Excludere asociat. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 1241/02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și SC SRL, având ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul apelant avocat C, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantului depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, copia adresei nr. 63496/2008 emisă de către ORC A și extras ORC cu datele de identificare ale intimatei SC SRL, din care rezultă că aceasta are sediu expirat, motiv pentru care solicită citarea prin publicitate a acestei societăți.
Curtea, în deliberare, constatând că în cauză procedura de citare cu intimata SC SRL este îndeplinită, fiind aplicată și ștampila societății, respinge cererea de citare prin publicitate a acestei intimate.
Reprezentantul apelantei arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii introductive și respingerii cererii reconvenționale pentru motivele arătate, cu cheltuieli de judecată, menționând că din actele și probele de la dosar rezultă că nu reclamantul apelant este culpabil pentru deteriorarea relațiilor dintre asociați, ci pârâtul intimat, care a încercat dizolvarea societății, aspect de natură să pună la îndoială interesul său față de societate, motiv pentru care solicită excluderea sa din societate pentru conduită reprobabilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1241/02.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea comercială formulată de reclamantul împotriva pârâților Vigna și SC SRL pentru excludere; a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Vigna împotriva reclamantului pârât reconvențional; a dispus excluderea reclamantului pârât reconvențional din SC SRL; a stabilit că aportul la capitalul social al SC SRL aparține în exclusivitate pârâtului-reclamant reconvențional Vigna și a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească pârâtului reclamant reconvențional Vigna suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea comercială înregistrată la această instanță în data de 15.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Vigna și SC SRL și a solicitat excluderea asociatului Vigna din SC SRL și obligarea pârâtului Vigna la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii a arătat că în data de 28.04.2005 pârâtul Vigna a solicitat dizolvarea SC SRL, dar prin Decizia nr. 2151 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.11719/2006 a fost respinsă irevocabil cererea de dizolvare; că din considerentele deciziei reiese reaua credință a pârâtului în formularea cererii de dizolvare; că pârâtul a acționat și acționează în detrimentul societății și affectio societatis nu mai există în ceea ce-l privește.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul Vigna a solicitat respingerea acțiunii, excluderea din societate a reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată; a arătat că scopul urmărit în cadrul procesului având ca obiect dizolvarea societății nu a fost cel al desființării acesteia; că activitatea societății a fost blocată de atitudinea reclamantului pârât reconvențional; că faptele săvârșite de către reclamant pot fi considerate ca fiind exercitate în contra intereselor societății.
Pârâtul reclamant reconvențional Vigna a mai arătat că, reclamantul pârât reconvențional nu a înțeles să-și execute în mod corespunzător obligațiile ce-i reveneau în calitate de administrator pentru că, atât în cursul anului 2002 cât și în anul 2003 omis să convoace adunarea generală ordinară a asociaților în vederea aprobării bilanțului; că nu i-a comunicat lunar balanța contabilă în vederea formulării de eventuale obiecțiuni și nici actele contabile legate de gestiunea societății; că, a avut o atitudine necooperantă în ceea ce privește modalitatea de derulare a contractelor societății.
Prin întâmpinare, reclamantul pârât reconvențional a solicitat respingerea cererii reconvenționale; a arătat că în ceea ce-l privește nu a existat niciodată și nici nu există intenția ca societatea să înceteze ca persoană juridică; că, toate dovezile conduc la concluzia că, dacă pârâtul-reclamant reconvențional va rămâne asociat unic al SC SRL, această societate nu va mai exista; că, nici o dovadă existentă la dosar nu face măcar verosimil faptul că, ar fi acționat în detrimentul acesteia; că, în repetate rânduri s-a opus demersurilor pârâtului-reclamant reconvențional prin care acesta a încercat dizolvarea SC SRL 43.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că SC SRL înregistrată în registrul comerțului sub nr. J-, CUI - are ca asociați cu aporturi egale și administratori pe și Vigna. Între asociați, de mai multă vreme au apărut unele neînțelegeri materializate prin formularea de către asociatul Vigna a unei ordonanțe președințiale pentru suspendarea executării hotărârii adunării generale a asociaților din data de 23.03.2005, formularea de către asociatul a unei acțiuni de anulare a hotărârii nr.1/2005 și formularea de către asociatul Vigna a unei acțiuni de dizolvare a societății, acțiunea respinsă irevocabil prin decizia nr. 2151/5.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secția comercială în dosarul nr-.
Lipsa de colaborare dintre cei doi asociați a determinat și formularea acestei acțiuni, respectiv a cererii reconvenționale potrivit prevederilor art. 222 din Legea nr. 31/1990. Cum enumerarea din temeiul de drept mai sus indicat are potrivit doctrinei un caracter exemplificativ, iar nu limitativ, instanța reține că, acest temei de drept poate fi aplicat în ceea ce privește cererea reconvențională, având în vedere că un element esențial al contractului de societate îl reprezintă elementul psihologic, adică intenția asociaților de a colabora la desfășurarea activității comerciale (affectio societatis).
S-a considerat de către instanța de fond că intenția de a colabora implică și convergența de interese ale asociaților concretizată mai ales în obținerea și împărțirea profitului, reținându-se că potrivit depoziției martorului, asociatul reclamant-pârât reconvențional a avut o atitudine necooperantă atunci când a acceptat ca mandatara pârâtului reclamant reconvențional Vigna - doamna avocat să participe la adunarea generală din data de 23.03.2005, dar nu a acceptat ca aceasta să voteze, deși trebuia aprobat bilanțul pe anul 2004, raportul de gestiune al administratorilor, descărcarea gestiunii și trebuiau discutate alte probleme urgente ale societății.
Conform aceleiași depoziții, pârâtul reclamant reconvențional Vigna a făcut totul pentru menținerea societății comerciale.
S-a mai reținut că reclamantul pârât reconvențional a acționat în mod vădit împotriva intereselor SC SRL atunci când în calitate de administrator a acceptat ca în sediul SC SRL să-și desfășoare activitatea o altă societate, aspect reținut din planșele fotografice prezentate de către pârâtul-reclamant reconvențional Vigna și necontestate de către reclamantul-pârât reconvențional și din conținutul procesului verbal încheiat în data de 1.07.2008 de către doamna avocat. În acest context, este greu de crezut că, susținerile reclamantului-pârât reconvențional privind intenția acestuia de a salva societatea ca entitate juridică sunt reale.
Cum succesul sau insuccesul societății depinde în mare măsură de faptele asociaților, de activitatea pe care aceștia o desfășoară în societate și potrivit probațiunii, faptele reclamantului-pârât reconvențional sunt potrivnice intereselor societății, pentru a proteja societatea, instanța apreciază că, pârâtul-reclamant reconvențional Vigna este mai interesat în continuarea activității societății.
Având în vedere aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 222 și art. 223 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul împotriva pârâtului Vigna și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Vigna împotriva reclamantului-pârât reconvențional.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii introductive și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel formulate, s-a arătat că solicită schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii introductive și respingerii cererii reconvenționale, arătând că sentința apelată este netemeinică și nelegală, complet nemotivată faptic, fiind rezultatul unei aprecieri cu totul eronate a materialului probatoriu, că în fapt, la data de 28.04.2005, pârâtul Vigna a solicitat, în contradictoriu cu apelantul și cu societatea comercială în cadrul căreia ambele părți au calitatea de asociați, dizolvarea acesteia. Cererea a fost admisă de către Tribunalul Arad, apelul respins de Curtea de APEL TIMIȘOARA, însă prin decizia nr. 2151 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr- a fost admis recursul apelantului, și consecvent respinsă cererea de dizolvare. În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "susținerile reclamantului (Vigna ), privind neînțelegerile ivite datorită neprezentării bilanțului și nedepunerii la dispoziție a actelor și documentelor societății respective, nu sunt de natură a conduce la concluzia că societatea trebuie dizolvată datorită neînțelegerilor grave dintre părți. De altfel, reclamantul în calitate de coasociat cu pârâtul se putea implica în rezolvarea chestiunilor menționate mai sus, împrejurări de fapt neconcludente, care nu au influențat în nici un fel activitatea comercială soldată cu rezultate profitabile, cum nu s-a putut contesta."
Apelantul consideră că din aceste considerente reiese reaua-credință a pârâtului Vigna în formularea cererii de dizolvare, menționând că dacă reținerile Înaltei Curți au fost fără putință de tăgadă valabile la data introducerii cererii de dizolvare de către pârât, la data formulării apelului însă, tocmai datorită acțiunii promovate de asociatul Vigna prin care acesta a urmărit încetarea SC SRL ca entitate economică, acțiune respinsă în final, societatea nu mai desfășoară activitate, interesele contrare acesteia ale lui Vigna și lipsa lui affectio societatis față de SC SRL având drept consecință imposibilitatea desfășurării obiectului de activitate de către societatea pârâtă. Apreciază că în mod incredibil, instanța de fond a reținut în considerente faptul că pârâtul-reclamant reconvențional Vigna este mai interesat în continuarea activității societății, fără ca nici o dovadă existentă la dosar să facă verosimilă această concluzie. În acest sens, se susține în ceea ce privește intimatul că: a încercat dizolvarea SC SRL, printr-o hotărâre AGA adoptată în mod abuziv, după care a formulat în instanță o cerere de dizolvare a aceleiași societăți, tot abuziv, iar apoi a încercat chiar să anuleze (după ce a solicitat și suspendarea executării) o hotărâre a adunării asociaților, prin care se luau măsuri necesare desfășurării activității, respectiv aprobarea bilanțului contabil.
Reclamantul apelant a invocat faptul că însuși martorul propus de către pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că menținerea SC SRL, din punctul de vedere al acestuia din urmă, nu mai este posibilă, și că Vigna nu are nici o intenție de a continua societatea, iar față de această situație de fapt, apare cât se poate de evident că respingerea acțiunii introductive motivat de faptul că pârâtul-reclamant reconvențional ar fi interesat de soarta societății este rezultatul unei aprecieri absurde si contrare oricărei reguli logice a stării de fapt de către Tribunalul Arad., admiterea cererii reconvenționale prin care asociatul care a făcut tot ce a putut pentru a dizolva societatea solicită ulterior excluderea asociatului care a întreprins toate demersurile necesare pentru menținerea acesteia are un caracter absurd și mai pronunțat. Astfel, aprecierile subiective ale instanței privind nerecunoașterea dreptului de vot pentru mandatara generală a lui Vigna într-o ședință a adunării generale este complet lipsită de relevanță atâta timp cât legalitatea hotărârii adoptate în urma acestei adunări generale a format obiectul controlului judiciar, și nu a fost anulată. Se susține că la fel de puțin relevante sunt și susținerile instanței de fond conform cărora apelantul a lăsat o altă societate să desfășoare activitate la sediul SC SRL, din moment ce nu există nici un suport probator în acest sens, planșele fotografice existente la dosar fiind insuficiente. Mai mult, chiar dacă această susținere ar fi reală, aceeași conduită a avut-o și celălalt asociat / administrator al societății, deci caracterul inconsecvent al motivării sentinței apelate este cât se poate de evident, folosindu-se criterii cu totul diferite pentru analiza acțiunii introductive, pe de o parte, și a cererii reconvenționale, pe de altă parte.
Concluzionând, apelantul a afirmat că instanța de fond a pronunțat o sentință profund netemeinică și nelegală atunci când a dispus menținerea în societate a asociatului care a făcut tot ce a putut pentru aod izolva, admițând în plus cererea acestuia de excludere a asociatului care s-a opus încetării societății prin toate mijloacele pe care le avea la dispoziție, și a efectuat demersurile strict necesare pentru menținerea acesteia ca entitate juridică.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare în dosarul de recurs, prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca fiind nelegal și să fie obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecata, cu motivarea că în fapt, motivele de apel se rezuma la singurul aspect că apelantul, deși s-a opus dizolvării societății, considera totuși ca intre cei doi asociați nu exista posibilitatea conlucrării, că acesta nu aduce nici un argument in susținerea vreunei culpe a intimatului, afirmând doar ca simpla declanșare a acțiunii in dizolvarea societății datorita neînțelegerilor dintre asociați de către intimat, ar fi un motiv suficient al excluderii acestuia din societate. Se arată că în aceste condiții soluția primei instanțe apare ca temeinică si legală prin prisma interpretării probelor administrate în dosar. Astfel, conform depoziției martorului, apelantul este asociatul lipsit de affectio societatis, așa cum aceasta noțiune apare descrisa ca fiind intenția asociaților de a colabora la desfășurarea activității comerciale. Astfel, in sarcina intimatului nu pot fi reținute fapte care sa ducă la concluzia ca acesta nu ar fi depus toate diligentele pentru ca activitatea societății sa fie derulata in condiții normale. În schimb, apelantului îi pot fi imputate o serie de acțiuni necooperante menite sa prejudicieze bunul mers al societății, ca de exemplu atitudinea avuta atunci când s-a opus ca mandatara intimatului sa voteze la adunarea generala, dând o interpretare proprie procurii acesteia și împiedicând astfel luarea hotărârilor in mod liber si egal.
Intimatul apreciază că în mod corect prima instanța a reținut faptul ca apelantul a acționat in mod vădit împotriva intereselor, si atunci când in calitate de administrator a acceptat ca in sediul societății sa-si desfășoare activitatea o alta societate renunțând astfel la a mai derula propriul obiect de activitate, situație in care este evident că nu pot fi reținute susținerile acestuia cu privire la intenția sa de a salva societatea ca entitate juridica. Prin urmare, faptele săvârșite de către apelant pot fi considerate ca fiind exercitate în contra intereselor societății. Astfel, apelantul asociat nu a înțeles sa-si execute în mod corespunzător obligațiile care ii reveneau in calitate de administrator, acesta omițând atât în cursul anului 2002, cât și in cursul anului 2003 să convoace Adunarea Generala ordinară a asociaților in vederea aprobării bilanțului. Totodată, acesta nu a comunicat lunar pârâtului reclamant reconvențional balanța contabila în vederea formulării de eventuale obiecțiuni si nici acte contabile legate de gestiunea societății, înțelegând astfel să conducă in mod abuziv de unul singur societatea, fără consultarea măcar a celuilalt asociat.
Pârâtul intimat mai arată că asociatul apelant a avut o atitudine necooperanta si in ceea ce privește modalitatea de derulare a contractelor societății. Astfel, fără nici un fel de motiv nu au fost onorate plățile prestațiilor furnizate de către partenerii contractuali ai societății, aspect care a atras pe lângă obligația de plată a acestor sume si plata unor penalități care au împovărat societatea.
Examinând apelul declarat de reclamantul prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că SC SRL are ca asociați cu aporturi egale și administratori pe reclamantul și pe pârâtul Vigna și că între cele două părți de mai multă vreme au apărut unele neînțelegeri materializate, printre altele, prin formularea de către asociatul Vigna a unei ordonanțe președințiale pentru suspendarea executării hotărârii adunării generale a asociaților din data de 23.03.2005, formularea de către asociatul a unei acțiuni de anulare a hotărârii nr.1/2005 și formularea de către asociatul Vigna a unei acțiuni de dizolvare a societății.
De asemenea, corect s-a reținut de prima instanță că lipsa de colaborare dintre cei doi asociați a determinat formularea acțiunii de către reclamant, respectiv a cererii reconvenționale de către pârât.
Prima instanță a greșit însă când a considerat întemeiată cererea reconvențională a pârâtului Vigna, în realitate atât acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională a pârâtului trebuind să fie respinse.
Astfel, potrivit prevederilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Susținerile primei instanțe că reclamantul a acționat împotriva intereselor SC SRL și că pârâtul este mai interesat în continuarea activității acestei societăți sunt nefondate, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că există neînțelegeri grave între asociați, care împiedică funcționarea normală a societății.
În aceste condiții, Curtea consideră că în cauză nu s-a dovedit existența nici de către reclamant și nici de către pârât a vreunuia din cazurile prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, în realitate neînțelegerile grave dintre aceștia constituind motiv pentru dizolvarea societății, conform art. 227 din Legea nr. 31/1990.
Așa fiind, constatând că atât acțiunea reclamantului, cât și cererea reconvențională a pârâtului sunt nefondate și în consecință trebuie respinse, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va admite apelul declarat de reclamantul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantului. menținând în rest sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul procedural ales la ", și Asociații" din A,-, nr. 12, jud. A, împotriva sentinței comerciale nr. 1241/02.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat ", " din A,-. 3, jud. A, și SC SRL, cu sediul în localitatea, cod. -, jud.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantului.
Menține în rest sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtului.
Definitivă.
Cu recurs în 15 ziler de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./05.02.2009
Dact./06.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
