Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 600
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Agenția Națională de administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 283/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - SRL prin lichidator judiciar Consult - AR management A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către, grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 283/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s- închis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 prin art. 131, împotriva debitoarei - - SRL prin lichidator judiciar Consult - AR management A, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și radierea debitorului din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că în averea debitorului nu există lichidități și nici bunuri identificabile fizic, că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de debitoare și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura, și deși au fost notificați creditorii debitoarei în vederea avansării de sume necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu au avansat aceste sume, astfel că în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 din Legea insolvenței a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Agenția Națională de administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, solicită desființarea Sentinței Comerciale nr. 215/11.02.2009 avându-se în vedere următoarele:
Conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență,situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență (aspect neevidențiat de către lichidator), abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.l29),pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a proceduri.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 2, 5, 18, 131, 147 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art. 304, 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Referitor la critica ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, cu privire specială asupra convocării adunării creditorilor și comunicarea raportului final, Curtea relevă că procedura insolvenței s-a închis față de debitoare pe temeiul prevederilor art. 131 din Legea insolvenței. Această normă de procedură a insolvenței nu impune, nici convocarea adunării creditorilor, nici întocmirea și comunicarea către creditori a vreunui raport final, ceea ce rezultă din textul art. 131, astfel; În orice stare a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o hotărâre de închidere a procedurii. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 129, relativ la necesitatea întocmirii raportului final și comunicării acestuia împreună cu situațiile financiare finale, și nici cele ale art. 132 alin. 2 referitoare la condiționarea închiderii procedurii de aprobarea raportului final, după comunicarea acestuia către creditori, convocarea adunării creditorilor și soluționarea eventualelor contestații.
Relativ la critica având ca obiect neantrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea statuează că, creditoarea recurentă nu are legitimarea procesuală de a introduce, în mod direct, o astfel de acțiune în fața judecătorului sindic, ci numai după o prealabilă cerere de autorizare încuviințată în acest demers de către același judecător-sindic. În acest sens dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 sunt univoce, clare, inderogabile.
Prin urmare, dacă creditoarea recurentă nu beneficiazăope legisde legitimare procesuală activă, în mod direct și necondiționat, în prima instanță, cu atât mai puțin aceeași creditoare poate tinde în recurs, prinomisio medio,la deznodământul judiciar al antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea insolvenței.
Astfel fiind, se va respinge recursul creditoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 283/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Agenția Națională de administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 283/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - Dr. - - - -
GREFIER,
Red. /13.05.2009
Dact. /16.05.2009
2 ex./.
Ărima instanță - Trib.
Judecător -.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Dorin
