Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1126
Ședința Publică de la 05.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Alina Pănescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.443 din 3.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata debitoare SC SRL, reprezentată de avocat dna., lipsă fiind recurenta creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Intimata debitoare, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata debitoare solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 443/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a fost admisă contestația formulată de debitoarea împotriva cererii de insolvență introdusă de creditorul și a fost respinsă ca nefondată cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea împotriva debitoarei A fost obligată creditoarea la plata sumei de 744 cheltuieli de judecată către debitoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată la data de 3082/87/06.10.2008 la Tribunalul Teleorman creditoarea a solicitat deschierea procedurii insolvenței debitoarei pentru o creanță de 23673,96 lei plus dobânda legală. Cererea a fost motivată în sensul că, în baza raporturilor contractuale, creditoarea a livrat debitoarei marfă în valoare de 53.863,53 lei, fiind emisă factura fiscală nr. -/2 octombrie 2007, la data de 05.02.2008 a emis factura de ștornare nr. - în valoare de 30.189,57 lei, așa încât a rămas de plată suma de 23.673,96 lei pe care debitoarea nu a achitat- Debitoarea a formulat contestație prin care a arătat că parte din marfa livrată de creditoare nu a fost comandată de debitoare, motiv pentru care părțile au convenit ca marfa să fie returnată.
Judecătorul sindic a reținut că din factura fiscală nr. -/29.10.2007 rezultă că reclamanta creditoare a livrat marfă debitoarei. Ulterior a fost emisă factura nr. -/5 februarie 2008 de ștornare, în valoare de 30.189,57 lei. S-a mai menționat că debitoarea a emis avize pe numele creditoarei, pentru returnarea mărfii către creditoare, avize în care este trecut numele delegatului care a însoțit marfa.
Instanța a mai apreciat că, pe calea contestației, debitoarea invocă excepția de neexecutare parțială a contractului de către creditoare, în sensul că parte din marfă nu a fost cea comandată, dar și aspecte de fond, că marfa necomandată a fost returnată în totalitate, așa încât datorează prețul pretins. Or, aceste aspecte presupun analizarea fondului litigiului, ceea ce se poate face numai pe calea dreptului comun și nu în cadrul procedurii insolvenței.
În ceea ce privește restul mărfii menționată în factura nr. -/29.10.2007, în valoare de 8580,77 lei, aceasta a fost achitată cu ordinul de plată nr. 191/12.08.2008.
Pentru considerentele expuse, instanța a considerat că, potrivit art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, trebuie admisă contestația formulată de debitoarea, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea Potrivit art. 274.pr.civ. creditoarea a fost obligată la plata sumei de 744 lei cheltuieli de judecată către debitoare reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței comerciale nr. 443/03.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a declarat recurs în termen legal recurenta creditoare Aceasta a susținut că are o creanță în valoare de 15.093,19 lei împotriva debitoarei, creanță care este certă, lichidă și exigibilă și sunt întrunite condițiile Legii nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta creditoare a arătat că a livrat intimatei debitoare marfă în valoare de 53,863,53 lei fiind emisă factura fiscală nr. -/29.10.2007. S-a convenit ca plata să se facă cu scadent la 29.11.2007, dar după 15-20 de zile de la scadență, s-a primit prin poștă adresa nr. 290/11.12.2007 prin care debitoarea solicita ștornarea parțială a mărfii. La data de 05.02.2008 a fost emisă de către recurenta creditoare factura ștorno nr. -/05.02.2008 în valoare de 30.189,57 lei, rămânând astfel un rest de plată de 23.673,96 lei care nu a fost achitat de către intimata debitoare. S-a mai susținut că debitul este recunoscut la plată de către debitoare care a efectuat plata parțială pentru suma de 8580,77 lei prin ordinul de plată nr. 191/12.08.2008, de unde rezultă recunoașterea și acceptarea la plată a facturii sus-menționate.
În drept recurenta a invocat prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 299 și art. 3041.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în recurs de către intimata s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceasta a arătat că recurenta nu indică nici un motiv de casare prevăzut de Codul d e procedură civilă, ci invocă la modul general prevederile art. 3041.pr.civ. or, în această fază procesuală, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1-9.pr.civ. Totodată, intimata a susținut că i-a fost livrată marfă necomandată, marfă care a fost consemnată la poziția nr. 1 facturii fiscale nr. -/29.10.2007 și care a fost returnată cu avizele de însoțire a mărfii nr. 72/23.01.2008, nr. 74/30.01.2008 și nr. 75/31.01.2008. După restituirea mărfii, recurenta a întocmit factura fiscală nr. -/05.02.2008 prin care a ștornat parțial contravaloarea acesteia. Restul de marfă înscrisă la pozițiile 2-4 din factură a fost achitată cu ordinul de plată nr. 191/12.08.2008 în sumă de 8.580,77 lei. În concluzie, intimata susține că nu mai datorează recurentei nici o sumă de bani, deci aceasta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva sa.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu este fondat.
Astfel, în mod corect recurenta și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe prevederile art. 3041.pr.civ. având în vedere că în speță este vorba despre un recurs îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel și, cu privire la care, legea prevede că nu este limitat la motivele de casare prevăzut de art. 304.pr.civ. iar instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele.
Așa cum a reținut și judecătorul sindic, din înscrisurile depuse la dosar de către părți reiese că recurenta creditoare invocă o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, fiind contestată de către intimata debitoare. Se invocă livrarea unei cantități de marfă de către creditoare către debitoare, emiterea facturii fiscale nr. -/29.10.2007 pentru achitarea contravalorii mărfii livrate, returnarea către creditoare a unei părți din cantitatea de marfă livrată potrivit avizelor de însoțire a mărfii depuse la dosar și emiterea unei facturi de ștornare, precum și achitarea mărfii reținute de către debitoare. Aceste împrejurări vizează fondul raporturilor juridice dintre părți și pun în discuție creanța invocată de către creditoare sub aspectul certitudinii, lichidității și exigibilității ei.
Se constată că în mod întemeiat a considerat judecătorul sindic că nu sunt îndeplinite condițiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei debitoare și, în consecință, a admis contestația debitoarei și a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
Deoarece intimata a solicitat obligarea recurentei la plata de cheltuieli de judecată, în baza art. 316 coroborat cu art. 298 și cu art. 274.pr.civ. va fi obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.443 din 3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. / 2 ex/ 05.11.2009
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Izabela Dolache, Alina Pănescu
