Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția Comercială operator nr.2928
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.435/R
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea - Hanel SRL împotriva deciziei civile nr.37/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, în contradictoriu cu pârâții - Agricola SRL, Bank SA B, Bank SA-Sucursala T și Bank SA-Agenția Sânnicolau M, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea recurentă avocat, pentru pârâta intimată - Agricola SRL avocat, pentru pârâtul Bank SA.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate de pârâți, după care, reprezentantul creditoarei depune la dosar un înscris cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și modificării sentinței primei instanțe și în consecință, acordarea cheltuielilor de judecată precizate în scris și depuse azi la dosar, cu cheltuieli de judecată efectuate în apel și recurs.
Reprezentanta pârâtului Bank SA solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, potrivit motivelor arătate în întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei - Agricola SRL solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile recurate, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar factura nr.58/16.05.2008, arătând faptul că societatea pe care o reprezintă s-a prezentat la executorul judecătoresc după somația emisă de acesta, făcând o plată din datorie.
În replică, reprezentantul creditoarei contestă factura depusă la dosar de către reprezentantul pârâtei - Agricola SRL privitoare la onorariul de avocat, arătând că aceasta nu este validă și nu reprezintă dovada încasării onorariului de la pârâtă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.37/23.11.2007 pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de creditoarea - Hanel SRL împotriva sentinței civile nr.302/13.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr.-, în contradictoriu cu pârâții - Agricola SRL, Bank SA B, Bank SA-Sucursala T și Bank SA-Agenția Sânnicolau M, având ca obiect validare poprire și a obligat apelanta să plătească intimatei - Agricola SRL M suma de 2360 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin sentința civilă nr.302/13.04.2007, Judecătoria Sânnicolau Mar espins cererea formulată de reclamanta - Hanel SRL în contradictoriu cu pârâții - Agricola SRL, Bank SA B, Bank SA-Sucursala T și Bank SA-Agenția Sânnicolau M, având ca obiect validare poprire prin care s-a solicitat validarea popririi până la concurența sumei de 22.057,86 lei, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.588/17.05.2006 a Judecătoriei Timișoara, cu motivarea că cererea este întemeiată, instanța reținând că cererea a rămas fără obiect, ca urmare a achitării debitului.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta solicitând admiterea acestuia cu motivarea că terțul poprit intimat Bank SA nu și-a îndeplinit obligațiile decât după introducerea acțiunii și datorează cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timișa constatat că apelul nu este întemeiat, reținând că în întâmpinare, terțul poprit a solicitat respingerea apelului, deoarece nu este în culpă procedurală, obligațiile sale fiind îndeplinite înainte de primul termen de judecată.
S-a reținut că, întrucât pârâtul terț poprit și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile față de reclamantă înainte de primul termen de judecată, astfel că nu datorează cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs creditoarea - Hanel SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și modificarea în parte a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sânnicolau M în sensul acordării cheltuielilor de judecată, solicitând și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel și recurs.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că Tribunalul Timiș nu a luat în considerare conținutul art.275 Cod procedură civilă, fapt ce a condus la adoptarea unei decizii nelegale. A doua teză a articolului menționat prezintă o situație de excepție, când prevederile primei teze nu mai au aplicabilitate, respectiv când "pârâtul a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Având în vedere că raporturile juridice dintre societatea creditoare și societatea intimată au fost de drept comercial, conform prevederilor art.43 Cod comercial, raportat la art.1079 Cod civil, intimata era de drept pusă în întârziere încă din momentul când nu și-a achitat debitul, anterior chemării în judecată pentru recuperarea acestuia și, cu atât mai mult, anterior cererii de chemare în judecată pentru validarea popririi, având în vedere că în acest interval nu și-a achitat în întregime datoria.
Prin urmare, recurenta consideră că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.275 Cod procedură civilă, deoarece recunoașterea pretențiilor de către intimată, prin plata debitului până la prima zi de înfățișare la judecata pentru validarea popririi, nu este de natură să o exonereze de plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult, terțul poprit Bank SA se afla în culpă procesuală la data introducerii cererii de validare a propririi, întrucât nu și-a respectat obligația de a popri contul debitoarei - Agricola SRL.
Se arată că, deși contul debitoarei era indisponibilizat conform art.453 și 457 alin.2 Cod procedură civilă, prin înființarea popririi executorii de către executorul, la data de 09.02.2007, ora 14,00, după această s-au efectuat constant depuneri și retrageri de numerar din contul - Agricola SRL. Astfel, plata pe care terțul poprit a efectuat-o debitoarei, respectiv numitului, la data de 14.02.2007, în cuantum de 2814 lei, nu are nicio justificare.
Recurenta mai arată că nici celelalte plăți nu sunt efectuate în mod legal, deoarece executorul judecătoresc este cel îndreptățit să distribuie sumele către debitoare, chiar și cele cu titlu de drepturi salariale dovedite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Bank SA a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, arătând că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, în considerentele acesteia fiind corect reținută împrejurarea că terțul poprit nu este în culpă procesuală, motiv pentru care nu se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, criticile aduse hotărârii instanței de apel, referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă, fiind neîntemeiate.
S-a solicitat modificarea sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată ori, așa cum a arătat și în întâmpinarea la apelul declarat, în cauză nu sunt întrunite prevederile art.274 Cod procedură civilă, în sensul că nu s-a constatat vreo culpă din partea terțului poprit, pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel că instanța de apel nu a fost investită cu acest capăt de cerere. Chiar dacă instanța ar fi fost investită cu un capăt de cerere privind constatarea culpei procesuale a băncii, se arată că Bank SA și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind validarea popririi asupra contului debitoarei, prin urmare culpa procesuală nu există.
Se mai arată că la dosar s-au depus extrasele de cont din perioada 09.02-27.02.2007, din care se observă singurele plăți efectuate din cont sunt cele două prin virament din data de 09.02.2007-operațiuni efectuate înainte de primirea adresei de înființare a popririi, după cum recunoaște chiar recurenta, o plată pentru salarii, legală și o plată către executorul judecătoresc. Astfel, susținerile recurentei, că începând cu data de 09.02.2007 din cont s-au efectuat constant depuneri și restituiri de numerar, sunt neadevărate.
În plus, susținerile recurentei, că executorul judecătoresc este cel îndreptățit să distribuie sumele cu titluri de drepturi salariale, sunt opinii proprii ale acesteia, nesusținute de vreun text de lege, prevederile art.452 alin.2 Cod procedură civilă fiind clare, astfel că sumele respective, nefiind suspuse executării, nu pot fi poprite și, prin urmare, debitorul poate dispune de ele.
De altfel, se mai arată că, pe extras, explicația retragerii este clară "drepturi salariale", această împrejurare fiind dovedită și de faptul că în aceeași zi s-au plătit, prin virament, și celelalte taxe și impozite aferente salariilor.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta - Agricola SRL, aceasta a solicitat respingerea recursului, menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei civile recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au apreciat în mod corect starea de fapt, pronunțând soluții legale și temeinice, că nu se poate reține în sarcina pârâtei - Agricola SRL nicio culpă procesuală în validarea popririi, neobligând-o la plata cheltuielilor de judecată în considerarea faptului că la prima zi de înfățișare a recunoscut pretențiile reclamantei, așa cum prevede art.275 Cod procedură civilă.
Criticile aduse de reclamanta recurentă sentinței primei instanțe și deciziei pronunțare de instanța de apel sunt nefondate, ambele instanțe apreciind, în mod corect că în speță sunt incidente prevederile articolului menționat.
Cauza dedusă judecății nu este una comercială, de natură a atrage aplicarea art.43 Cod comercial, prin raportare la art.1079 Cod civil, ci este una civilă, în procedura executării silite. Chiar dacă la origine s-ar putea aprecia că ne aflăm în fața unor raporturi comercial, ele au fost irevocabil reglementate prin sentința civilă nr.588/17.05.2006. Se mai arată că, pe parcursul judecării acelui proces s-a pus problema incidenței art.43 Cod comercial și art.1079 Cod civil, pentru a se stabili dacă pârâta datorează sau nu cheltuieli de judecată. Ceea ce a urmat ulterior nu a fost decât punerea în executare silită a hotărârii pronunțate.
Se arată că, în cadrul procedurii executării silite, imediat după ce a primit somația de la executorul judecătoresc, pârâta s-a prezentat la acesta și a achitate, în rate, debitul, neavând nicio cunoștință și tangență cu corespondența purtată între executorul judecătoresc și terțul poprit.
Analizând recursul declarat, din prisma criticilor aduse de recurenta - AGRO SRL, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Astfel, recurenta susține că Tribunalul Timiș nu a luat în considerare conținutul art.275 Cod procedură civilă, fapt ce a condus la adoptarea unei decizii nelegale, raportat la a doua teză a articolului menționat care prezintă o situație de excepție, când prevederile primei teze nu mai au aplicabilitate, respectiv când "pârâtul a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Având în vedere că raporturile juridice dintre societatea creditoare și societatea intimată au fost de drept comercial, conform prevederilor art.43 Cod comercial, raportat la art.1079 Cod civil, intimata era de drept pusă în întârziere încă din momentul când nu și-a achitat debitul, anterior chemării în judecată pentru recuperarea acestuia și, cu atât mai mult, anterior cererii de chemare în judecată pentru validarea popririi, având în vedere că în acest interval nu și-a achitat în întregime datoria, ori recunoașterea pretențiilor de către intimată, prin plata debitului până la prima zi de înfățișare la judecata pentru validarea popririi, nu este de natură să o exonereze de plata cheltuielilor de judecată.
Față de textele legale invocate de recurentă, respectiv art. 274 Cpc - Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată - cu aplicarea disp. art. 275 Cpc.: ârâtul p. care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, se reține incidența tezei finale a art. 275 Cpc, privind existența, într-adevăr a punerii în întârziere a debitoarei, anterior chemării în judecată, fapt realizat, pe de o parte, în virtutea legii, conform art. 43. com. și, pe de altă parte, având în vedere că părțile nu se aflau în cadrul judecării unui proces pe fond, ci în faza de executare silită a unui debit pentru care exista deja un titlu executor.
Ca urmare, debitoarea deși a plătit debitul până la prima zi de înfățișare trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată către creditoare, având în vedere că atitudinea culpabilă a acesteia a declanșat procesul de față și că existând în sarcina acesteia o obligație de plată constatată în mod irevocabil, nu se mai poate reține acționarea acesteia cu bună credință și ca accesând la pretențiile creditoarei, în faza de executare silită.
Astfel, rezultă cu certitudine că sumele solicitate de reprezentantul creditoarei trebuie să fie suportate de partea care le-a provocat, în speță pârâta - Agricola SRL.
Față de disp. art. 304, pct. 9 Cpc. cu aplic. art. 274 și 275 Cpc, Curtea având în vedere și disp. art. 312 și 296 Cpc, va admite recursul declarat de creditoarea - Hanel SRL împotriva deciziei civile nr.37/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, va modifica decizia apelată, în sensul că va admite apelul aceleiași părți declarat împotriva sentinței civile nr.302/2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga pârâta - Agricola SRL la plata cheltuielilor de judecată către creditoare în sumă de 605,3 RON, onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei, urmând să mențină în rest dispozițiile sentinței atacate.
În această fază procesuală, va obligă pârâta - Agricola SRL la plata sumei de 81,16 lei taxe și timbre judiciare către recurentă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs, raportat la disp. art. 274 Cpc.
Terțul poprit Bank SA nu a fost obligat la plata vreunei cheltuielide judecată având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunei culpe în acțiunile pe care le-a întreprins, și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind validarea popririi asupra contului debitoarei, prin urmare culpa procesuală nu există.
Așa cum a rezultat din extrasele de cont din perioada 09.02-27.02.2007, se observă că singurele plăți efectuate din cont sunt cele două prin virament din data de 09.02.2007-operațiuni efectuate înainte de primirea adresei de înființare a popririi, după cum recunoaște chiar recurenta, o plată pentru salarii, legală și o plată către executorul judecătoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea - Hanel SRL împotriva deciziei civile nr.37/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, modifică decizia apelată, în sensul că admite apelul aceleiași părți declarat împotriva sentinței civile nr.302/2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta - Agricola SRL la plata cheltuielilor de judecată către creditoare în sumă de 605,3 RON, onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă pârâta - Agricola SRL la plata sumei de 81,16 lei taxe și timbre judiciare către recurentă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./26.05.2008
Dact./27.05.2008
2 ex/
Primă instanță: Judecătoria Sânnicolau M, judecător B
Instanță de apel: Tribunalul Timiș, judecători-
-
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
