Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta " " I în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect alte cereri, apel formulat împotriva sentinței comerciale nr. 1/com/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.1/com/8 ianuarie 2008 Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins excepția inadmisibilității.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de, domiciliat în I,-, bloc 450,. A,.6 în contradictoriu cu SA, cu sediul în I,-.
A obligat pârâta către intervenient la plata sumei de 4410 lei reprezentând contravaloare dividende 1998 și 554 lei contravaloare dividende pe 1999.
A disjuns capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 2781 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu pentru 1998.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității este nefondată și urmează a fi respinsă având în vedere dispozițiile art. 49 conform căruia "intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său și faptul că oricine are un interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. De asemenea instanța constată că nu există nici un motiv de inadmisibilitate a cererii.
În ce privește excepția prescripției, instanța constată că într-adevăr reclamantul a formulat cerere de intervenție la 16.03.2004 solicitând plata unor drepturi aferente anilor 1998 - 1999. Însă prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea și plata parțială a sumelor de bani de către intimată așa cum reiese din copia mandatelor poștale de primire la dosar și din conținutul capătului de expertiză întocmit de expert contabil, ( fila 33 - 34 dosar). Prin urmare excepția urmează a fi respinsă având în vedere dispozițiile Decretului 168/1957.
În ce privește obiectul cererii de intervenție instanța constată că privește alte drepturi de natură salarială (plata concediului de odihnă) cât și drepturi de natură comercială (dreptul la dividende). Soluționarea conflictelor de muncă sunt potrivit art. 2 lit. c Cod procedură civilă în competența tribunalelor - secția civilă, a completului specializat în această materie. Pentru aceste considerente, instanța va disjunge capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 2781 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu de odihnă pe anul 1998 și în temeiul art. 99 alin. 1 din HG387/2005 va transfera cauza la secția civilă - completul specializat de muncă CM 2, acordând termen la 6.02.2008.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect plata dividendelor, instanța reține faptul că pârâtul a avut calitate de acționar la SA. Conform capătului de expertiză plata dividendelor pe anul 1998 și 1999 fost achitată doar parțial, acestuia rămânându-i un rest de 4410 lei pe 1998 și 554 pe anul 1999.
Pârâta SC "" SA Iad eclarat apel și a criticat sentința tribunalului pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond nu a soluționat cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului, cerere formulată de.
2. Greșit s-a respins prescripția dreptului la acțiune formulată de.
Prin precizările formulate de intervenientul la 8 ianuarie 2008, acesta a solicitat instanței suma de 4.410 lei (valoarea dividendelor din 1997, actualizată până în anul 2003) și suma de 554 lei (valoarea dividendelor din anul 1999 actualizată până în anul plății 2001).
Pentru sumele asupra cărora instanța s-a pronunțat, dreptul la acțiune s-a prescris, întrucât acestea reprezintă actualizări, nu reprezintă dividendul - bază de calcul.
Astfel, pentru actualizarea dividendului anului 1997, calculul s-a făcut începând din aprilie 1998, astfel că este prescris dreptul la acțiune, întrucât cererea intervenientului poartă data de 15.03.2004. Pentru actualizarea dividendului anului 1999, calculul s-a făcut începând din aprilie 2000, astfel că este prescris dreptul la acțiune, întrucât cererea intervenientului poartă data de 15.03.2004.
3. Nelegal s-a respins excepția inadmisibilității în condițiile în care nu s-a solicitat anularea hotărârii AGA nr.3/1998 care suspenda acordarea oricăror drepturi bănești.
La data încetării efectelor hotărârii AGA 3/2008 toate drepturile au fost achitate.
4. Hotărârea este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește fondul.
O primă împrejurare greșit reținută atât în considerente, cât și în soluția pronunțată o constituie natura juridică a acestor sume. Cele două valori suma de 4410 lei și suma de 554 lei reprezintă reactualizări ale dividendelor aferente anului 1997 (nu cum greșit s-a consemnat ca fiind pentru anul 1998) și respectiv reactualizări ale dividendelor aferente anului 1998.
În raportul de expertiză întocmit în cauză în anul 2005 de expert, care la pagina 6, partea de jos, penultimul alineat, consemnează următoarele: "2-3-4 Actualizările solicitate de intervenient se tratează la Obiectivul nr.2", iar în continuare, la pagina 7 expertul răspunde la: "Obiectivul nr.2 - Reactualizarea acestuia conform indicelui de inflație". La pagina 8 consemnează expertul: "Reactualizarea sumelor solicitate de intervenientul ".
Suma de 4.410 lei se găsește definită la pagina 8, alineat 2 - "Reactualizarea sumei de lei reprezentând dividende pe anul 1997" (aprilie 1998 - data aprobării; iulie 2003 - data achitării).
Suma de 554 lei se găsește definită în alineatul 3, pagina 1: "(ianuarie 2001 - data achitării; aprilie 2000 - data aprobării).
Astfel, în mod greșit s-a pronunțat instanța prin obligarea societății la plata de dividende. Sumele din dispozitivul hotărârii reprezintă valoarea actualizării dividendelor pretinse și achitate.
De asemenea, greșit s-a reținut anul 1998, în loc de 1997.
Totodată apelanta nu datorează reactualizarea sumelor pretinse ca dividende aferente anului 1997 și 1999, întrucât prin hotărârea AGA nr.13/10.12.1998 s-a dispus suspendarea plăților oricăror drepturi către acționarii societății, hotărâre valabilă care nu a fost atacată conform dispozițiilor art.131 din Legea nr.31/1990 în vigoare la acea dată.
Având în vedere că dividendele au fost achitate, pentru perioada de suspendare nu se datorează nici o reactualizare, efectele juridice de suspendare a acordării oricăror drepturi bănești cuvenite acționarilor ale hotărârii AGA nr.13/10.12.1998 producându-se de plin drept.
Se solicită să se constate că apelul este întemeiat și pe cale de consecință să fie admis, să fie desființată în parte sentința comercială nr.1/COM/08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- ca nelegală și netemeinică.
Prin întâmpinare, intimatul precizează că Hotărârea AGA 3/1998 nu are legătură cu prezenta cauză și că reținerea abuzivă a sumelor datorate s-a făcut în baza hotărârii Consiliului de Administrație din 5.10.1998, iar plata parțială s-a făcut după intervenția organelor de poliție prin adresa din anul 2003.
Se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, instanța de apel constată următoarele:
Critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de intervenție accesorie nu poate fi primită deoarece acest aspect poate fi invocat doar de partea prejudiciată, în speță intervenientul care a formulat o asemenea cerere, și nicidecum partea adversă.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, curtea constată că în mod corect tribunalul a respins excepția.
Astfel, cererea intervenientului este depusă la instanță la data de 16.03.2004 (fila 75 dosar nr.18029/2003 al Judecătoriei Iași ), prin cerere solicitându-se plata unor drepturi (dividende) aferente perioadei 1997 - 1999. Corect a reținut tribunalul întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea și plata parțială a sumelor datorate de către intimată. Pe de altă parte, chiar hotărârea AGA nr.3/1998 a suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune al intervenientului atât în ceea ce privește dreptul principal (dreptul la dividende), cât și actualizarea acestuia.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii de intervenție (excepție invocată de pârâtă, pentru prima dată, în dosarul nr.24039/2004 al Judecătoriei Iași - fila 16), curtea constată că aceasta se referă la faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.49 Cod procedură civilă, iar prin criticile formulate în prezentul apel se face referire la necontestarea Hotărârii AGA nr.3/1999.
Cum cererea de intervenție a fost formulată după încetarea efectelor Hotărârii AGA nr.3/1999 și după plata parțială a drepturilor cuvenite acestuia, curtea constată că acțiunea intervenientului este admisibilă.
Neîntemeiate sunt și criticile referitoare la fondul cauzei.
Astfel, pentru stabilirea drepturilor cuvenite intervenientului, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile, raport depus la filele 32-40 dosar nr.24039/2004 al Judecătoriei Iași.
Curtea nu poate reține criticile pârâtei referitoare la fondul cauzei și care se axează în principal pe conținutul raportului de expertiză, din moment ce prin obiecțiunile la raportul de expertiză, în ceea ce-l privește pe intervenientul, pârâta a făcut referiri doar la acele aspecte ce atrăgeau competența completului specializat în conflicte de muncă (indemnizația aferentă concediului de odihnă neefectuat). Cu privire la drepturile cuvenite intervenientului referitoare la dividende, pârâta a solicitat expertului, prin obiecțiuni, să se pronunțe asupra prescripției dreptului la acțiune.
Raportat tuturor acestor considerente, curtea constată că apelul declarat de SC "" SA I este nefondat și în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul și va menține sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta SC "" SA I împotriva sentinței comerciale 1/COM/8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
22.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu
