Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.92/A-
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta SC SA cu sediul în Râmnicu V,-,.7,.1,.16, județul V, împotriva sentinței nr.948 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamantul, cu domiciliul ales la avocat - B,-, -.4,.38, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-pârâtă reprezentată de avocat și intimatul-reclamant reprezentat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei potrivit ordinului de plată nr.38 din 03.09.2009 (fila 11 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care apărătorul intimatului-reclamant apreciază că sentința tribunalului este supusă căii de atac a recursului și nu a apelului, procedura fiind necontencioasă.
Apărătorul apelantei-pârâte apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.331 pr.civ. caracterul litigiului fiind contencios.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.84 C pr.civ. califică prezenta cale de atac apel și având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile, acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă SC SA susține oral motivele de apel așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței tribunalului în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, depunând la dosar note de ședință.
CURTEA
Asupra apelului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21 aprilie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat desemnarea unui expert în temeiul art.136 din Legea nr.31/1990, republicată, în vederea întocmirii unui raport privind modul de utilizare a fondurilor obținute de pârâtă urmarea celor două majorări de capital social intervenite în cursul anului 2008.
În motivarea acțiunii a susținut că este acționar la societatea pârâtă cu o cotă de 29,127% din capitalul social.
Prin deciziile nr.1/21 mai 2008, și nr.2/20 august 2008, în mod nejustificat administratorul unic a dispus majorarea capitalului social prin emiterea a 450.000 acțiuni noi, respectiv 2.000.000 acțiuni noi, în condițiile în care societatea era nou înființată și nu desfășura nici o activitate.
Reclamantul a susținut că nu a fost informat cu privire la majorările de capital menționate și nu a primit nici o informație în legătură cu modul de gestionare a activității societății, fiind încălcate dispozițiile art.178 din Legea nr.31/1990.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.948/29 iunie 2009 admis acțiunea și a desemnat în calitate de expert contabil pe pentru întocmirea unui raport privind modul de utilizare a fondurilor obținute prin majorările de capital din data de 21 mai 2008 și 20 august 2008, încuviințând și experți observatori în persoana numiților și.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a motivat că potrivit art.136 alin.1 din Legea nr.31/1990, unul sau mai mulți acționați reprezentând individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social, vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport care să le fie înmânat acestora și consiliului de administrație, respectiv directorului, consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor și auditorilor interni după caz, spre a fi analizat și a propune măsuri corespunzătoare.
Deosebit, potrivit alin.11, Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va include raportul întocmit în conformitate cu alin.1 pe ordinea de zi a următoarei adunări generale a acționarilor, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
În cauză, reclamantul este îndreptățit la invocarea dispozițiilor evocate, având o cotă de 29,12% din capitalul social, conform procesului verbal al adunării generale a acționarilor din data de 9 mai 2009.
Tot astfel, în spiritul dreptului la informare conferit de lege ca măsură de protecție în societățile de capitaluri, are dreptul să ceară întocmirea unei expertize de gestiune cu privire la anumite operațiuni efectuate de organele societății.
Ca atare, consecința creșterii patrimoniului societății prin două majorări de capital succesive, pretenția reclamantului de a fi informat în legătură cu destinația acestor fonduri prin numirea unui expert care să facă verificările corespunzătoare, este justificată, impunându-se admiterea cererii.
Pârâtul a declarat apel împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că tribunalul, fără nici o motivare, cu încălcarea flagrantă a art.261 pct.5 Cod procedură civilă a înlăturat toate apărările sale.
Prin sentința pronunțată instanța a încălcat și dispozițiile art.136 din Legea nr.31/1990, deoarece a admis acțiunea reclamantului fără a-i pune în vedere să precizeze care anume operațiuni din gestiunea societății urmează să fie analizate de expertul desemnat, întrucât dreptul la informare instituit în favoarea acționarilor nu este unul discreționar, ci limitat la anumite operațiuni ale societății.
Neprocedând astfel, instanța a pus pe expert în situația de a analiza întreaga activitate a societății, ceea ce nu este posibil pentru că datorită naturii fungibile a bunurilor nu se poate face distincție între fondurile provenite din cele două majorări de capital în discuție și cele provenite din alte surse.
Pârâtul a apreciat în altă ordine de idei, că sentința a fost pronunțată cu încălcarea art.1361din Legeanr.31/1990 care impune cerința bunei credințe în formularea cererii pentru desemnarea unui expert, neverificând apărările sale privitoare la reaua-credință a reclamantului.
Din acest punct de vedere a arătat că prin acțiunea de față, reclamantul urmărește să-și preconstituie probe într-o altă cauză, având ca obiect anularea deciziei nr.1/21 mai 2008 pentru majorarea capitalului social și că dacă ar fi fost de bună credință, ar fi trebuit să participe la ședințele adunării generale prin care s-au aprobat cele două operațiuni, ori să uzeze de procedura reglementată prin art.112din Legea nr.31/1990 de a adresa societății întrebări în scris.
Și în fine, a mai susținut că instanța a încălcat și dispozițiile art.23 alin.1 și art.24 alin.1 din Ordinul nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, pentru că nu a stabilit onorariul expertului desemnat să întocmească raportul de expertiză.
Apelul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.136 din Legea nr.31/1990 motivând în esență că reclamantul, acționar cu o cotă de 29,12% are dreptul să fie informat cu privire la operațiunile efectuate de organele societății, solicitând în acest sens desemnarea unui expert care să verifice destinația fondurilor intrate în patrimoniul acesteia prin două majorări de capital din data de 21 mai 2008 și data de 20 august 2008.
Prin urmare, instanța și-a motivat soluția în fapt și în drept, critica ce i-a fost adusă sub acest aspect fiind nefondată, după cum este inexact că instanța nu a arătat motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările, cu referire la menționarea în concret a operațiunilor ce urmează a fi verificate de expert.
Din acest punct de vedere, se observă că reclamantul prin chiar petitul acțiunii a solicitat ca expertul să întocmească un raport privind modul de utilizare a fondurilor obținute de pârâtă în urma celor două majorări de capital, spre a-i fi adus la cunoștința acestuia, consiliului de administrație, cenzorilor și auditorilor interni pentru a lua măsurile corespunzătoare.
Așadar dispozițiile art.136 din Legea nr.31/1990 care instituie un drept de control exercitat numai asupra aspectelor indicate de acționarii respectivi, fie generic în legătură cu gestionarea societății de către organele de conducere executivă, au fost reținute corect de instanța de fond.
În această situație susținerea că reclamantul a acționat cu rea-credință pentru că nu a participat la ședințele adunării generale și a apelat la posibilitatea legală conferită prin textul analizat și nu la dispozițiile art.1172din Legea nr.31/1990, este nefondată.
Spre deosebire de art.1172, art.136 are în vedere exercitarea de către acționari în mod indirect a dreptului lor de informare și control asupra gestiunii societății, cu precizarea că ei exercită un control indirect, pentru că acesta nu este făcut ex proprii sensibus de către acționari, ci prin intermediul unor experți independenți numiți de instanță.
Pe de altă parte, în cazul prevăzut de art.136, experții prin intermediul cărora se exercită drept de control, comunică rezultatele verificării lor numai acționarilor care au cerut să fie desemnați, nu și celorlalți acționari ai societății, care iau cunoștință totuși de raport prin intermediul organelor de conducere executivă ce-l supun dezbaterii în cadrul adunării generale.
Este real însă, că instanța nu a stabilit onorariul expertului desemnat cu întocmirea raportului contabil, însă această omisiune nu afectează cumva pe pârâtă, pentru că nu este lăsat exclusiv la discreția acestuia, ci este supusă în final cenzurii judecătorului.
De altfel, art.253 alin.1 din Ordinul nr.2/2000 invocat în apel, dispune că onorariul definitiv pentru expertiză se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului.
Drept urmare, lipsa menționării onorariului expertului cu prilejul numirii lui poate fi suplinită ulterior și nu constituie un motiv care să conducă la desființarea sentinței.
Față de toate considerentele prezentate, rezultă că prin sentința analizată, tribunalul a aplicat corect legea și a dat o interpretare justă probelor administrate, urmând a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta cu sediul în Rm.V,-,.7,.1,.16, județul V, împotriva sentinței nr.948/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, cu domiciliul ales la avocat - B,-, -.4,.38, sector 4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./19.10.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Andreea Tabacu, Fabiola Ion
