Spete pretentii comerciale. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelant SC " " SRL BÎRLAD în contradictoriu cu intimat MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 157/ pronunțată la data de 11.02.2008 de către Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre și când la solicitarea apelantei prin apărător, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, pentru când apelanta a depus cerere de amânare a pronunțării și când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 B sub nr-, reclamantul Ministerul Integrării Europene a chemat în judecată pe pârâta SC " " SRL Bîrlad și a solicitat obligarea acestuia la restituirea sumei de 36,75 EURO comisioane bancare și 498.513.750 lei vechi (RON) reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat (sumă încasată necuvenit în baza contractului de grant RO 0108.03.01.019), dobânzi de întârziere calculate de la data de 5 noiembrie 2005 și până la data efectuării plății. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.7884/7 decembrie 2006 Judecătoria Sectorului 5 B admite excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Sectorului 5 B și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Investit cu soluționarea cauzei (dosar nr-), Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr.157/11 februarie 2008, admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia: 36.750 EUR reprezentând finanțare încasată în baza contractului de grant, 36,75 EUR comisioane bancare, 49.851, 375 lei reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat.
A obligat pârâta să plătească reclamantului dobânzi echivalente cu rata aplicată de Banca Centrală Europeană la principalele operații de refinanțare în euro, potrivit art. 18 alin. 3 din Anexa II la contract, începând cu data de 15.11.2005 și până la rambursarea finanțării.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
Reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor prin reorganizarea Ministerului Integrării Europene conform OUG nr. 24/2007, a investit instanța cu soluționarea unei cereri prin care a solicitat obligarea pârâtei SC SRL Bârlad la plata sumelor de 36.750 euro reprezentând finanțare încasată necuvenit, 36,75 euro comisioane bancare și 498.513.750 lei cofinanțare de la bugetul de stat încasată necuvenit, precum și a dobânzilor de întârziere calculate de la 5.11.2005 până la data plății.
În baza contractului de grant RO 0108.03.01.019 înregistrat sub nr.1304 din 29.11.2003, încheiat între Ministerul Integrării Europene în calitate de autoritate contractantă și SC SRL Bârlad în calitate de beneficiar, aceasta din urmă a beneficiat de o finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite de contract și anexele la contract, în vederea punerii în aplicare a proiectului intitulat " Fabrica de lapte și " " Bârlad."
Deși proiectul trebuia implementat în aria administrativă a municipiului Bârlad, construcția a fost edificată în localitatea, la 12 km. de Bârlad, fără ca în prealabil contractul să fi fost modificat printr-un act adițional încheiat în acest sens, așa cum au convenit părțile la art. 9 alin. 1 din Anexa II la contractul de grant.
Contractul de grant a fost rezoluționat de Ministerul Integrării Europene în luna mai 2005 (fila 13) în temeiul pactului comisoriu stipulat la art.11 alin. 3 din anexa 2 la contract, pârâta fiind somată să restituie sumele reprezentând finanțare nerambursabilă.
Aceasta nu a restituit sumele încasate cu titlu de finanțare nerambursabilă deși a luat cunoștință de rezoluțiunea contractului, încercând cu adresa din 01.06.2005, depusă la dosarul cauzei, să motiveze schimbarea locației fabricii de lapte.
Apărările formulate de pârâtă potrivit cărora schimbarea locației s-a datorat unor motive întemeiate - neobținerea avizelor prealabile - și că la această dată lucrarea este finalizată, nu pot fi primite.
Imposibilitatea pârâtei de a obține avize de funcționare în locația din Bârlad nu este de natură să înlăture culpa acesteia în nerespectarea clauzei contractului întrucât avea posibilitatea să obțină schimbarea locației într-o localitate eligibilă, obținerea unui acord după încetarea locației contravenind dispozițiilor HG nr. 399/2001 care indica limitativ localitățile finanțate prin program și de la care nu se putea deroga.
Constatând că proiectul nu poate fi implementat în condițiile stabilite prin contract, beneficiarul putea să renunțe la finanțare.
Contractul fiind rezoluționat din culpa pârâtei instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, acțiunea urmând să fie admisă astfel cum a fost formulată.
Pârâta SC " " SRL Bârlad a declarat apel și a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Susține pârâta că hotărârea instanței de fond este însă bazată pe o înțelegere eronată a situației de fapt, obligarea acesteia la rambursarea finanțării primite neputând fi incidentă în cauză.
Astfel, fundamentul sentinței este dat de rezoluțiunea contractului de grant considerându-se că acesta a fost desființat de drept în virtutea dispozițiilor art.11 alin.3 din Anexa 2 la contract; "Autoritatea Contractantă poate rezilia contractul, fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel, atunci când Beneficiarul nu își îndeplinește, fără justificare oricare dintre obligațiile care îi revin etc.". Așadar, așa cum arată instanța de fond în considerentele hotărârii (pagina 3, aliniat 7), s-a considerat că a operat rezoluțiunea de drept a Contractului de ("Contractul de grant a fost rezoluționat de Ministerul Integrării Europene în luna mai 2005 în temeiul pactului comisoriu stipulat la art.11 alin.3 din Anexa 2 la contract, pârâta fiind somată să restituie sumele reprezentând finanțare nerambursabilă").
În situația de față, consideră pârâta că nu ne aflăm în prezența unui pact comisoriu expres de grad 4 care putea conduce la rezoluțiunea contractului fără intervenția instanței de judecată, contractul nefiind desființat; deși condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice (conform art.1020 Cod civil), pentru ca desființarea să opereze aceasta trebuie cerută în fața instanței de judecată, care, în funcție de împrejurări poate acorda sau nu un termen de grație părții acționate (conform art.1021 Cod civil). Din formularea scriptică a pactului comisoriu inserat în anexa la contract la art.11 alin.3 ("fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel" rezultă că ne aflăm în prezența unui pact comisoriu de grad 3, ce trebuie constatat de instanța de judecată. (Evident, fiind în materia obligațiilor derivând din raporturi comerciale, nu se mai poate vorbi de termen de grație conform art.44 din Codul comercial ); pentru a opera acest tip de pact comisoriu este necesar ca partea care nu și-a îndeplinit obligația să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, simpla ajungere la termen a obligației neexecutate nefiind suficientă pentru punerea în întârziere a debitorului obligației (conform principiului dies non interpellat pro homine), instanța de judecată fiind cea care va constata neîndeplinirea obligației de către debitor și care va constata faptul că s-a rezolvit de drept contractul.
Or, în cauza de față, a se considera că reclamanta a constatat rezoluțiunea contractului în luna mai 2005 este total greșit, instanța de judecată trebuind să fi fost investită cu constatarea rezoluțiunii mai întâi și mai apoi cu repunerea părților în situația anterioară.
Având în vedere aceste considerente, se solicită admiterea apelului în sensul schimbării hotărârii instanței de fond și a respingerii acțiunii formulate de către Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor.
Prin întâmpinare, reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (urmare a reorganizării conform OUG nr.24/2007) a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond).
În esență, reclamantul susține că, potrivit prevederilor art.11 alin.3 și art.18 alin.2 din contractul de grant, părțile au înțeles să reglementeze rezoluțiunea de plin drept a contractului în cazul neexecutării uneia dintre obligații. În această situație, rezoluțiunea operează de plin drept, prin simpla ajungere la termen a obligației neexecutate.
Mai precizează reclamantul că instanța doar verifică dacă au fost îndeplinite condițiile pentru a putea opera pactul comisoriu (gradul III).
În speța de față condițiile pentru a opera rezoluțiunea contractului de grant în baza pactului comisoriu de gradul III sunt:
- beneficiarul să nu-și fi îndeplinit oricare din obligațiile care îi revin;
- după ce a fost înștiințat în scris cu privire la executarea obligațiilor acesta să persiste în neonorarea lor.
În fapt, apelanta pârâtă avea obligația conform Anexei I Descrierea Proiectului, de a implementa proiectul în localitatea Bârlad, deoarece pentru această locație a fost aprobat și semnat contractul.
Agenția de Implementare a constatat faptul că locația a fost schimbată în mod unilateral cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii (HG 399/2001) și a adus la cunoștința pârâtei cu ocazia vizitei în teren din data de 25.02.2005 faptul că a încălcat obligațiile contractuale cu privire la locația proiectului, fiind înștiințată cu aceeași ocazie că este obligată să implementeze proiectul în locația indicată prin proiect.
Astfel, deși a fost înștiințată cu privire la neîndeplinirea obligației de a menține aceeași locație pe tot parcursul derulării proiectului, pârâta nu s-a conformat, persistând în neonorarea obligației.
De altfel, îndeplinirea obligației nici nu ar mai fi fost posibilă, căci procedând la mutarea locației într-o localitate neeligibilă, obligația a fost încălcată automat, fără a se mai putea aduce la îndeplinire înăuntrul perioadei de implementare a proiectului.
În consecință au fost îndeplinite toate condițiile ce ar îndreptăți reclamantul la aplicarea pactului comisoriu de gradul III, astfel că, contractul a fost rezolvit de drept, părțile fiind repuse în situația anterioară.
În apel nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea pronunțată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de apel constată următoarele:
Potrivit art.11 alin.3 al anexei II a contractului de grant RO 0108.03.01.019 înregistrat sub nr.1304/2003: "Autoritatea Contractantă poate rezilia contractul, fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel, atunci când Beneficiarul: ".
Față de această formulare, criticile în apel, se referă la interpretarea pactului comisoriu expres cuprins în textul invocat.
Dispozițiile art.1020-1021 din Codul civil reglementează pactul comisoriu subînțeles/rezoluțiunea sau rezilierea judiciară.
Pe baza jurisprudenței, doctrina a conturat o anumită tipologie a pactelor comisorii exprese. S-a acreditat ideea că tipurile de pact comisoriu expres descrise în doctrină epuizează posibilitățile de redactare a acestor clauze contractuale, idee care nu are un fundament solid.
Nu există un punct de vedere comun (în doctrină și jurisprudență) cu privire la numărul, conținutul și forța juridică a diferitelor pacte comisorii exprese. Astfel, uneori sunt menționate trei (aspect însușit de către reclamanta-intimată), iar alteori patru asemenea pacte (opinie susținută de pârâta-apelantă în criticile formulate în apel), și chiar sunt descrise în mod diferit atunci când există un acord asupra numărului lor.
Instanța de apel apreciază că, indiferent de termenii folosiți de părți, importantă este interpretarea pactului comisoriu expres și numai pe baza unui asemenea proces, în acord cu normele Codului civil care călăuzesc interpretarea convențiilor (art.970 alin.2, art.977-985 Cod civil), se poate stabili conținutul exact al unui anumit pact comisoriu expres și pot fi evidențiate în mod corect efectele sale.
Astfel, în funcție de interesele lor, părțile pot (prin pactul comisoriu expres) fie doar să limiteze puterea de apreciere a judecătorilor, fie să înlăture caracterul judiciar al rezoluțiunii/rezilierii, desființarea contractului operând de drept, cu sau fără respectarea formalităților de punere în întârziere.
Pe de altă parte, rolul instanței de judecată nu poate fi exclus în totalitate pentru că, deși părțile au încheiat un pact comisoriu expres, forța juridică a acestuia depinde de modul său de redactare.
Față de aceste aspecte, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a apreciat că pactul comisoriu cuprins în contractul încheiat între părți este redactat în cea mai energică formă, în sensul că pârâta a dispus rezoluțiunea contractului (fapt adus la cunoștința reclamantei), rolul instanței fiind numai de a verifica dacă au fost îndeplinite condițiile pentru a putea opera pactul comisoriu.
Raportat acestor considerente, curtea apreciază că apelul este nefondat și în temeiul art.296 Cod procedură civilă îl va respinge și va păstra sentința instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta SC " " SRL Bârlad împotriva sentinței civile nr.157/11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
22.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu
