Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței comerciale nr. 1662/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - TEHNO PLUS SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 08.01.2009, întâmpinare formulată de către lichidator.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1662/25.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa luat act de renunțarea lichidatorului MANAGEMENT la judecarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei; a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei - TEHNO PLUS SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului MANAGEMENT de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 25.09.2008, lichidatorul MANAGEMENT, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - TEHNO PLUS SRL, a solicitat închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 657/09.04.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările conform art. 61 din Legea 85/2006; că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin. 3 din Legea 85/2006.
Astfel, având în vedere că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege, luând act și de renunțarea la judecată a lichidatorului în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare pe fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului.
În motivarea recursului, se arată că solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, arătând că între atribuțiile lichidatorului este și aceea de a întocmi un raport cu privire la cauzele insolvenței și de a-l supune spre aprobare judecătorului sindic. Odată ce judecătorul sindic a fost sesizat cu privire la fapte de natura celor prevăzute în art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, acesta trebuie să se pronunțe cu privire la acele expuse. Se mai arată că lichidatorul nu poate renunța la faptele ce le-a constatat, că legea insolvenței este o lege specială, iar antrenarea răspunderii se face printr-un raport privind cauzele insolvenței, întocmit în cadrul procedurii, raport care nu îmbracă forma unei acțiuni separate în justiție.
Pentru aceste considerente, recurenta consideră că se impune casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare pe fond raportat la cauzele insolvenței. Solicită ca, dacă se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere, să se pronunțe o hotărâre raportat la cele reținute de către lichidatorul judiciar, cu mențiunea că societatea a mai fost sub incidența legii 64/1995, fără a se pronunța o hotărâre de radiere, situație ce trebuie avută în vedere și de judecătorul sindic. Arată că față de nedepunerea actelor în cadrul procedurii, sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, întrucât în lipsa acestora nu se poate determina activitatea desfășurată de administrator în exercitarea mandatului său, conform Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 82/1991, în acest sens legiuitorul instituind răspunderea administratorului prin fapta prevăzută la lit. daa rt. 138: "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea"
Recurenta invocă și faptul că administratorul nu a procedat la introducerea cererii de intrare în insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, iar în desfășurarea activității a procedat la reținerea de la asigurați a obligațiilor, fără a le vira în conturile bugetare corespunzătoare.
În drept, recurenta a invocat Legea nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 82/1991, art. 304 Cod procedură civilă.
Lichidatorul judiciar SP MANAGEMENT a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în opinia sa este o eroare materială reținerea în cadrul sentinței atacate că lichidatorul a renunțat la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale din moment ce nu a formulat o asemenea cerere nici în raportul cu cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență și nici separat.
Se susține că în raportul cu cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul a arătat la Cap. II pct. 6 că "debitoarea a mai fost supusă procedurii de insolvență în dosarul nr. 166/28.11.2002, fără atragerea răspunderii administratorului social, cetățean român, deoarece au fost cauze obiective de intrare în faliment, încheiere prin care s-a consemnat și faptul că toate bunurile au fost valorificate, iar fondurile distribuite fără contestații. La această încheiere s-au formulat obiecțiuni de către L, care au fost respinse prin sentința nr. 1172/27.03.2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 893/COM/S/2003, sentință împotriva căreia Laf ormulat recurs ce a fost respins prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA nr. 874/18.09.2003 în dosarul nr. 6180/COM/2003".
În consecință, a solicitat: închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006 fără atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social, având în vedere cele prezentate al pct. 6 din respectivul raport și radierea debitorului din evidențele ORC.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
La baza acestei hotărâri a stat raportul lichidatorului judiciar al debitoarei, care nu a identificat bunuri ale debitoarei, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
Creditoarea recurentă critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
După cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar în recurs de către lichidatorul judiciar al debitoarei acesta nu a formulat cerere de atragere a răspunderii în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, în mod eronat prima instanță reținând că s-ar fi formulat o asemenea cerere, la care s-ar fi renunțat ulterior.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, Curtea reține că potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței comerciale nr. 1662/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.02.2009
Dact./02.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
