Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.778/COM.
Ședința publică din 13 2008.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului comercial declara de recurenta pârâtă - - SRL - cu sediul în D, Bd. 22,.13,.B,.3,.40, jud.H și cu sediul ales în C, Bd.-.-, nr.94, -,.C,.1,.46, jud.C - la av., împotriva sentinței civile nr.2189/21.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - CO SRL - cu sediul în B,-, jud.B și prin reprezenatul legal - cu sediul în C,-,.3, jud.C, având ca obiect alte cereri ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă - SRL, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.18769/14.10.2008 depusă la dosar și pentru intimata reclamantă - CO SRL, răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.47883/21.10.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/04.11.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Recurenta pârâtă - SRL, prin apărătorul său depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/04.11.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Intimata reclamantă - CO SRL, prin apărătorul său depune la dosar întâmpinare pe care o comunică și apărătorului recurentei.
Apărătorul recurentei pârâte învederează instanței că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurenta pârâtă - SRL, prin apărătorul său solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru ordonanța președințială. Prin recursul declarat cât și prin completarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța a făcut o analiză coroborată a două dispoziții legale, fără a analiza corect probatoriile. De asemenea apreciază că, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, întrucât aceasta nu îndeplinea cumulativ cerințele cerute de art.581 Cod procedură civilă, respectiv urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia. Și în prezent calea de acces este în proprietatea Credit Europe Leasing, drept de proprietate intabulat în Cartea Funciară, societatea de leasing a încheiat la rândul său contract de leasing cu privire la acest teren cu - SRL, care l-a închiriat societății recurente. Reclamanta s-a prevalat de un drept de folosință inserat în contractul de vânzare - cumpărare. Din convenția la care face referire aceasta, rezultă că fostul Președinte al - SA, societate aflată în procedura falimentului, a conferit un drept de folosință ante dobânditorului reclamantei dar ca re va înceta la momentul la care societatea va intra în reorganizare judiciară încheindu-se eventual un contract de servitute. Deci reclamanta nu are recunoscut în modalitățile prevăzute în Codul civil, un drept de servitute de trecere, drept pentru care nu poate uzita de această procedură. Faptul că nu există urgență reiese chiar din răspunsul reclamantei la interogatoriu. Vor să folosească căi de acces și de pază în vederea desfășurării activității comerciale în detrimentul altei societăți.
Având cuvântul apărătorul intimatei reclamante - CO SRL, solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală. Cu privire la primul motiv de recurs prin care s-a invocat nulitatea hotărârii raportat la art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este complet neîntemeiat. Rezultă din sentință că instanța de fond că există această condiție. Hotărârea instanței de fond este motivată punct cu punct, cu privire la faptul că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale. Și cu privire la cel de al doilea motiv de recurs cu privire la admisibilitate, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat. Precizează apărătorul intimatei că nu ne aflăm pe fondul cauzei, nu se contestă titlul și nici dreptul de chiriaș. Se solicită a se aprecia apariția unei acțiuni abuzive, aparența dreptului de folosință.
Având cuvântul în replică avocat învederează instanței că nu ne aflăm într-o acțiune în revendicare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamanta - - SRL a chemat in judecata pe parata - SRL, pentru ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna obligarea paratei sa-i permita accesul la imobilul situat in Constanta,-, prin utilizarea cailor de acces si a aleilor betonate proprietatea paratei, pana la solutionarea irevocabila a actiunii ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanta.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a achizitionat in anul 2005 un imobil compus din teren si constructie situat in Constanta,-, de la - - Com SRL, care la randul sau il achizitionase de la - SA.
Prin contractul de vanzare cumparare nr.987/27.06.2005 vanzatoarea - - Com SRL a transmis reclamantei, impreuna cu imobilul, si dreptul de folosinta asupra cailor de acces si aleilor betonate aflate in incinta - SA, pe timp nelimitat si fara plata, astfel cum a fost dobandit acest drept de la - SA potrivit Conventiei nr.758/09.06.2005. Aceasta conventie a fost notata atat in cartea funciara a imobilului cumparat de - - Com SRL, cat si in cartea funciara a imobilului ramas in proprietatea - SA, din care fac parte caile de acces mentionate.
In temeiul acestor acte juridice la solicitarea reclamantei a fost notat in cartea funciara a imobilului cumparat, dreptul de folosinta asupra cailor de acces si aleilor betonate.
Astfel cum se mentioneaza si in Conventia nr.758 accesul la imobilul reclamantei nu se poate face decat prin utilizarea cailor de acces si aleilor betonate aflate initial in proprietatea - SA.
In anul 2006 parata - SRL a devenit proprietar asupra activelor - SA, in care sunt incluse si caile de acces catre imobilul reclamantei. Dreptul de folosinta al reclamantei asupra cailor de acces a fost respectat de parata pana la inceputul anului 2008, cand a somat reclamanta sa achite anumite sume reprezentand taxe de acces si taxe pentru iluminat, paza, control acces, etc. taxe pe care reclamanta a refuzat sa le achite, intrucat era titulara unui drept real de folosinta gratuita si pe timp nelimitat asupra cailor de acces.
Atitudinea paratei a culminat cu interzicerea completa a accesului reclamantei la imobilul proprietatea sa, la data de 12.06.2008, măsura abuziva ce a determinat pierderi importante pentru societatea reclamanta si partenerii săi comerciali. Imposibilitatea de desfășurare a activității se concretizează in daune de peste 15000 euro/zi.
Prin sentința civilă nr.2189 din 21.08.2008 Tribunalul Constanțaa admis cererea formulata de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL și în consecință:
A obligat pârâta - SRL să permită reclamantei accesul la imobilul situat in Constanta,-, județul Constanta prin utilizarea gratuita a terenului - drum acces, în suprafață de 2.267,90 mp identificat cu număr cadastral 1246/26, până la soluționarea irevocabila a acțiunii ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanta.
Și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut:
Ocrotirea unui drept real prin ordonarea permiterii accesului la imobilul proprietate se poate realiza pe calea ordonanței președințiale, ori de câte ori este vorba de un abuz prin care s-ar prejudicia dreptul respectiv, abuz care trebuie înlăturat. Dacă dreptul este contestat, cum este cazul în speța de față, este necesar un examen sumar al titlurilor exhibate de părți, pentru a se stabili în favoarea cui operează aparența de drept.
Cum dreptul de folosință gratuită al reclamantei asupra căilor de acces are ca fundament contractul de vânzare cumpărare nr.978/2005, a cărui valabilitate nu a fost contestată, acesta își produce pe deplin toate efectele juridice, astfel că aparența dreptului este in favoarea reclamantei.
Reclamanta a justificat urgența în luarea măsurii de permitere a accesului la imobil, prin imposibilitatea realizării obiectului sau principal de activitate. Susținerile pârâtei potrivit cu care condiția urgenței nu este dovedită, întrucât reclamanta nu mai folosește acel imobil, este nefondata, in condițiile in care însăși pârâta a interzis accesul la imobilul respectiv.
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii, instanța reține că acesta este limitat în timp, respectiv până la soluționarea acțiunii de drept comun ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Constanta sub nr-, si nu prejudeca fondul raporturilor dintre părți.
Față de considerentele expuse, instanța constată că sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate deduse din interpretarea art.581 pr.civila, sens în care va admite cererea si va obliga pârâta - SRL sa permită accesul reclamantei la imobilul situat in C- prin utilizarea gratuită a căilor de acces până la soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Constanta.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod pr. civilă instanța va obliga pârâta, dată fiind culpa sa procesuală, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată in cuantum de 10,15 lei reprezentând taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta invocând ca motive de nelegalitate încălcarea de către instanță a dispozițiilor art.581 Cod procedură civilă în sensul că din probele administrate în cauză rezultă că aparența dreptului este în favoarea pârâtei - care are un drept de proprietate și folosință asupra căilor de acces iar dreptul de folosință al reclamantei nu are reglementare legală - instanța a admis cererea deși nici condiția urgenței nu a fost probată de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Din dispozițiile art.581 Cod procedură civilă decurg două condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale: urgența și caracterul vremelnic al măsurii. Cea de-a treia condiție care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii este ca instanța să nu cerceteze fondul dreptului.
Codul d e procedură civil nu definește urgența dar art.581 enumeră cazurile grabnice în care se poate apela la ordonanța președințială pentru:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
- prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În cauză reclamanta este beneficiarul unei servituți de trecere constată prin convenția părților și este împiedicat să-și exercite dreptul prin închiderea drumului de trecere de către pârâtă.
La dosarul cauzei reclamanta a depus în dovedirea servituții de trecere contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.987 din 27 iunie 2005 prin care i-a fost transmis împreună cu imobilul și dreptul de folosință asupra căilor de acces și aleelor betonate aflate în incinta SA pe timp nelimitat.
Ținând seama de probele administrate și de opoziția constantă a pârâtei de a permite reclamantei accesul la proprietatea sa corect prima instanță a apreciat că în cauză reclamanta a dovedit că aparența dreptului este în favoarea sa, iar măsura urgenței solicitate este justificată de imposibilitatea reclamantei de a folosi proprietatea sa, astfel că instanța a ordonat măsurile necesare menținerii dreptului de trecere al reclamantei. Această măsură are caracter provizoriu deoarece instanța fără să rezolve fondul dreptului verifică valabilitatea formală a titlului servituții și prin examinarea lui primară a stabilit aparența de drept invocată de reclamant și care coincid cu starea de fapt - anterioară tulburării.
Așa fiind instanța constată că în cauză în condițiile art. 1169 cod civil au fost dovedite condițiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă - aparența dreptului și urgența măsurii - astfel că recursul este nefondat urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul comercial declara de recurenta pârâtă - - SRL - cu sediul în D, Bd. 22,.13,.B,.3,.40, jud.H și cu sediul ales în C, Bd.-.-, nr.94, -,.C,.1,.46, jud.C - la av., împotriva sentinței civile nr.2189/21.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - CO SRL - cu sediul în B,-, jud.B și prin reprezenatul legal - cu sediul în C,-,.3, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./18.11.2008
Dact.gref.
2 ex./21 2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
