Completare dispozitiv. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR.35 /
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile formulate de pârâtul și respectiv pârâții, și, împotriva Încheierii din 19.11.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - CENTRAL SRL T, având ca obiect completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâtul apelant asistat de av. Ștefan, pentru pârâta -.-. Romtelecom SA - Direcția de Telecomunicații T, av., în substituirea av., în reprezentarea apelanților Edita, și, av., în substituirea av., în reprezentarea apelanților (), av. pentru reclamanta intimată - CENTRAL SRL, în reprezentarea pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T și pârâta intimată - personal, lipsă fiind pârâta apelantă și pârâta intimată DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta intimaților Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T învederează că nu i-au fost comunicate motivele de apel, însă va lua cunoștință de acestea din dosarul cauzei.
Av. depune la dosar întâmpinare la apelul formulat de pârâtul, din care câte 1 ex. se comunică și celorlalte părți prezente,
Av. depune un set de înscrisuri constând în chitanțe reprezentând plata impozitului aferent terenului proprietatea pârâților apelanți, inclusiv cel folosit de apelanta - SRL T și o cerere în probațiune prin care solicită efectuarea unui supliment la expertiza efectuată în dosarul de fond pentru a se identifica unde sunt anexele în litigiu.
Curtea constată că prima instanță a acordat reclamantei, prin HCL nr. 249/31.07.2007 (fila 140 din dosarul primei instanțe), dreptul de superficie pe terenul în suprafață totală de 845 mp, cuprins în Cf 2, 248 și 246 T, ori niciunul din aceste terenuri nu sunt proprietatea pârâților apelanți, astfel încât respinge cererea de probațiune solicitată întrucât nu este utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Av., reprezentantul pârâtului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în apel, iar în ce privește apelul declarat de ceilalți pârâți, învederează că nu se opune admiterii acestuia. Arată că nu poate prezenta documentele pentru dovedirea cheltuielilor de judecată în acest apel.
Reprezentanții pârâților apelanți solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată conform motivelor invocate în acțiune. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune chitanța de plată a onorariului de avocat.
pentru pârâta intimată -.-. Romtelecom SA - Direcția de Telecomunicații T și pentru T și Primarul Mun. T lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor.
Av., reprezentantul reclamantei intimate - SRL, solicită respingerea apelurilor declarate.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- (număr în format vechi 3184/2006), s-a admis în parte cererea de completare a sentinței civile nr. 124/22.02.2008, formulată de pârâtul, în sensul că a fost obligată reclamanta - SRL T la cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 3.000 lei față de el și s-a admis în parte cererea formulată de pârâții Edita, -- și, în sensul că reclamanta - SRL a fost obligată la cheltuieli de judecată față de pârâți în sumă de 1.600 lei, respingându-se în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin cererea formulată la data de 28.03.2008 pârâtul a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 124/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată solicitate, întrucât instanța a respins acțiunea reclamantei prin constatarea unui drept de superficie a acesteia asupra terenului aflat în proprietate. dar a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate.
Instanța de fond, analizând cererea a constatat-o ca fiind întemeiată, și în baza art. 276.proc.civ. a admis-o în sensul că a obligat reclamanta la cheltuieli parțiale de judecată, față de faptul că, prin sentința pronunțată, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar pârâtul a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii. Reclamanta a fost obligată la cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 3.000 lei față de pârâtul.
Prin cererea formulată, pârâții Edita, -- și la data de 27.03.2008, au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 124/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, cu privire la alin. 2, în sensul de a stabili instanța, care sunt anexele asupra cărora a constatat dreptul de superficie constând în dreptul de proprietate al reclamantei, prin individualizarea acestora și de asemenea completarea dispozitivului sentinței, în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că în cuprinsul dispozitivului sentinței nu sunt individualizate anexele avute în vedere de instanță, ceea ce poate crea interpretări diferite și contradictorii care se cer înlăturate, este necesară identificarea anexelor, deoarece anexele construite pe terenul proprietatea acestor pârâți sunt ilegale, fiind edificate fără autorizație de construcție.
În ceea ce privește completarea dispozitivului sentinței, prin individualizarea anexelor, instanța de fond a constatat cererea ca fiind neîntemeiată, față de faptul că la dosarul cauzei nu există alte probe care să conducă la o individualizare a anexelor în afara expertizei efectuate în cauză și a contractului de vânzare cumpărare de active nr. 868/03.03.2004.
În situația în care pârâții știau că există posibilitatea unor confuzii și că pe teren există mai multe anexe, trebuiau să solicite expertului identificarea acestor anexe, lucru pe care nu l-au făcut, deși la dosar au fost depuse obiecțiuni și în cursul judecării cauzei nu au solicitat nici un fel de alte probe pe care instanța să le poată avea în vedere la identificarea acestor anexe, astfel că la data pronunțării asupra cererii de completare a dispozitivului, instanța de fond nu a avut nici un fel de elemente care să poată conduce la precizarea și individualizarea acestor anexe.
Instanța de fond a găsit întemeiat capătul de cerere privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, și în baza art. 274.proc.civ. l-a admis în sensul că a obligat reclamanta la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâții Edita, -- și.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel pârâții Edita, -- și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii apelate, în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 124/2008 din dosarul nr-, prin identificarea anexelor asupra cărora instanța a constatat dreptul de superficie constând în dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că, prin cererea introductivă de instanță, - SRL a cerut să i se recunoască existența dreptului de superficie constând în dreptul de proprietate asupra imobilului "Hotel " situat în T,- compus din clădire având destinația de hotel (subsol+parter+6 etaje) cu 84 de camere și 3 apartamente, restaurant și anexe și dreptul de folosință asupra terenului pe care se află aceste construcții și care fac parte din parcelele cu nr. top 199 înscrise în CF nr. 965 T și înscrierea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor într-o carte funciară de superficie.
Se arată că - SRL este cea care a cumpărat aceste construcții de la - SA, fosta - SA, construcții care nu au fost înscrise în cartea funciară, chiar - SRL recunoscând că o cotă parte din terenul aferent acestor construcții este proprietatea tabulară a Statului Român și a celorlalte părți pârâte în cauză persoane fizice, printre care și pârâții apelanți și persoane juridice.
Întrucât reclamanta a solicitat intabularea construcțiilor sale, ar fi trebuit să le și identifice, sarcina probei revenind reclamantei și nu ar fi trebuit ca sarcina probei să cadă în obligația pârâților, astfel cum în mod greșit a considerat instanța de fond. Pârâții apelanți s-au opus categoric de la început admiterii acțiunii reclamantei, așa încât apreciază că din moment ce a solicitat înscrierea în CF a dreptului de superficie asupra construcțiilor, reclamanta ar fi trebuit să și identifice care sunt acele construcții și din ce nr. top fac acestea parte.
Se arată că la data pronunțării asupra cererii de completare a dispozitivului, prima instanță avea elementele de identificare a acestor anexe, deoarece odată cu întâmpinarea, pârâții au depus și raportul de expertiză împreună cu răspunsul la obiecțiuni, efectuată în dosarul nr. 26.879/2001 al Judecătoriei Timișoara, expertiză validată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă în care aceste anexe erau identificate.
Expertiza a fost comunicată antecesoarei reclamantei, - SA T iar în ea se stabilește că: partea din spate a terenului de 223 mp a fost ocupată de - SA pe care și-au construit fără autorizație de construcție următoarele imobile: o clădire definitivă parțial construită pe acest teren; un șopron în totalitate pe acest teren, pentru pârâți fiind clar că acestea erau anexele situate pe suprafața lor tabulară.
Se arată că reclamanta a cumpărat aceste anexe de la - SA, fosta - SA, prin contractul de vânzare-cumpărare de active.
Din moment ce în cursul litigiului reclamanta nu a solicitat în mod distinct stabilirea componenței acestor anexe, înseamnă că și-a însușit concluziile din raportul de expertiză depus de pârâți, astfel că aceștia nu aveau nici un motiv să solicite ca obiectiv stabilirea acestor anexe, mai mult, din moment ce pârâții s-au opus admiterii acțiunii iar reclamanta a solicitat intabularea acestora anexe, sarcina probei îi revenea acesteia și nu pârâților.
În drept, invocă dispozițiile art. 274, art. 2813, art. 282, art. 284, art. 287, art. 292, art. 296 și art. 298.proc.civ.
Împotriva aceleiași încheieri a declarat apel și pârâtul, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a încheierii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii sale de obligare a reclamantei - SRL la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că terenul cu nr. top 200, înscris inițial în CF 860 T, în natură casă cu 3 etaje și curte în Bulevardul (actualmente -) nr.3 și terenul aferent în suprafață de 885 mp, a aparținut inițial bunicii sale Irma, care l-a dobândit în anul 1945 cu titlu de donațiune, că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și împărțit în 14 apartamente, în care au locuit chiriași, că unele apartamente au fost cumpărate de chiriași iar apartamentele nr. 6 (cu 11,47 % părți comune și 99/862 mp teren aferent), nr. 13 (cu 7/862 mp teren aferent), nr.14 (cu 16/862 mp teren aferent) și un spațiu cu altă destinație aparținând aceluiași imobil (cu 18/862 mp teren aferent) le-au fost restituite în baza Legii nr. 10/2001 pârâtului apelant și surorii sale -Irma, aceasta din urmă donându-i pârâtului partea ei din dreptul de proprietate asupra acestor imobile, în prezent el având o cotă de 140/862 mp din terenul cu nr. top 200/1.
Din suprafața de 862 mp, așa cum se arată în raportul de expertiză, intimata reclamantă ocupă abuziv o porțiune de 220 mp, cu toate că nu are nici un drept asupra ei, că pe acest teren a edificat în perioada regimului comunist și ulterior mai multe construcții (anexe de mică însemnătate) care se află în folosința ei, construcții edificate fără autorizație, motiv pentru care nu au fost notate în cartea funciară.
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara (declinată ulterior la Tribunalul Timiș ), reclamanta - SRL a solicitat instituirea unui drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra imobilului Hotel situat în T,-, jud. T și dreptul de folosință asupra terenului cu nr. top 200/1 cu suprafața de 862 mp înscris în CF 860 T, pe care se află o parte din construcții, cu înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor într-o coală CF.
Pârâtul apelant arată că s-a opus acțiunii în ce privește topograficul 200/1 iar instanța, prin sentința civilă nr. 124/22.02.2008, a admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat dreptul de superficie al reclamantei asupra terenului care se află în proprietatea statului român și a respins acțiunea în ce privește constatarea dreptului de superficie asupra terenului cu nr. top 200/1; în plus, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul apelant și de ceilalți pârâți persoane fizice, motiv pentru care alături de aceștia a cerut completarea dispozitivului sentinței pronunțate.
Prin încheierea atacată, instanța a admis cererea, a dispus completarea dispozitivului sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată însă numai parțial, acordându-i pârâtului apelant numai J din suma solicitată pe motiv că nu a fost de acord cu admiterea acțiunii iar acțiunea a fost admisă în parte, celorlalți pârâți persoane fizice acordându-le cheltuielile de judecată integral.
Pârâtul apelant apreciază încheierea atacata ca nelegală, arătând că s-a opus admiterii acțiunii în ce privește constatarea dreptului de superficie al reclamantei asupra terenului cu nr. top 200/1 la care este direct interesat fiind coproprietar.
Arată pârâtul apelant că a fost chemat în judecată pentru a se obține instituirea unui drept de folosință asupra terenului cu nr. top 200/1 cu suprafața de 862 mp, înscris în CF 860 T pe care se află o parte din construcțiile - SRL și nu pentru alt motiv, astfel că, evident, s-a opus instituirii dreptului de superficie asupra terenului său pe care se află o parte din construcții, celelalte terenuri fiindu-i lipsite de interes.
Pârâtul arată că s-a opus admiterii acțiunii în ce privește terenul său iar instanța a respins acțiunea reclamantei - SRL în ce privește constatarea dreptului de superficie asupra terenului respectiv, astfel că trebuia să-i acorde cheltuielile de judecată integral, instanța făcând o discriminare privind tratamentul juridic pe care-l aplică părților din cauză, deoarece celorlalți pârâți persoane fizice care se află pe aceeași poziție procesuală și în aceeași situație juridică cu el și care s-au opus la instituirea dreptului de superficie asupra terenului lor pe care se află o parte din construcții, li s-au acordat cheltuieli de judecată integral, iar lui nu, deși raționamentul juridic ar trebui să fie același.
În drept, invocă prevederile art. 282 și urm. proc.civ.
Examinând apelul formulat de pârâții Edita, Și, Curtea constată că este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce succed:
Curtea constată că, prin sentința civilă nr. 124/22.02.2008, prima instanță a admis acțiunea reclamantei - SRL și i-a acordat acesteia dreptul de superficie constând în dreptul de proprietate asupra imobilului "Hotel ", situat în T,-, compus din clădire cu destinație de hotel (subsol, parter, etaj, restaurant și anexe) și dreptul de folosință asupra suprafeței de 845 mp teren concesionat prin Hotărârea nr. 249/31.07.2007 a Consiliului Local
Prin această hotărâre (fila 140 din dosarul primei instanțe), s-a aprobat concesionarea către - SRL a cotei de teren aparținând Municipiului T, în suprafață totală de 845 mp, cuprinsă în parcelele cu nr. top 209, înscris în CF 2 T, nr. top 207, înscris în CF 248 T și nr. top 208/2, înscris în CF 246
Dreptul de superficie este un drept real pe care o persoană, proprietar asupra construcțiilor, a altor lucrări sau plantații, îl are pe suprafața de teren care aparține altei/altor persoane, teren asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Așadar, dreptul de superficie presupune două componente ce se suprapun: dreptul de folosință asupra unui teren și dreptul de proprietate asupra construcțiilor sau plantațiilor de pe acel teren.
În speță, prima instanță nu a acordat reclamantei - SRL decât dreptul de folosință asupra terenurilor cuprinse în HCL 249/31.07.2007, pentru construcțiile pretinse ca fiind în proprietatea sa.
Din considerentele sentinței, rezultă că prima instanță a exclus orice posibilitate ca reclamanta - SRL să poată folosi, pentru construcțiile sale, alte terenuri decât cele concesionate prin HCL 249/31.07.2007, protejând astfel dreptul de proprietate al pârâților.
În consecință, Curtea consideră că sentința este clară, în sensul că nu acordă niciun fel de drept de folosință reclamantei, asupra terenurilor pârâților apelanți, motiv pentru care nu se impune explicitarea, lămurirea sa.
Pe de altă parte, modul în care prima instanță a acordat reclamantei - SRL dreptul de superficie și asupra căror terenuri nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a dispozitivului sentinței, întrucât aceste elemente sunt de esența litigiului dintre părți, unica modalitate de valorificare a criticilor fiind doar căile legale de atac, pe care, de altfel, pârâții le-au și promovat pe rolul instanțelor.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul, Curtea constată că este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Reclamanta - SRL l-a chemat în judecată, printre alții, și pe pârâtul, pentru a obține instituirea unui drept de folosință și asupra terenului proprietatea sa, cu nr. top 200/1, cu suprafața de 862 mp, înscris în CF 860 T, însă prima instanță a respins în totalitate cererea reclamantei cu privire la acest teren. În consecință, în mod greșit prima instanță i-a acordat acestui pârât doar J din cheltuielile suportate.
Potrivit art. 274, alin. 1.proc.civ. partea care cade în pretenții este obligată să plătească cheltuielile de judecată, ori, față de pârâtul, reclamanta - SRL a căzut în pretenții în totalitate, fiindu-i respinse în totalitate pretențiile ridicare asupra terenului acestuia. După cum s-a văzut mai sus, prima instanță a acordat dreptul de folosință numai asupra terenurilor cuprinse în HCL 249/31.07.2007, între care nu se află și terenul pârâtului.
Nu se poate spune că soluția primei instanțe, raportată la cererea pârâtului de completare a dispozitivului, este justificată de faptul că s-a admis în parte acțiunea introductivă a reclamantei, întrucât admiterea în parte a fost în sensul că s-a acordat superficia doar asupra terenurilor orașului T, respingându-se cererea de acordare a superficiei pe toate celelalte terenuri.
Așadar, soluția primei instanțe, prin care a rezolvat fondul cauzei nu trebuie văzută global, ci trebuie apreciată în funcție de fiecare pârât în parte, pentru că fiecare în parte (sau împreună, în cazul soților) este proprietar asupra unei parcele de teren. Atâta timp cât un pârât este chemat în judecată și cererea este respinsă în totalitate față de el, acordarea parțială a cheltuielilor de judecată solicitate este nejustificată, motiv pentru care, în urma admiterii apelului pârâtului, încheierea atacată va fi schimbată parțial, în sensul că se va admite în tot cererea sa de completare a dispozitivului sentinței nr. 124/22.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și reclamanta - "" SRL va fi obligată la cheltuieli integrale de judecată în primă instanță față de pârâtul, în sumă de 6.000 RON.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, întrucât cele ale reclamantului nu au fost dovedite, iar pârâta intimată - SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Se vor menține, în rest, dispozițiile încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâții Edita și domiciliați în T,-,. 1, domiciliată în T,-,. 2, domiciliată în T,-,. 3, și domiciliați în T,-,. 5, domiciliat în T,-,. 6, domiciliată în T,-,. 4 și domiciliată în T,-,. 7 împotriva încheierii din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Admite apelul formulat de pârâtul, domiciliat în T,-,. 6, cod - jud. T împotriva aceleiași încheieri, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în tot cererea sa de completare a sentinței (dispozitivului) nr. 124/22.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și obligă reclamanta - "" SRL la cheltuieli integrale de judecată în primă instanță, față de pârâtul, în sumă de 6.000 RON.
Menține, în rest, dispozițiile încheierii atacate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
RED./02.03.2009
TEHNORED./02.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică: - 16 EX: -
- Edita
-
-
-
-
-
-
-
-
- - SRL
- - - Romtelecom SA - Direcția Telecomunicații
-
- Primarul Mun.
- DGFP
- -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Anca Buta
