Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva încheierii din 25 septembrie 2008, pronunțată de judecător sindic în dosar nr. 6607/30 din 2006 al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 1 SA prin administrator special și prin administratorul judiciar SP - MANAGEMENT, creditorii intimați - SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și - SRL, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoarea recurentă DGFP T consilier juridic, pentru creditoarea intimată - SRL, pentru debitoarea intimată se prezintă administratorul special al acesteia, precum și reprezentantul administratorului judiciar, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 03.02.2009, note de ședință formulate de către recurentă, iar la data de 04.02.2009, întâmpinare formulată de către intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Un exemplar din notele de ședință ale recurentei se comunică reprezentanților debitoarei și reprezentantului recurentei, iar un exemplar din întâmpinarea T se comunică reprezentantului administratorului judiciar, restul părților arătând că studiat întâmpinarea din dosarul cauzei.
Reprezentantul creditoarei recurente depune la dosar un set de înscrisuri, care se comunică și reprezentantului administratorului judiciar.
Reprezentantul creditoarei intimate - SRL, studiind înscrisurile depuse, arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul acestora.
Administratorul special menționează că de asemenea nu solicită acordarea unui termen pentru studiul înscrisurilor comunicate și depuse, aspect pe care îl menționează și reprezentantul administratorului judiciar.
Reprezentantul administratorului judiciar depune la dosar note de ședință, solicitând ca instanța să le aprecieze ca și concluzii scrise. Consideră că nu era necesar ca în cauză să fie citată și creditoarea - SRL, întrucât în cauză sunt 52 de creditori în total și aceștia nu au fost citați. Menționează că nu înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei creditoare, dar în prezent debitoarea se judecă în 14 sau chiar 16 procese cu această creditoare pentru diferite creanțe.
Reprezentantul creditoarei - SRL arată că are calitatea de creditoare.
Curtea constată că în speță creditoarea - SRL a fost citată în prezentul dosar, deoarece a fost parte și în dosarul de fond.
Curtea acordă cuvântul părților cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DGFP T, excepție invocată de către administratorul judiciar.
Reprezentantul administratorului judiciar arată că își menține, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, poziția arătată la termenul anterior de judecată.
Reprezentantul creditoarei recurente DGFP T solicită respingerea excepției, având în vedere înscrisurile depuse și întâmpinarea formulată, solicitând a se ține cont de faptul că în cazul admiterii excepției, în dosar nu va mai exista niciun organ fiscal pentru apărarea creanței sale. Cu privire la sentința invocată în motivarea acestei excepții, arată că deși s-a constatat lipsa calității procesuale active a DGFP T, această instituție nu a fost citată în acel dosar, că era vorba despre o acțiune accesorie, considerându-se că are calitate Administrația Finanțelor Publice.
Reprezentantul administratorului judiciar arată că a precizat că DGFP a formulat cererea în nume propriu și nu în numele.
Administratorul special arată că își menține punctul de vedere de la termenul anterior, în sensul că recurenta are calitate, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Reprezentantul creditoarei - SRL achiesează la punctul de vedere al administratorului special.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente DGFP T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că în ce privește stabilirea onorariului, nu instanța era abilitată să stabilească onorariul, ci Comitetul creditorilor, deoarece se plătește din averea debitoarei și nu din fondul de lichidare. Invocă faptul că judecătorul sindic a acordat mai mult decât s-a cerut, că în acest mod se creează un precedent.
Reprezentantul administratorului judiciar solicită respingerea recursului, arătând că a fost numit prin schimbarea fostului administrator judiciar, că a fost numit de către Adunarea Creditorilor, care nu i-a stabilit onorariul, motiv pentru care a demarat această acțiune. Solicită să se țină cont de prevederile art. 11 din Legea 85/2006 cu privire la stabilirea onorariului administratorului judiciar, arătând că a urmărit evitarea unei situații prin care ar fi rămas fără onorariu, că în conformitate cu art. 11 alin. 3 lit. c din Legea 85/2006, până când se finalizează procedura de numire a lichidatorului, instanța poate stabili un onorariu, motiv pentru care consideră criticile aduse ca fiind nefondate. Cu privire la invocarea de către recurentă a faptului că s-a dat mai mult decât s-a cerut, arată că în fața instanței nu a cerut o sumă, ci doar stabilirea onorariului, astfel că instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut. Arată că recurenta DGFP a făcut referire la sumele stabilite provizoriu în Adunarea Generală a Creditorilor, dar care nu au fost aprobate din lipsă de cvorum.
Reprezentantul recurentei arată că această instituție nu este majoritară, ci deține doar 30% din creanțe.
Administratorul special solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței în ceea ce privește onorariul administratorului judiciar, deoarece conform Legii 85/2006, onorariul trebuia negociat și apoi aprobat de Adunarea creditorilor, menționând că s-a stabilit un onorariu de 4000 lei, dar dat fiind opoziția recurentei și ponderea creanțelor acesteia în totalul creanțelor, nu s-a putut lua nicio hotărâre cu privire la onorariul administratorului judiciar. În ședința de sindic din data de 25.09.2008, administratorul judiciar a arătat că nu i s-a stabilit onorariul, fără însă a menționa vreo sumă, iar judecătorul sindic a stabilit onorariul, astfel că hotărârea a fost dată fără respectarea prevederilor legale.
Reprezentantul creditoarei - SRL solicită admiterea recursului, casarea sentinței în ceea ce privește onorariul administratorului judiciar, considerând că sumele acordate cu acest titlu nu sunt justificate față de activitatea depusă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 septembrie 2008, pronunțată de judecător sindic în dosar nr. 6607/30 din 2006, Tribunalul Timișa admis cererea privind acordarea unui onorariu lunar fix de 6.000 lei brut (incluzând TVA) și a unui onorariu de succes de 10% din sumele ce vor fi obținute din valorificarea activelor proprietatea debitoarei; a luat act de acordul Adunării Creditorilor privind valorificarea mijloacelor fixe reprezentând linie tehnologică finisaj și abur 12 t, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. 3 din Legea insolvenței; a aprobat reluarea furnizării de gaze naturale către debitoare - pentru încălzire și pentru serigrafie în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea insolvenței; a aprobat vânzarea produselor textile din stocurile vechi conform propunerii administratorului judiciar, și reducerea prețului acestora la procentul avantajos pentru debitoare; a aprobat angajarea unui arhivar - pensionar, care va fi remunerat din contul debitoarei, în vederea sortării și predării arhivei; a admis cererea privind efectuarea unei expertize contabile pentru identificarea debitorilor în sold, de către expert contabil, sub rezerva depunerii de către expertul contabil a unei oferte în acest sens și a acordat un nou termen, pentru când administratorul judiciar își va expune poziția cu privire la obiecțiunile formulate de Consiliul Local al Municipiului T împotriva Raportului nr. 2 de activitate și pentru când va continua aducerea la îndeplinire a atribuțiilor prevăzute în sarcina sa de art. 20 din Legea insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a motivat acordarea unui onorariu lunar fix de 6.000 lei brut și a unui onorariu de succes de 10% din valoarea sumele pe care le va obține prin valorificarea activelor proprietatea debitoarei, de complexitatea cauzei, de volumul de activitate, precum și numărul mare de litigii (32 dosare) în care reprezintă și formulează apărarea pentru debitoare.
Văzând că în cadrul Adunării Creditorilor nu s-a aprobat vânzarea bunurilor mobile, deși a fost pusă în discuție, văzând și dispozițiile art. 116 din Legea insolvenței, judecătorul sindic a aprobat propunerea de vânzare a produselor textile din stocurile vechi conform propunerii administratorului judiciar, și reducerea prețului produselor în procentul avantajos pentru debitoare.
De asemenea, a apreciat ca fiind întemeiată cererea privind efectuarea unei expertize contabile pentru identificarea debitorilor în sold, de către expert contabil, pentru a se proceda, în urma efectuării expertizei, la scăderea din contabilitate a sumelor care au fost achitate și neoperate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, în principal casarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce privește stabilirea onorariului administratorului judiciar desemnat în cauză, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii judecătorului sindic cu privire la onorariul acordat administratorului judiciar, în sensul reducerii acestuia.
În motivarea recursului, se arată că la data de 11.09.2008, la sediul debitoarei - 1 SA s-a ținut ședința Adunării Generale a Creditorilor, iar la pct. 11 de pe ordinea de zi s-a pus în discuție aprobarea onorariului lunar în sumă de 5.000 lei RON și a onorariului de încasări (de succes) de 6 %, solicitat de administratorul judiciar, dar nu s-a putut obține un consens, deoarece nici una dintre variantele propuse nu a obținut numărul necesar de voturi.
Recurenta menționează că a propus un onorariu de 2.000 lei pe lună și un onorariu de succes de 5 %, iar restul creditorilor prezenți au votat pentru aprobarea punctului 11 așa cum apărea pe ordinea de zi. Întrucât nu s-a stabilit onorariul administratorului judiciar, acesta, la data de 25.09.2008, s-a adresat judecătorului sindic cu această cerere, iar instanța, prin încheierea recurată, a stabilit un onorariu de 6.000 lei pe lună și un onorariu de succes de 10 % din încasări.
Creditoarea recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T consideră că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale. Arată că potrivit art. 19 alin. 2 din Legea 85/206: "La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic", astfel că stabilirea onorariului administratorului judiciar revine exclusiv Adunării Generale a Creditorilor și nu judecătorului sindic. Deoarece sumele stabilite ca onorariu se plătesc din averea debitoarei, consideră că judecătorul sindic și-a încălcat atribuțiile stabilite de art. 11 din Legea 85/2006, potrivit căruia atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc și la soluționarea cererilor de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Față de aceste prevederi legale, consideră că administratorul judiciar a procedat greșit când s-a adresat judecătorului sindic pentru soluționarea acestei cereri, singura abilitată în acest sens fiind Adunarea Generală a Creditorilor, iar administratorul judiciar trebuia să convoace o altă adunare generală în care să încerce obținerea unui consens în această problemă.
Recurenta arată că administratorul judiciar nu a atacat Hotărârea Adunării Generale a Creditorilor, ci doar s-a prezentat în fața judecătorului sindic pentru ca acesta să stabilească onorariul său.
Consideră că nu s-a ținut cont de principiul disponibilității și instanța a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv 6.000 lei pe lună în loc de 5.000 lei pe lună și 10 % onorariu de succes în loc de 6 %, că instanța trebuia să țină cont de solicitarea pe care administratorul a făcut-o Adunării Generale a Creditorilor, precum și de poziția creditorilor, având în vedere că aceste sume se plătesc din contul de lichidare al debitoarei, prezumând că în speță creditorii nu pot fi de acord cu noul onorariu stabilit de către judecătorul sindic.
Creditoarea apreciază că la acordarea onorariului, judecătorul sindic trebuia să aibă în vedere mai multe aspecte relevante, și anume: la data preluării dosarului de către administratorul judiciar, exista un Tablou preliminar de creanțe, astfel că administratorul nu a început procedura de la "zero"; faptul că societatea este în observație, iar disponibilul bănesc al acestei este limitat; o parte din atribuțiile administrative sunt realizate de către administratorul special; precum și de valoarea totală a bunurilor societății, astfel că onorariul de succes va fi consistent. Astfel, se consideră că trebuie să existe o proporție între activitatea desfășurată și valoarea recompensei materiale, că deși nu contestă dificultatea administrării dosarului de insolvență al debitoarei, ia în considerare valoarea consistentă a bunurilor imobile ce urmează a fi înstrăinate, cât și perioada lungă preconizată până la soluționarea definitivă a dosarului.
Deoarece hotărârea pronunțată este fără drept de apel, solicită ca la judecarea recursului să se facă aplicarea art. 304 Cod procedură civilă, fără ca instanța să se limiteze la motivele de recurs expres prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 4, 6 și 9, art. 304 Cod procedură civilă, art. 11, 19 alin. 2 din Legea 85/2006.
Debitoarea intimată - 1 SA prin administrator special a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii judecătorului sindic în ceea ce privește onorariul administratorului judiciar, arătând că la pct. 11 de pe ordinea de zi a Adunării Generale a Creditorilor debitoarei, din 1.09.2008, s-a pus în discuție aprobarea onorariului lunar în sumă de 5.000 lei RON și a onorariului de încasări (de succes) de 6 %, solicitat de administratorul judiciar, iar DGFP T, care are o pondere de 29%, a propus un onorariu de 2.000 lei pe lună și un onorariu de succes de 5 %, iar restul creditorilor prezenți au votat pentru aprobarea punctului 11, conform solicitării administratorului judiciar.
În data de 25.09.2008, cu ocazia expunerii raportului de activitate nr. 3, administratorul judiciar - MANAGEMENT a prezentat judecătorului sindic faptul că în Adunarea Generală a Creditorilor nu s-a putut lua nicio hotărâre statutară cu privire la onorariul său și a solicitat ca acesta să dispună referitor la onorariu. iar instanța, prin încheierea atacată a stabilit mai mult decât s-a cerut, nerespectând principiul disponibilității părților, motiv pentru care apreciază că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Administratorul special consideră că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale prevăzute de Legea 85/2006, întrucât judecătorul sindic nu putea să stabilească nivelul onorariului administratorului judiciar, ci în conformitate cu art. 11 din Legea 85/2006, îl putea doar confirma. Arată că negocierea onorariului administratorului judiciar este atributul exclusiv al Comitetului creditorilor, iar stabilirea lui revine Adunării creditorilor, așa cum prevede art. 17 alin. 1 lit. b și art. 19 alin. 2 din Legea 85/2006.
Creditoarea intimată - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește onorariul administratorului judiciar sau modificarea hotărârii atacate în sensul anulării onorariului administratorului judiciar, urmând ca ulterior să acesta să reia negocierile cu creditorii.
Această creditoare consideră de asemenea, că prin hotărârea dată, judecătorul sindic nu a ținut cont de principiul disponibilității și a acordat mai mult decât s-a solicitat, că hotărârea s-a dat cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale prevăzute de Legea 85/2006, invocând în susținerea celor afirmate prevederile art. 17 și 19 din acest act normativ, conform cărora judecătorul sindic are doar rolul de a confirma onorariul judecătorului sindic.
Consideră că nu s-a ținut cont de faptul că noul administrator judiciar a preluat funcția după 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei și că în acest interval s-au clarificat o seamă de lucruri, arătând că disponibilitățile bănești ale debitoarei sunt limitate și o parte din atribuțiile administratorului judiciar sunt executate de administratorul special, căruia nu i s-a ridicat dreptul de administrare.
Administratorul judiciar - MANAGEMENT a formulat note scrise, prin care a invocat excepția de tardivitate, arătând că în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, acțiunea este decăzută din termen, deoarece art. 8 alin. 2 din Legea 85/2006 prevede că "termenul de recurs est de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede astfel". Arată că obiectul cererii nr. 32.114/26.09.2008 introduse de către DGFP T este "recurs împotriva încheierii judecătorului sindic din 25.09.2006", iar de la data de 25.09.2006 și până la data de 30.09.2008 au trecut mai mult de 24 de luni. Astfel, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca decăzut din termen.
Cu privire la această excepție, Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de tardivitate a formulării recursului, la termenul de judecată din data de 19.01.2009, motivele fiind inserate în încheierea de ședință de la acel termen.
Administratorul judiciar a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a DGFP T, deoarece aceasta nu este creditoare în procedura de insolvență a debitoarei - 1 SA, doar T având această calitate. Cu toate că DGFP Tap reluat în baza Ordinului MFP 266/2007 și 269/2007, toate drepturile ce reveneau Administrației Finanțelor Publice T în ceea ce privește contribuabilii mijlocii, debitoarea încadrându-se acestei categorii potrivit poziției 8098 din Anexa 1 la Ordinul MFP 1356/2007, conform punctului N al Anexei la Ordinul MFP 269/2007 pentru actele emise de Administrația Finanțelor Publice (în speță, cererea de creanță), Direcția Generală a Finanțelor Publice T are numai calitatea de reprezentare.
Astfel, administratorul judiciar constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în nume propriu de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, fără a avea calitatea de creditoare, așa cum precizează în cerere.
Se invocă dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă, conform cărora excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs, solicitând să se ia act de faptul că în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 1250/16.12.2008 a constatat lipsa calității procesuale a DGFP T, care poate să reprezinte în instanță Administrația Finanțelor Publice T, dar calitatea de recurentă o poate avea doar, care are și calitatea de creditoare. Arată că în dosarul nr- părțile sunt aceleași: debitoarea - 1 SA, administratorul judiciar, Comitetul creditorilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar lipsa calității a fost invocată ca o excepție în cadrul procedurii, administratorul judiciar considerând astfel, că sunt îndeplinite condițiile art. 1201 cod civil privind lucrul judecat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului pentru lipsa calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, excepție ridicata de administratorul judiciar, menționând că procedura insolvenței debitoarei - 1 Taf ost deschisa in cursul anului 2006, iar a formulat in acest dosar o cerere de înscriere a creanței, fiind ulterior înscrisă in Tabelul preliminar al creanțelor. În timpul administrării procedurii de insolvență a fost emis Ordinul Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 1356/2007 prin care 1 Taf ost trecuta in categoria contribuabililor mijlocii urmând a fi administrata de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice În cursul lunii aprilie 2008 întregul dosar al societății debitoare a fost transferat la Direcția Generală a Finanțelor Publice T urmând ca aceasta sa continue administrarea fiscala a societății debitoare si sa recupereze obligațiile restante de bugetul general consolidat al statului.
Precizează că în prezent T nu mai are nici o competență în administrarea fiscală a debitoarei - 1 SA, această competență revenind in prezent in exclusivitate Direcției Generale a Finanțelor Publice
de excepția ridicata de administratorul judiciar, solicită respingerea acesteia ca nefondată, deoarece singurul organ fiscal ce are competente in gestionarea fiscala si administrarea creanțelor statului privind pe debitoarea 1 T este DGFP. Arată că Tai nvocat lipsa calității procesual pasive in dosarul cu numărul - aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.
Creditoarea recurentă Direcția Generala a Finanțelor Publice Taf ormulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale a Tf ormulat de administratorul judiciar ca nefondata si admiterea recursului său.
În ceea ce privește calitatea DGFP T în aceasta cauza, arată ca a preluat in baza legii toate drepturile ce reveneau Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, că potrivit Ordinului Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 266/2007 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene "Art. 1. Începând cu data de 1 aprilie 2007, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, prin administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii, administrează contribuabilii, persoane juridice, cu domiciliul fiscal in raza teritoriala a județelor, denumiți in continuare contribuabili mijlocii, prevăzuți in anexa ce face parte integranta din prezentul ordin.", iar potrivit Ordinului Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 269/2007 pentru aprobarea Procedurii de administrare si monitorizare a contribuabililor mijlocii in vederea aplicării Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 266/2007 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii, la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene.
" Obligații declarative
1. Contribuabilii mijlocii, definiți potrivit art. 1 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 266/2007 depun declarații fiscale la organul fiscal competent prevăzut in prezenta procedura. -
Procedura de plata a obligațiilor fiscale la contribuabilii mijlocii administrați de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene
1. la data de 1 aprilie 2007, plățile obligațiilor fiscale reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri fiscale, efectuate de către contribuabilii mijlocii persoane juridice prevăzuți in anexa la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 266/2007, se realizează la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului la care au fost arondați anterior acestei date.
2. începând cu data de 1 aprilie 2007, contribuabilii mijlocii persoane juridice administrați la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene efectuează plata obligațiilor fiscale reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri fiscale, la unitatea de trezorerie si contabilitate publica a municipiului reședința de județ. -
Procedura de inspecție fiscala a contribuabililor mijlocii administrați de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene
1. Activitatea de inspecție fiscala se desfășoară in baza titlului VII din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Activitatea de inspecție fiscala la contribuabilii mijlocii din fiecare județ se efectuează de personalul cu atribuții de inspecție fiscala din cadrul administrației finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii a județului respectiv. -
1. îndrumarea si asistenta contribuabililor mijlocii in aplicarea prevederilor legislației fiscale se asigura de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene. -
Procedura de executare silita a contribuabililor mijlocii administrați de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene
1. Pentru recuperarea creanțelor fiscale ale contribuabililor mijlocii, persoane juridice, in cadrul procedurii de executare silita, organul de executare coordonator este administrația finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene in a cărei raza teritoriala își are domiciliul fiscal contribuabilul mijlociu. -
Procedura de monitorizare a contribuabililor mijlocii administrați de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene
1. Activitatea de monitorizare a contribuabililor mijlocii administrați de direcțiile generale ale finanțelor publice județene este desfășurata de Direcția de monitorizare a realizării creanțelor bugetare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
2. Monitorizarea colectării veniturilor bugetare de la contribuabilii mijlocii se realizează pe baza raportării lunare, pe care direcția generala a finanțelor publice județeană o va transmite Direcției de monitorizare a realizării creanțelor bugetare -
Procedura de reprezentare in instanțelor si de asistenta legala pentru activitatea administrațiilor finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene
Reprezentarea in instanțelor pentru actele emise de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii se va realiza de serviciul juridic din cadrul direcției generale a finanțelor publice județene in cadrul căreia funcționează administrația finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii.
Asistenta din punct de vedere juridic pentru activitățile administrației finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcției generale a finanțelor publice județene se asigura de serviciul juridic din cadrul direcției generale a finanțelor publice județene in cadrul căreia funcționează administrația finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii."
Or, cum debitoarea - 1 SA Tad evenit prin dispoziție legala contribuabil mijlociu începând cu data de 01.01.2008 potrivit Ordinului Ministerului Economiei si Finanțelor nr.1356/2007 "art. 1 Lista contribuabililor mijlocii care urmează a fi administrați de administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene începând cu data de 1 ianuarie 2008 este prezentata in anexa nr. J", iar in Anexa 1 la poziția 8098 se regăsește debitoarea 1 SA, recurenta consideră că are calitate în cauza de față.
Referitor la invocarea de către administratorul judiciar a deciziei civile 1250/16.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar -, recurenta arată că în dreptul romanesc practica judiciara nu este izvor de drept, iar invocarea unei hotărâri judecătorești nu poate constitui un mijloc de probă. De asemenea, în acel dosar s-a dat o decizie de casare, astfel ca recurenta nu a mai formulat vreo cale extraordinara de atac, urmând a lamuri problema invocata odată cu soluționarea dosarului pe fond de către prima instanța. În altă ordine de idei, în acel dosar nu era vorba de dreptul de creanța sau dreptul de administrare al creanței, ci de o cerere de intervenție in favoarea debitoarei 1 SA
Creditoarea recurentă DGFP T precizează că transferarea dreptului de administrare al creanțelor de la o instituție publica la alta a mai intervenit și în alte cazuri fără a se pune în discuție calitatea și dreptul de administrare al creanței; că același lucru s-a întâmplat odată cu înființarea marilor contribuabili prin 1173/2000, când creanțele reprezentând obligații față de bugetele sociale au trecut în administrarea Ministerului Finanțelor Publice prin OUG86/2003, transferul creanțelor către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului etc. În ceea ce privește calitatea sa de creditoare, arată că de la preluarea dosarului a participat în nume propriu la toate ședințele Adunării Generale a Creditorilor si a Comitetului Creditorilor fără a i se pune vreodată în discuție calitatea.
Această creditoare recunoaște că pe preliminar de creanțe este trecută T, dar aceasta doar din rațiunea că la momentul întocmirii acelui Tablou preliminar titular al creanței era T, iar după preluarea creanței de către DGFP T, administratorul judiciar nu a mai întocmit un alt Tablou de creanțe existând foarte multe contestații si nici nu l-a mai rectificat pe cel existent deja, deoarece acel Tablou preliminar fusese întocmit de celalalt administrator judiciar, în cauză, Insolvency Management Consideră că în acest caz este importanta si poziția debitoarei exprimată prin administratorul special care nu contesta calitatea DGFP de creditor, solicitând respingerea excepției formulată de administratorul judiciar.
Având in vedere cele de mai sus, recurenta solicită respingerea excepției formulate de către administratorul judiciar al - 1 SA
Administratorul judiciar - MANAGEMENT a formulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea în totalitate a recursului formulat de recurent, arătând că a fost numit administrator judiciar în procedura de insolvență a debitoarei - 1 SA, în data de 11.04.2008, iar în procedura de numire nu a fost stabilit de către adunarea creditorilor onorariul definitiv, motiv pentru care, până la finalizarea negocierilor cu Adunarea Creditorilor, a apreciat necesar ca instanța să se pronunțe privind onorariul pe această perioadă, având în vedere că nimeni nu poate fi obligat să presteze servicii gratuite, iar legiuitorul a prevăzut corect că în mod simultan o dată cu desemnarea administratorului judiciar să se stabilească și onorariul acestuia. Or în situația de fapt adunarea creditorilor a confirmat numirea administratorului judiciar, dar nu i-a stabilit onorariul.
Administratorul judiciar arată că întrucât a văzut că: perioada de negocieri se prelungește; vechiul administrator judiciar este în litigiu cu adunarea creditorilor privind onorariul său; reprezentanții statului sunt cei care nu s-au pronunțat în cazul onorariului vechiului administrator; negocierea se prelungește datorită lipsei de mandat de negociere a reprezentantului statului (mandatul fiind fix nu se poate armoniza poziția cu ceilalți creditori în procesul de negociere) a solicitat instanței să stabilească onorariul bazându-se pe prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006. Instanța luând la cunoștință de faptul că nu s-a definitivat procedura prevăzută la art. 19 alin. 2, a stabilit onorariul. Arată că recurenta își fundamentează cererea invocând art. 19 alin.2 din Legea 85/2006, în care se arată că "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. în cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.
Se susține că opinia recurentei conform căreia stabilirea onorariului revine exclusiv Adunării Generale a Creditorilor și nu judecătorului sindic este total greșită, recurenta făcând abstracție de prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 care prevede ca judecătorul sindic desemnează, fixează renumerația și atribuțiile pe perioada de la desemnarea administratorului judiciar și până la confirmarea sa de către Adunarea Creditorilor. Astfel, consideră că afirmația conform căreia judecătorul sindic și-a încălcat atribuțiile stabilite de art. 11 din Legea 85/2006 este nefondată, deoarece instanța s-a bazat exact pe prevederile art. 11.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere - "nu s-a ținut cont de principiul disponibilității și instanța a dat mai mult decât s-a cerut", administratorul judiciar arată că în raportul administratorului judiciar din data de 25.09.2008, acesta nu a cerut o anumită sumă, ci numai ca instanța sa dispună prin încheiere asupra nivelului acestuia, deoarece art. 11 alin. 1 lit. c stabilește că judecătorul sindic fixează renumerația și ca atare nu poate fi solicitată o anumită sumă de către administratorul judiciar, motiv pentru care consideră critica adusă de recurentă ca nefondată, deoarece judecătorul sindic nu a dat mai mult decât i s-a cerut.
Pentru aceste aspecte, administratorul judiciar solicită respingerea în totalitate a recursului formulat de Direcția Finanțelor Publice T ca neîntemeiat, criticile aduse privind încălcarea art. 304 pct. 4, 6 și 9 din Cod procedură civilă apreciind că sunt nefondate.
Cu privire la cererea subsidiară privind modificarea în parte a hotărârii judecătorului sindic în ceea ce privește onorariul acordat administratorului judiciar în sensul reducerii acestuia, administratorul judiciar solicită să se țină cont de: faptul că recurenta nu contestă aspectul că administrarea dosarului de insolvență a debitoarei - 1 SA va fi una dificilă și va supune un efort deosebit din partea administratorului judiciar; faptul că în Adunarea Generală a Creditorilor toți creditori au fost de acord, mai puțin DGFP, și nu s-a obținut o majoritate numai datorită lipsei votului DGFP; faptul că societatea nu are bunuri deoarece bunurile la care face referire recurenta au fost vândute înaintea începerii procedurii de insolvență, acum fiind pe rol cererea de anulare a contractelor de vânzare cumpărare (hotărâre casată de Curtea de Apel și trimisă spre rejudecare); faptul că societatea are în continuare activitate productivă și sarcinile administratorului judiciar sunt și în legătură cu această activitate.
De asemenea, solicită să se țină cont și de faptul că statul oferă sume de stimulare a personalului între 25% și 15% din sumele încasate din executare silită, exemplificând prin: Ordinul nr. 1.377/571/1.206 al Ministerul Finanțelor Publice / Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei / Ministerul Sănătății din - privind constituirea fondului de stimulente, în care art. 2 lit. c) prevede sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și faliment, indiferent de tipul contribuțiilor sociale încasate; Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate - Ordin nr. 889/2008 din -, în care se prevede că "(2) Fondul destinat stimulării personalului se mai constituie și prin reținerea unei cote de 15% din sumele încasate la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din executare silită și din majorările de întârziere aferente; Norma metodologică din - privind constituirea și utilizarea fondului destinat stimulării personalului Gărzii Naționale de Mediu, în care se prevede la art. 1 că "Fondul de stimulare a personalului Gărzii Naționale de Mediu se constituie lunar prin recuperarea, conform legislației în vigoare, a unei cote de 25% din amenzile contravenționale achitate integral la bugetul de stat de către contravenient; Hotărârea nr. 729/2007din -, în care se stabilește că "(2) Nivelul fondului pentru stimularea personalului din aparatul propriu al Administrației Naționale a de Stat și din unitățile teritoriale subordonate acesteia se constituie și prin reținerea unei cote de 15% din sumele încasate de unitățile teritoriale subordonate și virate la Administrația Națională a de Stat, după data de 14 decembrie 2006, care reprezintă majorări de întârziere.
Examinând excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei recurente T, invocată de către lichidatorul MANAGEMENT, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, astfel că o va respinge, pentru următoarele considerente:
La momentul declanșării procedurii falimentului debitoarei - 1 SA, în anul 2006, Administrația Finanțelor Publice formulat cerere de înscriere a creanței datorată de - 1 SA, și a fost înscrisă în Tabelul preliminar al creanțelor, însă, pe parcursul derulării procedurii falimentului, iar din momentul intrării în vigoare a Legii 85/2006, pe parcursul derulării procedurii insolvenței, creanța respectivă a fost preluată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, ca urmare a intervenirii unei noi dispoziții legale, și anume Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 1356/2007, potrivit căruia - 1 SA Taf ost trecută într-o altă categorie bugetară, respectiv în categoria contribuabililor mijlocii, motiv pentru care creanța declarată de Taf ost preluată de T, în calitate de organ fiscal superior al statului, desemnat să recupereze obligațiile restante față de bugetul general consolidat al statului.
Cu privire la excepția puterii lucrului judecat la care face referire administratorul judiciar, fără aoi nvoca în mod expres și fără aos usține la termenul de fond, deși a fost întrebat în mod explicit dacă mai are alte cereri și excepții, administratorul judiciar nefăcând probe în susținerea respectivei excepții, Curtea constată că aceasta nu este o veritabilă excepție asupra căreia instanța de recurs trebuie să se pronunțe, ci reprezintă o modalitate în care partea a înțeles să-și formuleze apărările în cauză.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor părților și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea 85/2006 prevede că "(1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: - d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor".
Totodată, în conformitate cu art. 19 alin. 2 din Legea 85/2006: "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic."
În speță, deși legiuitorul a stabilit că onorariul administratorului judiciar poate fi stabilit în această fază a desfășurării procedurii insolvenței doar de către Comitetul creditorilor, iar judecătorul sindic nu poate decât să confirme onorariul astfel fixat, judecătorul sindic a procedat la stabilirea onorariului administratorului judiciar.
Procedând astfel, judecătorul sindic și-a depășit atribuțiile fixate în sarcina sa de art. 11 și 19 din Legea 85/2006, atât prin faptul că a aprobat plata onorariului, cât și prin faptul că a acordat mai mult decât administratorul judiciar a solicitat în fața Comitetului creditorilor, drept cuantum al acestui onorariu.
Pentru aceste considerente, va admite recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva încheierii din 25 septembrie 2008, pronunțată de judecător sindic în dosar nr. 6607/30 din 2006 al Tribunalului Timiș și în consecință, va modifica în parte încheierea recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de lichidatorul - MANAGEMENT în ce privește onorariul de lichidator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, formulată de lichidatorul - - MANAGEMENT.
Admite recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva încheierii din 25 septembrie 2008, pronunțată de judecător sindic în dosar nr. 6607/30 din 2006 al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte încheierea recurată, în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul - MANAGEMENT în ce privește onorariul de lichidator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./09.03.2009
Dact./09.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
