Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.779/COM
Ședința publică Din 13 2008.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului comercial promovat de către recurenta reclamantă - - "" - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.2190/21.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - " " - cu sediul în D, Bd. 22,.13,.B,.3,.40, jud.H și cu sediul în C,-, jud.C, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă - ""SRL, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/13.11.2008 depusă la dosar și pentru intimata pârâtă -" "SRL, răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/13.11.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/13.11.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Recurenta reclamantă - ""SRL, prin apărătorul său depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/13.11.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurenta reclamantă - ""SRL, prin apărătorul său solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate atât pentru motive de nelegalitate cât și pentru motivele de netemeinicie.
Învederează apărătorul recurentei reclamante că intimata pârâtă nu are nici un fel de drept asupra drumului de acces comun. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile art.581 - 582 Cod procedură civilă privind ordonanța președințială, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
Prin împiedicarea accesului la imobilul proprietatea sa, susține recurenta că, îi sunt produse prejudicii materiale ce nu mai pot fi înlăturate.
Apărătorul intimatei pârâte -" "SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat. În mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, astfel cum este formulată cererea de chemare în judecată. Se precizează de apărătorul intimatei pârâte că, calea de acces nu este comună, proprietară este - Europe Leasing SA cu care pârâta a încheiat un contract de închiriere în baza căruia aceasta folosește terenul. Pârâta administrează căile de acces, astfel că în sarcina sa sunt cheltuielile de pază, întreținere și iluminat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr.5386/118/07.07.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâtei de a-i respecta dreptul de acces la imobilul proprietatea sa, situat în C-, lot 1, județ C, dobândit și identificat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.561/28.03.2006 de BNP, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, este proprietara imobilului litigios, compus din teren în suprafață de 859.p și construcții în suprafață de 283,36.p, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare anexat acțiunii, imobilul făcând parte dintr-un imobil mult mai mare, care inițial a aparținut - SA C, vânzându-se pe parcursul timpului diverse parcele din acesta.
Se arată că, toți proprietarii au și trebuie să aibă acces la proprietatea lor, însă, la data de 13 iunie 2008 pârâta, prin angajații săi, a interzis reclamantei accesul la proprietatea sa, fără vreun temei legal, în condițiile în care drumul de acces este comun.
Conduita pârâtei aduce prejudicii mari reclamantei, care o împiedică în desfășurarea activității în mod normal, determinând încălcarea obligațiilor contractuale cu terții.
Prin întâmpinare, pârâta - SRL solicită respingerea cererii dedusă judecății, cu motivația în esență a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.581 Cod pr.civilă.
Prin Sentința civilă nr.2190/21.08.2008 Tribunalul Constanța - Secția comercială respinge cererea formulată de reclamantă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.581 Cod pr.civilă, reținând, în esență că, societatea pârâtă nu are o conduită abuzivă care să impună reprimarea acesteia, câtă vreme nu a interzis reclamantei accesul la imobil, ci l-a condiționat de plata unei sume de bani, justificată de utilizarea terenului său, aceasta în condițiile în care, examinând sumar valabilitatea titlurilor exhibate de subiecții litiganți, aparența legală a dreptului operează în favoarea pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen promovează recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzute de art.3041Cod pr.civilă și motivația în esență că, din probele administrate rezultă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii având ca obiect ordonanță președințială.
Cu majoritate de voturi, Curtea apreciază în sensul admiterii recursului, cu consecința modificării în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei să-i permită reclamantei accesul la imobilul său situat în C-, lot 1.
Pentru a aprecia de această manieră, Curtea reține, în esență, că:
Reglementată de art.551 - art.552 Cod pr.civilă, ordonanța președințială este apreciată în doctrină ca o procedură de natură contencioasă care are ca obiect obținerea rapidă din partea instanței competente, în cazuri urgente, a unei hotărâri provizorii.
Scopul ordonanței este acela de a evita pierderea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara și de a înlătura eventualele piedici ivite în cursul executării silite.
Dreptul de a sesiza instanța cu o cerere de ordonanță președințială revine părții interesate în păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, în prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau în înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite.
Condițiile specifice de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt: urgența; măsura ordonată de instanță să fie; și să nu prejudece fondul.
Urgența constituie o cerință esențială atât pentru exercitarea cererii, cât și pentru admisibilitatea ordonanței, legea prevăzând situațiile în care se poate aprecia urgența, și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea recupera; și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Chiar dacă nu exclude celeritatea procedurii, urgența ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale nu trebuie confundată cu celeritatea, care este o caracteristică ce ține de soluționarea rapidă a unor cauze, ea trebuind să persiste pe tot parcursul judecății.
Probatoriul administrat în cauză, face dovada că, reclamanta este conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.561/28 martie 2006 de BNP, proprietara imobilului situat în C,-, lot 1, compus din suprafața de 859.p și construcții în suprafață de 283,36.p, înscris în Cartea Funciară sub nr.6390, la 11 localității C, cu nr.cadastral Cod 2; 1246/4/1, ce face parte dintr-un imobil mult mai mare, cu mai multe loturi în suprafață totală de -,92 p, așa după cum rezultă din Fișa și anexa cadastrală (filele 50-51 dos.fond), ce inițial a aparținut - SA C, vânzându-se pe parcursul timpului diverse parcele din acesta.
La data de 13 iunie 2008, pârâta, prin angajații săi, a interzis reclamantei accesul la proprietatea sa, fără a se afla în posesia vreunui titlu legal care să-i permită luarea unei astfel de măsuri, în condițiile în care drumul de acces este comun.
Motivarea luării măsurii de către intimata pârâtă, ar proveni din necesitatea plății unei sume de bani ce ar justifica utilizarea terenului folosit de recurentă pentru accesul la imobilul proprietatea sa și pentru care intimatul pârât are contractul de închiriere nr.31/06.03.2008, al cărui obiect îl constituie închirierea de către locatarul - SRL a bunurilor imobile, terenuri și construcții, deținute în baza contractului de leasing financiar nr.8939/30 2007 intervenit între cel din urmă și - Europe Leasing SA, în calitate de finanțator, al cărui obiect îl constituie folosința și posesia bunurilor imobile.
Curtea reține că, accesul la proprietatea reclamantei se face pe un drum de acces comun, astfel încât, reținerea instanței referitoare la ocrotirea unui drept real prin permiterea trecerii pe calea de acces, făcută printr-un examen sumar al titlurilor exhibate de subiecții litiganți și care ar opera în favoarea societății pârâte, nu poate fi primită de instanță, deoarece ambele părți se află în posesia câte unui titlu.
De altfel, nu se cere a fi îndeplinită condiția referitoare la afirmarea unui drept, întrucât pe calea ordonanței președințiale nu se discută fondul, ci se cercetează numai aparența acestuia, împrejurare ce, în speță, a fost probată de recurentul reclamant, conform dispozițiilor art.1169 cod civil prin prezentarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat.
Într-o atare situație, se reține că, urgența luării măsurii derivă din păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea recupera; precum și din înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atât timp cât, recurenta desfășoară activitate comercială.
Caracterul vremelnic rezultă din natura măsurii luate, deoarece prin intermediul său nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond.
Tocmai de aceea s-a decis constant că, o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, numai în felul acesta păstrându-se caracterul vremelnic al măsurii luate.
A susține, așa după cum a făcut instanța de fond că, "societatea pârâtă nu are o conduită abuzivă, câtă vreme nu a interzis reclamantei accesul la imobil, ci l-a condiționat de plata unei sume de bani, justificată de utilizarea terenului său", nu poate fi primită de C, atât timp cât, posibilitatea pentru reclamantă de a-și continua activitatea comercială, de a nu înregistra prejudiciu prin încetarea acesteia, rezidă tocmai din accesul la imobil, ce nu poate fi făcut pe o altă cale de acces.
Așa fiind, accesul la imobil poate fi condiționat în situația în care s-ar utiliza terenul aparținând pârâtei, în modalitățile prevăzute de lege - eventuale acțiuni civile deduse judecății - și nicidecum prin luarea unei măsuri prin care îi este prejudiciat dreptul de a pătrunde la propria proprietate.
Neprejudecarea fondului este determinată de însăși caracterul vremelnic, provizoriu, al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță și presupune ca atunci când soluționează o cerere de ordonanță președințială, judecătorul să nu cerceteze fondul litigiului, ceea ce explică și prevederile art.581 al.3 teza I Cod pr.civilă, în sensul că ordonanța poate fi dată "chiar atunci când există judecată asupra fondului", astfel cum s-a probat în cauză (fila 59 dos.fond).
În respectarea acestei condiții,dacă părțile își întemeiază pretențiile pe un titlu,instanța nu poate să cerceteze în fond valabilitatea titlului, ci trebuie să examineze valabilitatea lui formală, eficacitatea și inopozabilitatea lui.
Concluzionează Curtea că, o atare măsură deși are caracter provizoriu, este necesară și urgentă, cum de altfel este și justificată, de faptul că o eventuală continuare a împiedicării recurentei reclamante de a pătrunde la imobilul proprietatea sa, ar putea să-l prejudicieze pe acesta în situația în care în favoarea sa s-ar institui un drept de servitute, urmare a soluționării unei acțiuni cu un astfel de obiect.
Pentru toate considerentele sus-expuse, admițând recursul cu majoritate de voturi, Curtea dispune, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii și obligării intimatei pârâte - SRL de a permite recurentei reclamante - SRL accesul la imobilul proprietatea sa, situat în C-, lot 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul comercial promovat de către recurenta reclamantă - - "" - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.2190/21.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - " " - cu sediul în D, Bd. 22,.13,.B,.3,.40, jud.H și cu sediul în C,-, jud.
Modifică în tot hotărârea, în sensul că admite cererea și obligă pârâta să-i permită accesul reclamantei la imobilul său situat în C, str.- nr.6 lot.1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud./10.12.2008
Dact.Sz - 2 ex/10.12.2008
OPINIE SEPARATĂ
Respinge recursul
JUDECĂTOR,
- -
OPINIE SEPARATĂ
Reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL, pentru ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea pârâtei la respectarea dreptului de acces la imobilul situat în C,-, lot 1, proprietatea reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în C,-, lot 1, compus din teren în suprafață de 859 mp și construcție în suprafață de 283,36 mp, dobândit prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.561/28.03.2006 la BNP și.
Imobilul respectiv face parte dintr-un imobil mult mai mare ce a aparținut inițial - SA și care a fost vândut sub formă de parcele formate din teren și construcție la diverse persoane juridice. Toți noii proprietari trebuie să aibă acces la proprietatea lor, indiferent de situație.
În data de 13.06.2008 reclamantei i s-a interzis accesul la imobilul său de către un angajat al pârâtei - SRL, interdicție care nu are nici un temei legal. Pârâta a solicitat sume de bani reclamantei pentru a-i permite accesul la proprietate.
A mai precizat reclamanta că accesul la proprietate se face pe un drum de acces comun, care nu se află în proprietatea pârâtei - SRL.
Prin Sentința civilă nr.2190 din 21.08.2008, Tribunalul Constanțaa respins cererea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta deține în C,- un imobil compus din teren și construcție, achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.561/28.03.2006 la BNP și.
Reclamanta pretinde că imobilul respectiv nu are ieșire la calea publică, motiv pentru care a utilizat o perioadă calea de acces situată pe terenul deținut de pârâta - SRL.
Începând cu data de 13.06.2008, pârâta a condiționat utilizarea căilor de acces aflate pe terenul său, de plata unor taxe, pe care reclamanta a refuzat să le achite.
Potrivit art.581 Cod pr.civilă "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Textul de lege enunțat consacră condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată.
În cadrul acestei proceduri speciale, justificarea aparenței dreptului, reprezintă de asemenea o condiție specifică de admisibilitate, întrucât orice măsură dispusă pe această cale, deși are caracter provizoriu, trebuie să fie conformă cu dreptul.
Ocrotirea unui drept real prin permiterea trecerii vremelnice pe calea de acces situată pe terenul pârâtei, se poate realiza pe calea ordonanței președințiale, ori de câte ori este vorba de un abuz prin care s-ar prejudicia dreptul respectiv, abuz care trebuie înlăturat. Dacă dreptul este contestat, cum este cazul în speța de față, este necesar un examen sumar al titlurilor exhibate de părți, pentru a se stabili în favoarea cui operează aparența de drept.
În cauză, deși societatea reclamantă afirmă că aparența dreptului este în favoarea sa, din examinarea sumară a valabilității sau a opozabilității titlurilor exhibate de subiecții litiganți, se constată că aparența legală operează în favoarea societății pârâte, atâta timp cât deține terenul pe care se află amplasate căile de acces în baza unui contract de închiriere, a cărui valabilitate nu este contestată.
În opinia instanței de fond, societatea pârâtă nu are o conduită abuzivă, care să impună reprimarea acesteia, câtă vreme nu a interzis reclamantei accesul la imobil, ci l-a condiționat de plata unei sume de bani justificată de utilizarea terenului său.
Constatând că aparența dreptului este favorabilă pârâtei căreia nu i se poate opune un titlu valabil pentru exercițiul dreptului de folosință gratuită asupra căilor de acces, instanța de fond a respins cererea reclamantei pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate deduse din interpretarea art.581 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că, deși a dovedit prin probele administrate îndeplinirea condițiilor art.581 Cod pr.civilă - urgența constând în aceea că pârâta o împiedică să treacă spre proprietatea sa.
Recursul este nefondat și trebuia respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.581 Cod pr.civilă, în scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării în cazuri grabnice, instanța va putea lua măsuri vremelnice.
Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt:
1) starea de urgență ce urmează a se constata sau prezuma;
2) măsura ordonată să fie;
3) Măsura ordonată să nu prejudece fondului dreptului.
Pe de altă parte din dispozițiile art.616 Cod civil, rezultă că proprietarul al cărui loc este înfundat, în sensul că nu are vreo ieșire la calea publică, poate conform art.616 Cod civil reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din textul de lege sus-citat, rezultă că exercițiul legitim al dreptului de trecere nu se poate concepe în afara unui drept de servitute de trecere dobândit într-una din modalitățile prevăzute de lege.
Ori, potrivit probelor administrate, în cauză, în favoarea fondului deținut de reclamantă nu există constituit un asemenea drept.
Potrivit art.581 Cod pr.civilă, prin ordonanță președințială se pot lua măsuri grabnice în scopul apărării drepturilor ce s-ar păgubi prin întârziere, ori de câte ori este vorba de un abuz prin care se prejudiciază dreptul respectiv, abuz ce trebuie înlăturat.
În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ordonanță președințială, după cum urmează:
1) aparența dreptului este în favoarea pârâtei - care este proprietara terenului căii de acces și aleii betonate, potrivit contractului de leasing anexat la dosar;
2) reclamanta nu a dovedit că ar fi dobândit vreun drept de trecere pe terenul pârâtei și că acest drept i-a fost încălcat de pârâtă - așa după cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil;
3) măsura urgenței - nu a fost dovedită de reclamantă, pentru că, așa după cum s-a arătat, în condițiile art.581 Cod pr.civilă, se pot lua măsuri grabnice care să apere drepturile încălcate, ori dreptul încălcat nu s-a dovedit, iar instanța a stabilit că aparența dreptului este în favoarea pârâtei, care a dovedit prin contractul de leasing acest drept.
Așa fiind, consider că sentința instanței de fond este legală și temeinică și recursul trebuia respins.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
