Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2282/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar EXPERT, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2282/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului; descărcarea administratorului judiciar Expert și a persoanelor care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați; aprobarea onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 4.000 lei pentru întreaga perioadă de desfășurare a procedurii și eliberarea acestuia din fondul de lichidare; precum și notificarea hotărârii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice a Județului A, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința comercială nr. 42/15.01.2008 s-a admis cererea formulată de către creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitorul - SRL A și s-a numit administrator judiciar Expert
Judecătorul sindic a reținut împrejurările că administratorul judiciar nu a intrat în posesia actelor și documentelor contabile; că sediul debitorului nu mai corespunde adresei înregistrate în registrul comerțului; că plângerea penală formulată împotriva fostului administrator al debitorului - doamna a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad prin propunerea de neînceperea a urmăririi penale; că în mod formal în evidențele fiscale debitorul figurează cu un autoturism care în fapt a fost înstrăinat, împrejurări reținute din conținutul rapoartelor de activitate ale administratorului judiciar și din înscrisurile prezentate; că în speță, creditorii au fost convocați pentru a participa la adunarea generală în data de 23.10.2008, dar nu s-au prezentat, astfel că prin neprezentare creditorii demonstrează dezinteres față de modul în care poate continua desfășurarea procedurii în situația mai sus indicată.
Pentru aceste aspecte, s-a considerat că în această situație sunt aplicabile prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, sens în care judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului casarea sentinței recurate pentru netemeinicie și nelegalitate și continuarea procedurii conform Legii nr. 85/2006.
În motivarea recursului se arată că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii. Astfel, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori în speță, apreciază că nu s-au depus toate diligențele pentru identificarea bunurilor debitoarei, atâta timp cât deși împotriva administratorului a fost făcută plângere penală, acesta nu a înțeles să predea actele contabile, nu a fost atrasă răspunderea administratorului doar pentru motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii.
Consideră că lichidatorul judiciar avea obligația să facă demersuri pentru identificarea de bunuri, respectiv verificări la Registrul de carte funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, precum și pentru bunurile personale ale celor răspunzători de starea firmei.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură, sens în care se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți din pasiv.
Recurenta A arată că în derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către Adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Arată că raportul final și bilanțul de închidere trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării Adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
Creditoarea recurentă susține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligențele de către lichidator pentru identificarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei și că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvență.
În drept, recurenta a invocat art. 3 (26), art. 5, art. 25 (a), art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2282/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.02.2009
Dact./02.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
