitatea de acționar la societatea pârâtă.
Ca atare, odată constituit dreptul de superficie durează cât timp durează terenul căruia îi este afectat.
Așa fiind, în baza art.480 Cod civil și art.1006 și art.1010 Cod civil s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei - împotriva pârâtei SC SA, s-a admis cererea reconvențională și s-a constatat nulitatea absolută a clauzei cuprinse în alin.3 al declarației autentificate sub nr.2797/19.07.1990 de notarul public, care are următorul cuprins: " Dreptul de superficie se constituie pentru întreaga perioadă în care au calitatea de asociat al societății comerciale menționate mai sus și consimt la întabularea dreptului de superficie în CF nr.29/1 - M".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -, aducându-i critici pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta arată că instanța de fond nu a analizat integral probele dosarului întrucât prin declarația nr.2797/9.07.1996 a consimțit să constituie un drept de superficie limitat la perioada în care are calitatea de asociat.
Reclamanta susține că instanța de fond nu a analizat inexistența unei convenții între titularul terenului și proprietarul construcției, declarația apelantei fiind un act unilateral care nu poate fi modificat de pârâtă.
Apelanta precizează că dreptul de superficie a fost creat înainte de realizarea construcției pe terenul acesteia, iar termenul stabilit pe declarația unilaterală nu poate fi analizat prin prisma art.1010 Cod civil care se referă la obligații convenționale.
Apelul a fost legal timbrat ( fila 9).
Pârâta SC SA AIa solicitat prin întâmpinare respingerea apelului formulat de reclamantă ( fila 11).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica reclamantei privind greșita analiză de către instanța de fond a probelor dosarului referitor la absența unei convenții care să dea naștere la un drept de superficie valabil, este neîntemeiată, întrucât constituirea dreptului de superficie nu este condiționată de existența unei convenții bilaterale de niciun act normativ în vigoare, declarația reclamantei în sensul constituirii dreptului de superficie și consimțirii intabulării acestuia în cartea funciară fiind aptă să producă efecte juridice.
Nici susținerea reclamantei că a acceptat constituirea dreptului de superficie condiționat de obținerea de profit nu poate fi însușită de instanța de apel întrucât declarația autentică prin care se constituie dreptul de superficie nu conține o astfel de condiție rezolutorie.
Unul din caracterele esențiale ale dreptului de superficie este că acesta este perpetuu, în sensul că durează pe toată perioada existenței construcției ce se află în proprietatea superficiarului.
Instanța de fond a reținut corect că, constituirea dreptului de superficie doar pentru perioada în care reclamanta are calitatea de asociat reprezintă o condiție " pur potestativă " sancționată cu nulitatea absolută de dispozițiile art.1010 Cod civil, întrucât reclamanta putea oricând prin manifestarea de voință unilaterală să își piardă calitatea de asociat.
Termenul "contractat" din cuprinsul art.1010 Cod civil " Obligația este nulă când s-a contractat sub condiție potestativă din partea celui care se obligă" nu determină aplicabilitatea acestui articol doar la obligațiile convenționale, așa cum susține apelanta în cadrul motivelor de apel, condiția " pur potestativă" putând exista și în cazul actelor unilaterale, cum este donația.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de reclamantă, urmând ca în baza art.296 Cod pr.civilă să fie respins ca nefondat apelul promovat de aceasta.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr.1023/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex/17.12.2008
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
