Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 178/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2370/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2370/19.11.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a închis procedura insolvenței debitoarei - SRL, și în consecință a dispus: notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad; descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei, A de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; radierea debitoarei - SRL din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad de sub nr. J-; afișarea acestei sentințe la sediul Tribunalului Arad si publicarea prezentei in Buletinul Insolvenței Comerciale; plata din fondul lichidării potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 a cheltuielilor de procedură avansate de către lichidatorul judiciar în sumă 212,10 lei precum și onorariul acestuia în cuantum de 9.000 lei + TVA, pentru perioada 28.09.2005 -18.10.2006 și 16.04.2008-19.11.2008, de câte 600 lei lunar plus TVA /lună, din fondul de lichidare administrat de UNPIR Filiala A în contul deschis la Bank A nr. -U-.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că a fost desemnat administratorul special, domnul -; că la data de 23 iulie 2008 administratorul judiciar al debitoarei - SRL, A desemnat să administreze procedura insolvenței acesteia, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că, creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, pentru că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile de valorificat și nici drepturi de creanță de încasat, nefiind identificate disponibilități bănești în conturile debitoarei neexistând nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura.
Judecătorul sindic a mai constatat că procedura a fost deschisă prin sentința civilă nr. 887/22.06.2005 fiind desemnat ca și administrator judiciar
Văzând și că prin Ordonanța din 03.04.2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în dosarul nr. 348/P/2005, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de fostul administrator al debitoarei, d-l - iar angajarea răspunderii fostului administrator al debitoarei a fost soluționată irevocabil, aceasta fiind respinsă atât prin centința comercială nr. 2867/10.12.2007 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, cât și de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în recurs, judecătorul sindic a admis propunerea administratorului judiciar de închidere a procedurii potrivit art. 131 din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul continuării procedurii insolvenței.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, invocând prevederile art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, conform cărora: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Se mai arată că aceste dispoziții sunt exprese, considerând că în speță nu ne aflăm în situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, deoarece nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei. Se mai arată că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea 85/2006, deși nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2370/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.03.2009
Dact./02.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
