Spete procedura insolventei. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 176/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva încheierii nr. 1577/18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, creditoarele intimate AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, - -, - -, - -, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI L și - - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoarea recurentă consilier juridic, pentru, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată transmis la dosar prin fax-ul instanței la data de 09.02.2009, întâmpinare formulată de către creditoarea intimată - - SRL, la care s-a atașat copia împuternicirii avocațiale a apărătorului creditoarei, și tot la data de 09.02.2009 s-a depus întâmpinare formulată de către creditoarea - -, din care un exemplar se comunică reprezentantului creditoarei recurente.
Reprezentanta creditoarei recurente arată că a studiat de la dosar, înainte de începerea dezbaterilor, ambele întâmpinări, atât cea a creditoarei - - SRL, cât și a - -, și precizează că nu înțelege să solicite acordarea unui termen pentru studiul acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, conform motivelor arătate, arătând că a contestat distribuirea sumelor de bani, aspect care trebuia clarificat de către judecătorul sindic. Arată că deși s-a invocat că în speță recurenta nu are calitatea de creditor garantat, deține această calitate conform art. 123 pct. 2 din Legea 85/2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1577/18.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca inadmisibile obiecțiunile formulate de creditoarea L, afirmativ împotriva raportului final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de același creditor, având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Creditorilor, din data de 17.04.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, cu privire la cererea de anulare a hotărârii Adunării Creditorilor din 17.04.2008 formulată de creditoarea L, că este neîntemeiată, deoarece creditoarea a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul de a se dispune distribuirea proporțională către cei doi creditori garantați, - POST - și Las umelor rezultate din vânzarea bunurilor, în cuantum de 41.760 lei, întemeind în drept cererea pe dispozițiile art. 124 din Legea insolvenței, și invocând calitatea sa de creditor garantat conform tabelului definitiv consolidat de creanțe. A invocat de asemenea nulitatea votului exprimat de creditoarea - SRL care nu îndeplinește cerințele imperative prevăzute de art. 14 din Legea insolvenței și a depus în sensul argumentelor prezentate, ca practică judiciară, decizia 478/R/23.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar -.
Judecătorul sindic, văzând prevederile art. 11 alin. 2, art. 13, 14, și 15 din Legea insolvenței, a constatat că nu are competența de a modifica o Hotărâre a Adunării Creditorilor cu privire la măsurile adoptate, dacă au fost luate cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 14 din lege.
Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea insolvenței, Hotărârea Adunării Creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, textul făcând referire la nerespectarea condițiilor prevăzute la alin. 1-6 privind convocarea creditorilor, reprezentarea lor, deliberarea asupra chestiunilor cuprinse în ordinea de zi și convocare, modul de exprimare al votului, rezultatul acestuia cuprins în procesul verbal întocmit.
S-a mai reținut că textul nu prevede posibilitatea judecătorului sindic de a modifica sau anula o Hotărâre a Adunării Creditorilor dacă au fost respectate condițiile prevăzute de alin. 1-6 din art. 14, fiind în spiritul Legii 85/2006, deoarece, potrivit alin. 2 al art. 11, atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau a lichidatorului și la cererile de natură judiciară aferente procedurii, iar "Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori prin organele acestora".
Prin urmare, o intervenție a judecătorului sindic în măsurile adoptate de Adunarea generală a Creditorilor cu respectarea condițiilor legale presupune o substituire judecătorului sindic în drepturile acestora, ceea ce este împotriva spiritului legii, astfel cum prevede atât art. 11 alin. 2 cât și art. 14 și 15 din Legea insolvenței.
Creditoarea a mai invocat și nelegalitatea hotărârii Adunării creditorilor, constând în aceea că votul prin corespondență depus de - SRL nu îndeplinește cerințele imperative ale art. 14 din Legea insolvenței.
Din procesul verbal al Adunării Creditorilor încheiat la 17.04.2008, coroborat cu tabelul definitiv de creanțe, văzând și adresa prin care creditoarea - - SRL și-a exprimat votul favorabil planului de distribuție, judecătorul sindic a constatat că hotărârea a fost adoptată cu respectarea art. 13 alin. 3 raportat la art. 15 alin. 1 din Legea insolvenței în sensul că planul de distribuție a fost aprobat de creditorii deținând un procent majoritar din cuantumul creanțelor înscrise în tabel, astfel:
Creditoarea - POST - L - garantat cu ipotecă de Iaf ost înscrisă în tabelul definitiv cu o creanță însumând 41,11 %, respectiv în cuantum de 77.633,43 lei.
Tribunalul Timișa constatat că în speță, creditorul garantat cu sechestru având de ipotecă - L deține un procent de 32,02 % din valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, respectiv suma de 69.758,78 lei, iar creditoarea - - SRL cu o creanță de 8,34 % din valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, respectiv suma de 18870,77 lei.
Votul creditoarei - - SRL a fost comunicat prin adresa din data de 11.04.2008 (fila 342 dosar fond) prin care societatea, reprezentată de administrator, a comunicat prin fax că își exprimă votul favorabil atât la desemnarea Comitetului Creditorilor cât și la aprobarea planului de distribuire a sumelor obținute din vânzarea patrimoniului debitoarei, conform celor stabilite în ordinea de zi a Adunării creditorilor, care va avea loc în 17.04.2008.
Adresa poartă stampila și semnătura administratorului societății creditoare.
Prima instanță a reținut că este adevărat că, potrivit art. 14 alin. 4 din Legea insolvenței, votul comunicat prin corespondență trebuie să cuprindă semnătură legalizată de notarul public sau legalizată de un avocat, dar, întrucât adresa a fost semnată personal chiar de administratorul societății, înscris atât în statutul de activitate autentificat de un notar public și declarat la ORC, judecătorul sindic consideră că această condiție este îndeplinită în ce privește exprimarea votului creditoarei.
Sub alt aspect, chiar și în ipoteza în care s-ar interpreta votul acestei creditoare ca fiind nul, urmează că a se compara voturile exprimate de societatea care are un procent mai mare din creanțele înscrise la masa credală, astfel:
Creditoarea - POST - deține un procent mai mare decât cel deținut în tabelul definitiv de creditoarea L, Adunarea Creditorilor fiind întrunită cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 15 alin. 1, deoarece legea nu cere o majoritate specială.
Prin urmare, judecătorul sindic a reținut că întrucât motivele de nelegalitate nu pot fi reținute, iar decizia 478/R/23.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. - nu este obligatorie pentru judecătorul sindic, în speță nefiind incidente prevederile art. 315 Cod Procedură Civilă, creditoarea și debitoarea fiind terți față de raportul juridic dedus judecății în susmenționata decizie, a respins cererea formulată de creditoare ca neîntemeiată.
Obiecțiunile formulate de creditoarea L împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar și înregistrate la data de 04.03.2008, anterior depunerii planului de distribuție de către lichidatorul judiciar, au fost considerate de către judecătorul sindic ca fiind inadmisibile și le-a respins, reținând că la data înregistrării obiecțiunilor lichidatorul judiciar nu a înregistrat sau comunicat un raport final, pentru închiderea procedurii insolvenței, conform art. 129 din Legea insolvenței.
Având în vedere că planul de distribuție a fost întocmit de lichidatorul judiciar la data de 21.04.2008, atașat raportului lunar de activitate depus pentru termenul din 24.04.2008 (fila 336 dosar fond), era firesc ca la data înregistrării obiecțiunilor, distribuția nefiind încă realizată, lichidatorul judiciar să nu fi întocmit un raport final, pentru închiderea procedurii insolvenței.
Creditoarea nu au precizat nici data la care s-a întocmit și comunicat raportul lichidatorului pe care înțelege să îl conteste, și nu a arătat în concret, că înțelege să formuleze obiecțiuni împotriva raportului privind cauzele și împrejurările care au dus societatea la insolvență.
În aceste condiții, s-a considerat de către Tribunalul Timiș că cererea formulată de creditoare pentru modificarea raportului final, conform art. 129 din Legea insolvenței, prin admiterea obiecțiunilor sale, în sensul atragerii răspunderii materiale față de asociatul unic și administrator G, este prematură, și deci, inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea recursului, se arată, cu privire la solicitarea de anulare a Hotărârii Adunării creditorilor din data de 17.04.2008 in sensul de a se dispune distribuirea proporționala între creditorii garantați a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor supuse garanției, că în conformitate cu tabelul de creanțe al debitoarei, atât instituția recurentă, cât și Post - au calitatea de creditori garantați privind bunurile valorificate, iar în procedura de valorificare a bunurilor debitoarei s-au obținut sume de bani atât din vânzarea bunurilor imobile purtătoare de garanții cat si din vânzarea bunurilor nepurtătoare de garanții. Arată că i s-au distribuit sume de bani doar din valorificarea bunurilor nepurtătoare de garanții, fără a i se distribui si sume de bani din vânzarea clădirilor intabulate asupra cărora a instituit sechestre cu de ipoteca, sumele obținute din vânzarea acestor bunuri fiind distribuite doar creditorului -.
Recurenta susține că în conformitate cu prevederile art. 124 din Legea 85/2006, între creditorii având același de prioritate sumele vor fi distribuite proporțional; că Legea insolvenței este o lege speciala ce nu deosebește creditorii garantați în vreun fel, iar creditorii garantați sunt înscriși pe tabelul de creanțe corespunzător art. 121.2 din lege, sens în care consideră ca sumele obținute din vânzarea bunurilor garantate trebuie distribuite tuturor creditorilor garantați si nu doar unuia dintre aceștia, în acest sens fiind și practica instanțelor de judecata (Decizia civila nr. 478/R/23.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA ). Arată că votul - - SRL nu îndeplinește cerințele art. 14 alin.4 din legea insolvenței; că motivația judecătorului sindic ca nu are competenta de a modifica hotărârile adunării creditorilor este nelegala, dat fiind ca aceasta atribuție este expres prevăzuta la art. 11 alin. 1 lit. m din legea insolvenței, iar art. 14 alin. 7 prevede ca hotărârile adunării creditorilor pot fi desființate pentru nelegalitate la cererea creditorilor ce au votat împotriva luării hotărârii. Apreciază că rolul judecătorului nu este limitat la verificarea condițiilor de convocare, iar controlul judecătoresc despre care face vorbire art. 11 alin. 2 invocat în hotărâre se traduce cu atât mai mult în aspectele de drept supuse judecății, și nu doar la verificarea îndeplinirii condițiilor procedurale. De altfel, in adunarea creditorilor nu s-au discutat aspecte manageriale legate de activitatea debitoarei.
Pentru aceste motive, creditoarea recurentă solicită în principal casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, astfel încât judecătorul sindic să procedeze la pronunțarea unei soluții pe fond referitor la judecarea cererii de anulare a hotărârii prin prisma aspectelor de drept invocate, iar in subsidiar, modificarea hotărârii in sensul de a se dispune distribuirea proporționala a sumelor încasate din valorificarea bunurilor garantate intre creditorii garantați.
Cu privire la solicitarea de modificare a Raportului final întocmit de lichidator, recurenta arată că în data de 28.02.2008 i-a fost comunicat prin posta acest raport, nr. 185/18.02.2008, întocmit de lichidator, pe care l-a contestat cu privire la antrenarea răspunderii administratorului, arătând ca sunt incidente in cauza prevederile art.138 alin. 1 lit. a, c si f din legea insolvenței, că obiecțiunile nu au fost formulate prematur, in cauza fiind întocmit un raport final. Pentru aceste motive precum si pentru cele invocate in obiecțiuni, recurenta apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare si pentru pronunțarea unei hotărâri pe fond cu privire la obiecțiunile formulate, iar în subsidiar, modificarea hotărârii și sub acest aspect, în sensul de a se dispune modificarea corespunzătoare a raportului final. Arată că administratorul societății a dispus in interes personal continuarea activității, nu a urmărit debitele datorate de alte societăți si a contractat si un credit ce nu a fost folosit pentru buna administrare a societății, reținând de la salariați contribuțiile obligatorii fără a le vira bugetelor corespunzătoare.
Lichidatorul, în numele debitoarei - SRL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal si nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legala si întemeiata, învederând că susținerile recurentei cu privire la solicitarea de anulare a Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 17.04.2008 sunt nelegale, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 al 7 din Legea 85/2006. Astfel, alineatul 7 al art. 14 din legea 85/2006 prevede ca "hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, precum si la cererea creditorilor îndreptățiți sa participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor."
Lichidatorul susține că așa cum reiese din enunțul legii, hotărârile adunării creditorilor sunt supuse controlului judecătorului sindic doar in ceea ce privește aspectul legalității acestora si nicidecum cu privire la aspecte legate de temeinicia lor. Astfel, consideră că temeiurile pentru care instanța ar putea desființa o hotărâre a adunării creditorilor sunt doar cele legate de încălcarea procedurii obligatorii de convocare a adunării creditorilor reglementata de art. 13, 14 si 15 din lege, iar dispozițiile art. 15 subliniază faptul ca deciziile adunării creditorilor se adopta cu votul titularilor unei majorități, prin valoare, a creanțelor prezente. Aceasta înseamnă că pentru validitatea deciziilor, este necesar ca votul sa fie exprimat de acei creditori prezenți a căror valoare minima a creanțelor sa însumeze peste 15%. În ceea ce privește hotărârea adunării creditorilor din data de 17.04.2008 a cărei desființare se urmărește, lichidatorul arată că a fost luata cu votul majoritar al creditorilor, în calculul majorității luându-se drept criteriu valoarea creanței, și nu numărul de voturi per persoană, precizând că doar in anumite situații special prevăzute de lege, majoritățile se formează după alte criterii sau, pentru ca votul sa fie valabil, sunt necesare unele formalități prealabile.
Legea insolvenței pentru legalitatea hotărârii stabilește un cvorum minim de 30% din totalul valoric al creanțelor fata de debitor, cerință cu privire la care lichidatorul apreciază că a fost îndeplinita prin luarea hotărârii cu o pondere totală și legală de 49,45% din valoarea totală a creanțelor, înscrise în tabelul definitiv consolidat si actualizat al creditorilor HB. SRL.
În ceea ce privesc susținerile recurentei cu privire la obiecțiunile formulate la raportul final prezentat la termenul din 27.03.2008, lichidatorul arată ca la punctul 7 al raportului final au fost prezentate cauzele ajungerii debitoarei în stare de insolvență si implicit motivele pentru care nu s-a considerat ca se impune atragerea răspunderii patrimoniale conform art. 138 din Legea 85/2006. Astfel, după analizarea documentelor financiar contabile s-a concluzionat ca starea de insolvență a survenit ca urmare a creșterii prețului la materiile prime necesare producției, crescând implicit si costul produselor finite, preț care nu a mai putut fi achitat de către principalul client al debitoarei. În acest caz lipsa de comenzi si contractarea unor credite pentru a putea susține producția, au fost elemente decisive ale declanșării stării de faliment. În concluzie. nu se poate considera ca organele de conducere au avut intenția de a desfășura o activitate comerciala frauduloasa in dauna creditorilor, prin contractarea creditelor bancare urmărindu-se tocmai evitarea încetării de plați.
Creditoarea intimată - - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea această creditoare a fost înscrisă în Tabelul definitiv consolidat în temeiul art. 121 alin. 1 pct. 2 având calitate de creditor garantat. Recurenta a fost înscrisa in același tabel in temeiul art. 123 pct. 4 în calitate de creditor bugetar, existând o diferența evident de de prioritate între recurenta și - -, - - fiind creditor garantat, având un drept real de ipoteca, deci prioritate fata de oricare alt creditor la distribuirea sumelor provenite din vânzarea bunului asupra căruia a notat ipoteca. Recurenta a instituit un sechestru in temeiul Codului d e procedura fiscala, asupra acelorași bunuri, nicidecum o ipoteca asupra acestora, creditoarea precizând că termenul de "sechestru cu de ipoteca" nu figurează în nici un tratat de specialitate.
Arată că art. 121 alin. 1 din Legea 85/2006 prevede că fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin (2), art. 23 și 24;
2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile.
Creditoarea mai arată că sumele rezultate din vânzarea bunului ipotecat se distribuie cu prioritate către - -, care are un drept real de ipoteca asupra bunului respectiv, urmând ca după ce societatea bancară s-a aprovizionat, sumele excedentare sa fie distribuite (nu in mod obligatoriu către L) în ordinea stabilita de art. 123 din Legea 85/2006, considerând că L încearcă sa inducă in eroare instanța de judecata când afirma ca este înscrisa în tabelul de creanțe in temeiul art. 121.2, deoarece la o simpla parcurgere a acestui tabel se poate observa ca temeiul în care este înscrisa, este art. 123.4. Astfel, sumele încasate din vânzarea bunului ipotecat in favoarea - - in mod legal au fost distribuie cu prioritate acestei societăți, drept pentru care consideră că se impune respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
Creditoarea intimată - a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului L împotriva încheierii nr. 1577/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, arătând că recursul este netemeinic și nelegal, solicitând menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, fiind dată cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Prin motivele de recurs, recurenta critică soluția primei instanțe, și dorește modificarea acesteia în sensul de a se dispune anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 17.04.2008, susținând că nu au fost respectate prevederile art. 14. alin. 7 din Legea nr. 85/2006. Din analiza conținutului acestui articol se desprinde faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate ca urmare, aceste hotărâri sunt supuse controlului judecătorului sindic doar în ceea ce privește aspectul legalității lor, și nicidecum cu privire la aspecte legate de temeinicia lor. în opinia noastră, Tribunalul Timiș prin încheierea dată a apreciat în mod corect că hotărârea adunării creditorilor este legală, și nu se impune anularea acesteia.
Creditoarea consideră că în mod eronat, în motivele recursului se arată că votul exprimat de această creditoare nu ar fi îndeplinit cerințele art. 14 alin. 4 din legea nr. 85/2006; că hotărârea adunării creditorilor din data de 17.04.2008 îndeplinește toate condițiile impuse de legea insolvenței, fiind luată cu votul majoritar al creditorilor, în calculul majorității luându-se drept criteriu valoarea creanței. Ca urmare, apreciază că această hotărâre a adunării generale a creditorilor, putea fi desființată numai pentru motive ce sunt legate de încălcarea procedurii obligatorii de convocare a creditorilor, procedură reglementată în cuprinsul dispozițiilor art. 13, 14, 15 din legea insolvenței, cu atât mai mult cu cât prin prisma prevederilor art. 15 din Legea 85/2006, se conturează faptul că deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorități, prin valoare, a creanțelor prezente.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor invocate, precum și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE critică soluția recurată din două puncte de vedere, și anume: în primul rând pentru faptul că în opinia sa, judecătorul sindic are printre atribuțiile prevăzute de lege și pe aceea de a dispune modificarea hotărârilor Adunării creditorilor, deoarece această atribuție este expres prevăzută la art. 11 alin. 1 lit. m din legea insolvenței, iar art. 14 alin. 7 din aceeași lege prevede că hotărârilor Adunării creditorilor pot fi desființate pentru nelegalitate, la cererea creditorilor ce au votat împotrivă, cum este cazul în speță, iar rolul judecătorului sindic nu poate fi limitat la verificarea condițiilor de convocare a acestei adunări.
De asemenea, recurenta critică hotărârea judecătorului sindic și pentru faptul că în mod greșit i s-au respins obiecțiunile la raportul final depuse de către lichidator, deoarece la 28.02.2008 i s-a comunicat prin poștă Raportul final 185/08.02.2008 întocmit de lichidatorul judiciar, pe care l-a contestat cu privire la concluziile inserate la acest raport, în sensul că nu se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Curtea constată că ambele motive de recurs invocate de către creditoare sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele:
Art. 11 alin. 1 lit. m din Legea insolvenței nr. 85/2006 prevede într-adevăr, așa cum a arătat recurenta, că printre atribuțiile judecătorului sindic se numără și aceea de a judeca acțiunea în anularea hotărârii Adunării creditorilor, însă acest articol trebuie interpretat coroborat cu dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea 85/2007: "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor".
Așadar, în mod corect judecătorul sindic a constatat că nu are în atribuții decât de a verifica dacă Adunarea creditorilor invocată de recurentă s-a desfășurat în condițiile de legalitate prevăzute de art. 13, 14 și 15 din Legea 85/2006 și a constatat că au fost respectate condițiile de legalitate, însă, pentru neînscrierea creanței recurentei în ordinea de preferință la care se considera îndreptățită, judecătorul sindic a constatat în mod temeinic și legal că nu are în atribuții a analiza acest aspect, deoarece acesta este un aspect de oportunitate, respectiv de temeinicie a Adunării creditorilor, și nu de legalitate a acesteia.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, privitor la obiecțiunile la raportul final depus de lichidator, Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a dispus respingerea acestor obiecțiuni ca premature, respectiv inadmisibile, pentru motivul că acestea au fost depuse înainte ca lichidatorul judiciar să depună la dosarul cauzei privind administrarea procedurii insolvenței, raportul final contestat, ceea ce a nu o împiedică pe recurentă să depună aceste obiecțiuni ulterior depunerii la dosar a acestui raport.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a încheierii recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva încheierii nr. 1577/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./09.03.2009
Dact./09.03].2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
