Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 37/
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta - SRL și intervenienta DGFP Rm.V, împotriva sentinței civile nr. 450 BIS/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " -. J, având ca obiect acțiune în daune contractuale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, reclamanta apelantă a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa reprezentanților societății și amânarea pronunțării o săptămână pentru depunere de concluzii scrise, intervenienta apelantă a depus note de ședință iar pârâta intimată concluzii scrise.
Având în vedere că în ceea ce o privește de pârâta intimată Universitatea " " este necesară prezența consilierului juridic, Curtea, în deliberare respinge cererea de amânare a pronunțării și ia act de înscrisurile depuse de fiecare parte.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 450 BIS/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a intervenientei Direcția -ă a Administrației Finanțelor Publice a jud. invocată de pârâtă, s-a respins acțiunea reclamantei - SRL Rm. în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " -. J și s-a respins cererea de intervenție accesorie a Direcției Ghenerale a Administrației Finanțelor Publice a jud..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr.1133/COM/24.04.2003 reclamanta - SRL Vas olicitat instanței să dispună obligarea pârâtei UNIVERSITATEA la plata sumei de 1.086.928.146 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții executate pentru aceasta, sumă care să fie reactualizată potrivit prevederilor contractuale, motivat de faptul că, în baza contractului încheiat între părți, reclamanta a executat pentru pârâtă lucrări de relevare, expertizare, restaurare, consolidare și refuncționalizare la imobilul situat în -.J, str.-.
Cererea a fost timbrată cu suma de 53.215.000 ROL.
S-a arătat în motivare, de către reclamantă că, pentru lucrările executate au fost întocmite situații de lucrări pe care pârâta, fie le-a achitat în parte, cum este cazul prestațiilor din luna iunie 2000, fie nu le-a achitat deloc, cum este cazul lucrărilor din iulie și septembrie 2000 pe care refuză să se achite, deși sumele datorate au fost constatate printr-o acțiune în asigurare de dovezi.
Prin Sentința nr.1761/C/13.11.2003 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a admis acțiunea reclamantei iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.111.843.872 lei c/val lucrări de construcții cât și la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în baza contractului încheiat între părți la data de 23 octombrie 1995 precum și a actului adițional nr.8771/18.04.2000 reclamanta a executat pentru pârâtă lucrările cuprinse în prevederile contractuale, la obiectivul din str.- -.J și că aceasta din urmă nu a achitat contravaloarea lor în lunile iunie, iulie și septembrie 2000, efectuând doar o plată parțială pentru luna iunie 2000, din raportul de expertiză contabilă dispusă în cauză rezultând o sumă de 1.061.898.011 ROL care, reactualizată cu indicii de inflație devine 2.111.843.872 ROL. Instanța a dat eficiență dispozițiilor art.1073 civil și a admis acțiunea ca întemeiată, obligând pârâta la plata sumelor mai sus indicate cât și la cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal pentru aceea că, Tribunalul Vâlceaa respins nelegal excepția invocată, de necompetență teritorială a acestei instanțe și declinarea în favoarea Tribunalului Gorj potrivit art.5 pr.civ. iar pe fondul cauzei, arată că expertiza dispusă în cauză este nulă absolut, fiind efectuată fără convocarea părților iar cauza s-a judecat cu lipsă de procedură față de apelantă, care nu a fost citată, instanța schimbând ziua și ora judecății. Se mai invocă și faptul că, instanța nu a verificat dacă reclamanta a efectuat lucrările pretinse, aceasta găsindu-se în culpă contractuală.
Prin Decizia nr.36/A/C/ 28.01.2004 Curtea de Apel Piteștia anulat ca netimbrat apelul declarat, decizie anulată de J care, prin Decizia nr.1383/01.03.2005 a constatat că, în dosarul de apel la fila 129 se află chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, a casat decizia recurată și a dispus rejudecarea apelului. In rejudecare, pe rolul Curții de Apel Pitești, s-a format.nr.224/COM/2006 în cadrul căruia, Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului Vaf ormulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei - reclamante - SRL V, motivat de faptul că, este creditoarea intimatei reclamante pentru suma de 40.000 RON iar bunurile urmărite silit de propriile organe de executare fiscală nu acoperă această creanță bugetară.
Prin Decizia nr.34/A-C/29.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în.224/COM/2006 a fost admisă cererea de intervenție accesorie a DGFP V și respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Universitatea " " -.J, reținându-se că, în mod legal a respins Tribunalul Vâlcea excepția privind necompetența sa teritorială, această instanță fiind competentă a soluționa cauza potrivit art.10 pct.4 pr.civ. plata efectuându-se la BRD V de la sediul reclamantei care, avea dreptul să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente conform art.12 pr.civ.; că, nu poate fi reținut al doilea motiv de casare deoarece disp.art.208 pr.civ. prevăd citarea părților la efectuarea expertizei, doar dacă se impune o lucrare la fața locului, în speță obiectivul expertizei contabile fiind de a reactualiza cu rata inflației sumele stabilite ca obligații de plată prin încheierea de asigurare a dovezilor din.17465/2002; pe de altă parte se arată că, nici motivul de apel pentru nelegala citare a apelantei nu poate fi reținut, aceasta având termen în cunoștință potrivit art.153 (1) pr.civ. Pe fondul cauzei, mai reține instanța de control judiciar că, în mod legal a stabilit prima instanță în sarcina pârâtei plata contravalorii lucrărilor de construcții efectuate de reclamantă, sume stabilite prin procedura asigurării de dovezi din.17465/2002 al Judecătoriei -.J și care, în.1133/2003 al Tribunalului Vâlcea doar au fost reactualizate cu rata de inflație, prin Sentința nr.1761/C/2003 supusă apelului.
Împotriva Deciziei nr.34/A-C/29 martie 2006 Curții de Apel Pitești, pârâta Universitatea -.J a declarat recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.3, 7, 8 și 9 pr.civ. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea cererii de intervenție accesorie iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. In motivarea recursului, se susține că, decizia de apel a fost dată cu încălcarea competenței teritoriale a instanței, având în vedere că sediul recurentei este în -.J și nu în Rm.V, locul executării contractului și al plății fiind tot în -.J, astfel că sunt incidente disp.art.5 coroborat cu ale art.158 pr.civ.; că, instanța de apel nu a dezvoltat motivele pe baza cărora a admis cererea de intervenție accesorie formulată de DGFP Rm.V; că, nici în considerentele deciziei și nici în dispozitivul acesteia, nu se regăsesc motivele în drept ale respingerii apărărilor sale; pe fondul cauzei, recurenta susține că vina aparține reclamantei în derularea contractului de execuție lucrări, datorită faptului că, nu și-a onorat obligațiile ce-i reveneau, neprezentând situațiile de lucrări, documentele justificative și facturile fiscale aferente.
Prin Decizia nr.1620/03.05.2007 pronunțată de în.880/2006 a fost admis recursul declarat de Universitatea și casată Decizia nr.34/A-C/ 29.03.2006 a Curții de Apel Pitești cu trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Dolj, dându-se eficiență dispozițiilor art.5 și 10 pct.4 pr.civ.
In rejudecare, pe rolul Tribunalului Doljs -a format - iar prin Încheierea de ședință din 24.03.2008 cauza a fost scoasă de pe rol, urmare a strămutării soluționării la Tribunalul Timiș.
Pe rolul Tribunalului Timișs -a format -/05.05.2008 în cadrul căruia, pârâta Universitatea a formulat întâmpinare prin care invocă în principal excepția lipsei calității procesuale a intervenientei Direcția -ă a Administrației Publice V motivat de faptul că, prin Decizia nr.1620/2007 a ICCJ a fost casată atât hotărârea instanței de fond cât și a instanței de apel, fiind trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj unde, DGFP V nu a mai formulat o nouă cerere de intervenție accesorie, mai mult decât atât, prin sentința civilă nr.7977/13.11.2007 a Judecătoriei -.J a fost respinsă cererea creditoarei DGFP V având ca obiect validare poprire, cerere formulată în contradictoriu cu - SRL și cu Universitatea, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile. Pe fondul cauzei, pârâta învederează instanței că, în baza sentinței nr.1761/2003 definitivă și executorie pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a achitat reclamantei suma de 2.111.843.872 ROL reprezentând c/val lucrări de construcții efectuate la imobilul situat în -.J- cât și cheltuieli de judecată în cuantum de 53.763.438 ROL și 121.000.000 ROL cheltuieli de executare dar, reiterează cererea formulată în fața celorlalte instanțe, de a se constata nulitatea absolută a expertizei contabile dispuse în cauză, efectuată cu încălcarea disp.art.208 pr.civ. Deși a achitat reclamantei sumele solicitate de aceasta, pârâta solicită respingerea cererii reclamantei și restabilirea situației anterioare, prevalându-se de disp.art.404 indice 2 pr.civ. Totodată invocă culpa reclamantei în neexecutarea obligațiilor contractuale, respectiv pentru neîntocmirea situațiilor de plată conform prevederilor OC-MF- nr.553/1999 privind decontarea execuției lucrărilor, neavând documente justificative iar o parte a lucrărilor nu au fost executate, acestea fiind pretinse doar sub formă de note de comandă suplimentară neacceptate de către proiectant și.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța a reținut că reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei Universitatea la plata sumei de 1.086.928.146 lei cu titlu de contravaloare a lucrărilor executate de către reclamantă în baza contractului încheiat între părți la data de 23.10.1995 și a actului adițional nr.8771/18.04.2000 la obiectivul din str.- -.J, sumă care să fie reactualizată cu rata de inflație.
În dosarul inițial, înregistrat la Tribunalul Vâlcea nr.1133/2003 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile al cărei obiectiv era " să se stabilească în raport cu documentele existente și prezentate de părți, care este valoarea lucrărilor executate și nedecontate de beneficiar către constructor - actualizate la inflație" și nu, așa cum se reține în considerentele sentinței nr.1761/C/13.11.2003 respectiv "reactualizarea sumelor datorate de către pârâtă pentru lunile iunie, iulie și septembrie 2000", astfel că, se impunea convocarea părților potrivit art.208 pr.civ. fiind necesară prezența acestora în vederea elucidării aspectelor legate de stadiul lucrărilor executate și neexecutate, mai ales la corpul B, a verificării stadiilor fizice al lucrărilor, situațiilor de lucrări și altor documente, pentru ca astfel, expertul contabil să se poată pronunța asupra valorii lucrărilor executate. Spre exemplificare, expertul contabil prezintă la capitolul "concluzii" ultimul aliniat că "pentru diferența de 449.636.554 lei constructorul trebuie să prezinte documente justificative de proveniență a materialelor, utilajelor, transport etc. conform normelor legale în vigoare", ceea ce presupune o culpă a reclamantei. Deși, stabilește o sumă certă datorată, această expertiză contabilă este lovită de nulitate absolută, fiind întocmită cu eludarea dispozițiilor art.208 al.1 pr.civ. potrivit cărora " dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților, prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire", în speță neputându-se elabora o astfel de expertiză numai studiind documente contabile într-un birou. Fiind singura probă concludentă care putea fi avută în vedere de judecătorul cauzei, în lipsa altor documente justificative, acțiunea reclamantei este nedovedită prin prisma disp.art.1169 pr.civ. nefiind făcută dovada clară a lucrărilor executate și neexecutate, după ce a fost casată și hotărârea primei instanțe nr.1761/C/2003 a Tribunalului Vâlcea din dosarul nr.1133/2003, în care s-a dispus efectuarea respectivei expertize contabile, reclamanta nu a mai formulat alte cereri în probațiune. ( între timp, deși casată 1761/C/2003 a fost pusă în executare).
Totodată, nu a putut fi reținută cererea pârâtei formulată prin întâmpinare, în sensul de a se dispune restabilirea situației anterioare executării, invocând în acest sens disp.art.404 indice 2 pr.civ. care se referă la instanța care a desființat titlul executoriu sau actele de executare, întrucât prin prezenta hotărâre instanța nu a desființat nici un titlu și nici un act de executare, nefiind incidente dispozițiile legale de care se prevalează pârâta, aceasta având eventual posibilitatea de a uza de instituția întoarcerii executării.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de DGFP în favoarea - SRL, aceasta s-a respins pentru lipsa calității procesuale a intervenientei, în cauza dedusă judecății neexistând vreun raport juridic strict legat de natura pricinii, aceasta având în calitate de creditor prerogative conferite de lege pentru urmărirea și recuperarea debitelor, prin procedura specială instituită de art.144 și urm. din codul fiscal.
Pentru considerentele expuse, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta - SRL Rm., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și intervenienta DGFP.
În motivarea apelului său, reclamanta apelantă - SRL a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că nu a dovedit acțiunea prin prisma dispozițiilor art. 1169.civ. întrucât a fost casată sentința nr. 1761/2003 a Tribunalului unde se efectuate expertiza contabilă care stabilite suma de plată.
Se arată că acțiunea este dovedită în primul rând prin admiterea cererii de asigurare dovezi pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 17465/2002 la data de 24.02.2003, încheiere prin care s-a omologat raportul de expertiză al ing. prin care s-a constatat că reclamanta a efectuat lucrări în luna iunie 2000 în valoare de 315.489.580 lei, în luna iulie 2000 în valoare de 471.625.778 lei iar în luna septembrie în valoare de 503.782.653 lei deci, în total s-au executat lucrări în sumă de 1.290.890.011 lei din care se achitaseră deja 229.000.000 lei astfel că suma rămasă de achitat era de 1.086.928.146 lei.
În aceste condiții, reclamanta a dovedit acțiunea prin această asigurare de dovezi pentru suma indicată. Ulterior, prin sentința nr. 1761/2003 pronunțată de Tribunalul s-a dispus ca pe bază de expertiză contabilă această sumă să fie actualizată cu indicele de inflație, lucru pe care l-a făcut expert, rezultând suma totală actualizată pe care pârâta trebuia să o plătească de 2.111.843.872 lei.
Se arată că deși sentința a fost casată, instanța superioară nu a dispus și refacerea expertizei respective astfel că în aceste condiții aceasta a rămas câștigată cauzei și de aceea reclamanta nu a mai cerut alte probe în fața Tribunalului Timiș.
Motivul pentru care Tribunalul Timiș nu menține expertiza contabilă de actualizare a sumei datorate este acela că expertul nu a convocat părțile conform art. 208.proc.civ. interpretând greșit obiectivele stabilite de instanța de la. Dacă se citește cu atenție expertiza contabilă a expertului, se poate observa că acesta nu a făcut altceva decât să actualizeze sumele de bani stabilite prin Încheierea privind asigurarea de dovezi, astfel că în aceste condiții nu erau aplicabile dispozițiile art. 208.proc.civ. în sensul că la lucrarea respectivă nu era necesară convocarea părților. Expertul contabil a preluat sumele datorate așa cum prevedea expertiza din asigurarea de dovezi și a reactualizat debitul nefiind necesar să convoace părțile, Tribunalul motivând de altfel sentința 1761/2003 prin care a admis acțiunea reclamantei pe baza celor două prove: asigurarea de dovezi și expertiza contabilă de actualizare.
Reclamanta apelantă solicită a se constata că acțiunea este pe deplin dovedită, lucrările au fost executate în anul 2000 lucru dovedit prin asigurare dovezi și actualizare debit la nivelul anului 2003. După trecerea a opt ani de la executarea lucrărilor nici o altă probă nu mai poate fi efectuată în această speță și trebuie ținut cont de faptul că pârâta și-a recunoscut în parte debitul în sumă de 1.190.000.000 lei prin procesul-verbal nr. 3821/26.11.2004, sumele de bani fiind încasate încă din anul 2004 ca urmare a recunoașterii acestora și drept urmare acțiunea nu putea fi respinsă.
Prin apelul declarat, intervenienta Direcția -ă a Finanțelor Publice a jud., a solicitat admiterea acestuia cu constatarea faptului că instituția DGFP Rm.V are calitate procelsuală în cauză și implicit să se admisă cererea de interenție accesorie formulată.
În motivare se arată că prin sentința apelată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a intervenientei DGFP Rm., a respins cererea de intervenție accesorie a aceleiași instituții, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea reclamantei - SRL în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " -.
Din considerentele ce au stat la baza dispozitivului sentinței atacate, s-a reținut, cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de DGFP Rm.V în favoarea - SRL, aceasta s-a respins pentru lipsa calității procesuale a intervenției, în cauza dedusă judecății neexistând vreun raport juridic strict legat de natura pricinii.
Se arată că, considerentele avute în vedere de către instanța de fond la soluționarea pricinii nu pot fi primite deoarece din conținutul întâmpinării formulate de către pârâta Universitatea " " -. J, rezultă în principal că ea a fost îndreptată mai puțin pe fondul cauzei și mai mult pe invocarea excepției lipsei calității procesuale a intervenientei DGFP Rm.V, menționând că există un raport juridic între DGFP Rm.V și debitoarea - SRL, la acest moment debitoarea datorând intervenientei apelante suma de 58.366 lei, suma fiind rezultatul unui raport juridic de drept fiscal căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Se arată că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, că instanța nu a motivat în vreun fel admiterea excepției lipsei calității procesuale a intervenientei și că dat fiind caracterul cert al creanței, intervenienta apelantă consideră că se impune să-și acopere creanța din orice sursă legală și legată de activitatea debitorului său aceasta însemnând și executarea debitelor pe care debitorul său le-ar avea de încasat de la o terță persoană fie ea fizică sau juridică.
Intervenienta apelantă arată că a efectuat asupra tuturor bunurilor patrimoniale ale debitorului toate formele de executare prevăzute în Codul d e procedură fiscală, dar bunurile executate silit nu acoperă această creanță bugetară, iar solicitarea intimatei de a se constata nulitatea absolută a expertizei contabile dispuse în cauză nu poate fi primită deoarece prin casarea dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a înlăturat cu nimic din concluziile expertizei contabile.
Intervenienta apelantă consideră că nu se impunea formularea unei noi cereri de intervenție accesorie, prin dispozitivul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost reținut ca fiind respinsă cererea de intervenție accesorie.
În drept invocă dispozițiile art. 282.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Universitatea " " -. Jas olicitat respingerea apelurilor declarate ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei apelante - SRL ca nefondată și a cererii de intervenție accesorie a Direcției -e a Finanțelor Publice Râmnicu.
În motivare, se arată că față de apelul promovat de reclamanta apelantă - SRL, intimata pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefundat, deoarece în mod corect Tribunalul Timișa respins acțiunea considerând-o nedovedită prin prisma dispozițiilor art. 1169.proc.civ. nefiind făcută dovada lucrărilor executate/neexecutate.
Acțiunea în asigurare dovezi, despre care face vorbire apelanta, pronunțată de Judecătoria -.J, nu are nici o relevanță juridică și nici o legătură cu această cauză comercial, deoarece ulterior s-a efectuat, la cererea apelantei - SRL o altă expertiză contabilă.
Referitor la conținutul hotărârii judecătorești, intimata reiterează faptul că Judecătoria -.J a constatat că au fost executate de către reclamantă lucrări de construcție la sediul situat în -.J,-, doar în lunile iunie, iulie și septembrie ale anului 2000, potrivit licitației și acordului părților, exceptând în luna septembrie a fi executate anumite lucrări.
Cu privire la factura fiscală nr. -/07.07.2000, se arată că pârâta a decontat către societatea reclamantă doar suma de 229.587.655 lei Rol cu OP 394/2000, deoarece situația de plată, în valoare de 315.489.535 lei nu a fost întocmită conform prevederilor OC-MF- nr. 553/1999 privind decontarea execuției lucrărilor, neavând însoțită documentele justificative, conform dispozițiilor art. 3.1 pct. i din actul adițional nr. 877/2000 încheiat. Pârâta a solicitat reclamantei completarea documentelor lipsă și respectarea prevederilor leale.
Situația de plată în valoare de 471.625.778 lei reprezintă cantități de lucrări executate în luna august 1998. Pârâta a considerat ca îndreptățită spre decontare suma de 46.628.793 lei privind lucrările de restaurare, fațadă, corp Reclamanta nu a înaintat factură fiscală pentru suma rămasă a fi decontată în urma verificărilor.
Referitor la solicitarea reclamantei de decontare a sumei de 528.812.988 lei reprezentând contravaloare factură ce nu a fost înaintată de reclamantă, fiind vorba despre lucrări pretinse a fi executate în luna septembrie 2000, pârâta intimată precizează că lucrările nu s-au executat, societatea reclamantă dovedind și de această dată reaua sa credință, întrucât nu a transmis documentele justificative menționate în actul adițional nr.877/2000. Mai mult decât atât, ele sunt pretinse sub formă de note de comandă suplimentară, neînsușite și neacceptate, conform actelor normative în vigoare de către proiectant și, dovadă pentru care pârâta nu putea să achite lucrări neexecutate.
Referitor la expertiza efectuată de dl. expert contabil, instanța de fond, în mod corect a constatat că este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost întocmită cu eludarea dispozițiilor art. 208 alin.1 proc.civ. care stipulează: "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării".
Față de apelul promovat de intervenienta apelantă DGFP Rm., pârâta intimată solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele depuse în întâmpinarea nr. 4202/29.05.2008 existentă la dosarul cauzei.
Totodată, se arată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție accesorie formulată de DGFP Rm.V pentru lipsa calității procesuale a acesteia, în cauza dedusă judecății neexistând vreun raport juridic strict legat de natura pricinii, aceasta având în calitatea de creditor prerogative conferite de lege pentru urmărirea și recuperarea debitelor, prin procedura specială instituită de prevederile art. 114 și următoarele din Codul Fiscal.
Prin urmare, Tribunalul Timișa motivat excepția invocată de universitate, cu privire la lipsa calității procesuale a intervenientei DGFP Rm.
Chiar dacă intervenienta apelantă DGFP Rm.V a efectuat toate formele de executare prevăzute în Codul d e procedură fiscală, iar bunurile executate silit nu acoperă această creanță bugetară aceste motive nu pot fi primite în nici un caz și nu înseamnă că apelanta și-ar putea acoperi creanța din orice sursă, respectiv de la pârâtă, deoarece cererea creditorului pentru validarea popririi nu mai apare ca fiind întemeiată, nefăcându-se dovada existenței vreunei datorii a terțului poprit.
Pârâta intimată a depus concluzii scrise prin care reiterează aspectele invocate în întâmpinare.
Prin notele de ședință depuse la dosar, intervenienta apelantă DGFP Rm. a solicitat constatarea faptului că are calitate procesuală în cauză și implicit să se admită cererea de intervenție accesorie formulată în dosarul ce a fost pe rolul
În motivare se arată că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței nr. 1761/C/13.11.2003, pronunțată de Tribunalul în dosar nr. 1133/2003, intimata pârâtă a fost obligată să plătească - SRL suma de 2.111.843.872 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate și neachitate precum și suma de 53.763.438 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Este adevărat că aceste sume au fost achitate de către intimata pârâtă prin executarea silită începută de către executorul judecătoresc, dar acest lucru s-a întâmplat la peste un an de zile de la data începerii executării așa cum rezultă și din ordinele de plată existente la dosarul cauzei.
În această situație, intimata pârâtă datorează dobânzi de întârziere până la data executării integrale a obligației.
Împrejurarea că între intimata pârâtă și - SRL a intervenit o înțelegere cu privire la scutirea de la plată a acestor dobânzi nu îi este opozabilă intervenientei apelante DGFP Rm.V în calitate de creditori, întrucât această înțelegere a fost făcută cu fraudarea drepturilor sale, intervenienta nefiind parte la această înțelegere deși DGFP Rm.V a încunoștiințat intimata pârâtă despre calitatea sa de creditori ai - SRL.
De asemenea, intervenienta arată că nu se impunea formularea unei noi cereri de intervenție accesorie, prin dispozitivul Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind reținut ca fiind respinsă cererea de intervenție accesorie, în atare situație solicitând a se consemna faptul că renunță la cererea depusă la termenul din 20.11.2008.
În drept invocă dispozițiile art. 282.proc.civ.
Analizând apelurile declarate, în limitele investirii, conform dispozițiilor art. 295 și urm. Cpc. Curtea constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse.
Față de starea de fapt și de drept dedusă judecății și expusă pe larg în considerentele sentinței criticate în această cale de atac, Curtea constată că, în faza apelului debitul principal se susține chiar de către intervenientă și de către apelantă că a fost achitat.
Astfel, intervenienta apelantă DGFP Rm. a solicitat să se rețină că are calitate procesuală în cauză și implicit să se admită cererea de intervenție accesorie formulată în dosarul ce a fost pe rolul, arătând că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței nr. 1761/C/13.11.2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. 1133/2003, intimata pârâtă a fost obligată să plătească - SRL suma de 2.111.843.872 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate și neachitate precum și suma de 53.763.438 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, însă aceste sume au fost achitate de către intimata pârâtă prin executarea silită începută de către executorul judecătoresc, dar acest lucru s-a întâmplat la peste un an de zile de la data începerii executării așa cum rezultă și din ordinele de plată existente la dosarul cauzei.
Împrejurarea că între intimata pârâtă și - SRL a intervenit o înțelegere cu privire la scutirea de la plată a acestor dobânzi nu îi este opozabilă intervenientei apelante DGFP Rm.V în calitate de creditor, întrucât această înțelegere a fost făcută cu fraudarea drepturilor sale, intervenienta nefiind parte la această înțelegere deși DGFP Rm.V a încunoștiințat intimata pârâtă despre calitatea sa de creditori ai - SRL. Cu toate acestea, deși apreciază că nu se impunea formularea unei noi cereri de intervenție accesorie, prin dispozitivul Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind reținută ca respinsă cererea de intervenție accesorie, în atare situație solicitând a se consemna faptul că renunță la cererea depusă la termenul din 20.11.2008 respectiv, cererea de intervenție accesorie existentă la fila 23 și urm. din prezentul dosar.
Prin încheierea de ședință din data 29. 01 2009 reprezentantul intimatei pârâta Universitatea " " a arătat că fost achitat în întregime debitul datorat reclamantei, fapt confirmat și de reprezentantul apelantei reclamanta - SRL.
Deși s-a acordat un termen de judecată intervenientei pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile părților între care se poartă procesul, DGFP V nu a înțeles decât să arate că plata debitului de către pârâtă tinde la fraudarea intereselor sale, fără a dovedi acest aspect și fără a arăta, în aceste condiții care este interesul pe care îl mai justifică în litigiu, în calitate de intervenient în interesul pârâtei.
Văzând că, față de actele dosarului și față de susținerile reclamantei și ale pârâtei, rezultă că debitul ce a declanșat prezentul proces a fost achitat și, astfel, reclamanta nu mai poate justifica nicio pretenție față de pârâtă, că, în aceste împrejurări cererea de intervenție accesorie, formulată de DGFP V, în interesul pârâtei și apelul acesteia este neavenit conform dispozițiilor art. 56 Cpc, cum nu există dovada temeiniciei apelurilor analizate, Curtea, conform disp. art. 296 Cpc va respinge apelurile declarate de reclamanta - SRL și de intervenienta DGFP V împotriva sentinței civile nr. 450/BIS/PI/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta Universitatea " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta - SRL, cu sediul în Rm. V,-, jud. V și intervenienta DGFP V, cu sediul în Rm.V,-, Cod fiscal -, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 450/BIS/PI/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta Universitatea " ", cu sediul în -.J,-, jud.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
RED.//06.03.2009
TEHNORED./5 ex/06.02.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 3 EX: - - SRL
- DGFP Rm.
- Universitatea " " -.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Anca Buta
