Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 602
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1843/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către, grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1843/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea B, împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar T, în dosarul nr-, privind administrarea procedurii insolvenței, față de debitoarea - -.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic, examinând obiecțiunile cu soluționarea cărora a fost investit, a reținut că, prin acestea, creditoarea Bas olicitat continuarea procedurii pentru ca lichidatorul, conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele care au cauzat insolvența debitoarei, iar în cazul în care lichidatorul nu apelează la prerogativa conferită de textul de lege arătat, creditoarea solicită judecătorului sindic să autorizeze creditorul să formuleze această cerere.
În drept, obiecțiunile au fost întemeiate pe disp. art. 129 și 138 din Legea insolvenței.
Analizând obiecțiunile creditoarei, respectiv cererea de continuare a procedurii, judecătorul sindic a constatat că ele sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză, s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar pe de altă parte, lichidatorul nu a omis (pentru a fi aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138) să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci, dimpotrivă, a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele prevăzute de lege, de natură să atragă răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138.
În plus, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social se impune îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de textul de lege ce o reglementează, iar creditorii nu fac dovezile necesare, ci își bazează obiecțiunile formulate pe niște interpretări personale, fără temei, ale unora dintre acțiunile administratorului debitoarei.
În plus, creditorii au la îndemână prerogativa prev. de alin. 2 al art. 17 din Legea nr. 85/2006, care stabilește întrunirea lunară sau de câte ori este necesar a comitetului creditorilor, la cererea lichidatorului sau a membrilor săi. Deci, nu se impune obligarea de către judecătorul sindic al lichidatorului să convoace ședința Comitetului creditorilor, ci era necesară doar intenția și diligențele celor interesați în acest sens.
Constatând așadar, că nu sunt întemeiate obiecțiunile B, judecătorul sindic le-a respins ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea cererii de recurs se arată că creditoarea AVAS a formulat obiecțiuni la raportul final, o cerere prin care solicită lichidatorul judiciar să formuleze cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu va formula această cerere, să convoace Comitetul Creditorilor în conformitate cu dispozițiile articolului 17 alin. 2 din Legea 85/2006. De asemenea, s-a solicitat și un punct pe ordinea de zi, care să cuprindă în mod obligatoriu solicitarea adresata judecătorului sindic de autorizare a Comitetului Creditorilor în vedere introducerii cererii prevăzute de art.138 din Legea 85/2006.
Cererea formulată de AVAS, este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006, astfel:
În cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art.138 din Legea 85/2006, legea dă posibilitatea creditorilor să formuleze această cerere.
Pentru a putea formula această cerere, este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Pentru a putea obține autorizarea judecătorului sindic, este necesar ca instituția Comitetului Creditorilor să se întrunească pentru a dezbate cererea de autorizare (aceasta neputând fi cerută numai de către unul dintre creditori). Aceasta cerere perfect legală, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006 și care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului, a fost interpretată într-un mod total eronat de către judecătorul sindic, astfel:
Deși, așa cum s-a reiterat, cererea AVAS este o cerere prin care s-a solicitat lichidatorului judiciar să convoace Comitetul Creditorilor în vederea discutării de către membrii acestuia cererea de autorizare, judecătorul fondului înțelege să respingă însă obiecțiunile la Raportul final, considerând neîntemeiate aprecierile creditoarei AVAS și nepronunțându-se însă pe cererea de autorizare sau pe obligativitatea lichidatorului judiciar să convoace Comitetul în vederea analizării oportunității asupra formulării unei asemenea cereri.
Consideră că judecătorul sindic s-a antepronunțat când a înțeles să motiveze căpentru angajarea răspunderii delictuale speciale prevăzute de textul de lege, iar creditorii nu fac dovezile necesare.Dovezile sunt administrate în cursul judecării unei cereri de antrenare și nu în procedura prealabilă, când se solicită autorizarea pentru formularea unei cereri de antrenare.
Pe lângă faptul că aceasta motivare reprezintă o veritabila "antepronunțare" reiterează faptul că judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzută de art.138 din Legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzută de acest articol, ci este pur și simplu o etapă procesuală, impusă de Legea 85/2006, etapă procesuală pe care judecătorul sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs.
În drept, invocă art. 299-316, Cod pr. civ. Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul formulat, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Nu sunt fondate criticile creditoarei conform cărora lichidatorul judiciar avea obligația de a formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, întrucât formularea acestei cereri este strict la latitudinea practicianului în insolvență.
De asemenea, atâta timp cât practicianul în insolvență, în răspunsul la obiecțiunile creditoarei AVAS, a apreciat că nu se impune formularea respectivei cereri, nici nu poate fi obligat să convoace comitetul creditorilor pentru ca acesta să solicite judecătorului sindic autorizarea comitetului creditorilor în vedere introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Conform art. 17, alin. 2 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor poate fi convocat, în afară de practicianul în insolvență, și de cel puțin doi dintre membrii săi. Pe de altă parte, același text de lege arată că acest comitet trebuie să se întrunească cel puțin lunar.
În speță, a fost desemnat un comitet al creditorilor, care avea timp să se întrunească și să decidă formularea cererii de autorizare, însă, deși cauza a fost trimisă, în primul ciclu procesual, spre rejudecare, printre altele, pentru că judecătorul sindic nu se pronunțase asupra cererii creditoarei AVAS pentru convocarea comitetului creditorilor, totuși această creditoare nu a fructificat acest prilej pentru a face demersuri în vederea întrunirii comitetului creditorilor, cel puțin în ședința lunară, ședință pentru care nu se mai impunea intervenția judecătorului sindic sau a lichidatorului judiciar.
În acest context, judecătorul sindic a reținut în mod just și cu valoare de principiu că era necesară doar intenția și diligențele membrilor comitetului creditorilor în acest sens.
În condițiile în care există un asemenea organ colectiv al creditorilor, cererea de autorizare, conform art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, se poate face numai de către acesta, acționând ca atare.
Nu sunt fondate nici criticile creditoarei AVAS, conform cărora judecătorul sindic s-a antepronunțat, întrucât Curtea reține că acesta a arătat în mod clar că respinge cererea de autorizare, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, abia ulterior referindu-se și la condițiile de fond ale antrenării răspunderii, referire făcută în contextul analizării obiecțiunilor formulate de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1843/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - Dr. - - - -
GREFIER,
Red../15.05.2009
Dact. /15.05.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Dorin
