Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1026
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr.985/19.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată, reprezentată prin lichidator judiciar din A, creditoarele intimate Inspectoratul Teritorial d e Muncă A și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 29.09.2009, lichidatorul judiciar a depus la dosar întâmpinare.
Instanța văzând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 985/19.05.2009 pronunțată în dosarul Tribunalului Arad nr- de judecătorul sindic s-a închis procedura insolvenței debitorului cu sediul în comuna, nr.386, jud. A, număr de ordine în registrul comerțului J-, CUI -.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
S-a descărcat lichidatorul judiciar A, și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați.
S-au aprobat cheltuielile de procedură în sumă de 153,56 lei și onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 500 lei+TVA/lună pentru perioada 10.03.2009-19.05.2009.
S-a dispus eliberarea cheltuielilor de procedură și a onorariului din fondul de lichidare.
S-a dispus notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic, a constatat că, prin sentința comercială nr.433/10.03.2009 s-a admis cererea formulată de către creditorul Administrația finanțelor publice a municipiului A, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitorul și s-a numit lichidator judiciar
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar LAp rivind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din raportul de activitate prezentat de către lichidatorul judiciar în ședința de astăzi 19.05.2009 205-209; 212-214; 218-219;
Văzând că, creditorii nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii, deși au fost notificați în acest sens 225-229;
Considerând că, în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006;
Având în vedere prevederile art.4 al.4 din Legea nr.85/2006;
Văzând prevederile art.135 și art.136 din Legea nr.85/2006;
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub dosar nr-, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în condițiile art. 147 din Legea nr. 85/2006 desemnarea unui administrator special și atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată pentru următoarele motive:
Recurenta solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea în mod legal a Comitetului/Adunării creditorilor falitei SC SRL, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de atragere la răspundere a fostului administrator al societății care se face culpabil de starea de insolvență, precum si oportunitatea formulării unei plângeri penale.
În condițiile prezentate mai sus, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
În subsidiar, solicită desființarea sentinței comerciale nr.985/19.05.2009 avându-se în vedere următoarele:
Astfel conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidentele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență (aspect neevidențiat de către lichidator), abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Potrivit art. 4 din Legea nr.85/2006 " în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. "
Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri si că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri imobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolventă este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății (Prof univ. - Falimentul - Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406), este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii si depune un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă si, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală acționarilor, care să poată primi raportul final si situațiile financiare finale ale procedurii.
Același raport final si bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.129) pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere procedurii, așa cum rezultă si din doctrină.(.. - Noua lege a insolvenței- Legea nr. 85/2006- comentată pe articole. Editura, 2006. pag.318).
Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii, în situația dată, face aceste precizări în calea de atac legală.
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat.
Astfel, criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Nu este fondată nici critica ce vizează atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, întrucât aprecierea oportunității formulării acestei cereri se face prin parcurgerea procedurii insolvenței o anumită perioadă, lucru care implică efectuarea unor anumite cheltuieli. Ori dacă averea debitoarei nu are bunuri suficiente pentru asigurarea acestor cheltuieli și astfel devine incident art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai poate dispune continuarea procedurii.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, desemnarea administratorului special, formularea unei plângeri penale împotriva membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei sau depunerea raportului asupra cauzelor insolvenței.
Ca principiu, desemnarea unui administrator special este, conform art. 18, alin. 1 din Legea 85/2006, de competența adunării asociaților debitoarei, iar nedesemnarea acestuia nu este de natură să facă inaplicabile dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
În speță, administratorul special nu a putut fi desemnat datorită lipsei asociaților convocați în ședința din 5.05.2009.
De asemenea, nu i se poate reproșa practicianului în insolvență lipsa de diligență, în îndeplinirea atribuțiilor sale, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiate pe art. 147 din Legea nr. 85/2006, împotriva fostului administrator, atâta timp cât și instituția recurentă avea posibilitatea depunerii unei asemenea plângeri, lucru pe care nu l-a făcut.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
Din această perspectivă trebuie privit și fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea 85/2006. Atâta timp cât nu mai poate fi identificat niciun bun în averea debitoarei și, în lipsa documentelor contabile ale societății, lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să constate că există vreun element care să îl determine să formuleze o cerere în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei, folosirea fondului de lichidare este nejustificată. acestuia este să asigure lichidități în vederea desfășurării activităților specifice insolvenței (preluarea actelor societății, determinarea cauzelor insolvenței, identificarea și lichidarea elementelor de patrimoniu), ori asemenea activități nu mai pot fi desfășurate în speță.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, astfel cum s-a întâmplat în cauza de față, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
Așa fiind, considerând că nu există motive de casare, sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr.985/19.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. M - 14.10.2009
Tehnored. - 14.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Magdalena Mălescu, Csaba
