Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1149/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1290/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1149
Ședința publică de la 3.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - COM SRL, în contradictoriu cu intimata - CONSULTANȚĂ SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2647/5.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii contestației și admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 2647/5.06.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis contestația formulată de debitor și a respins cererea formulată de creditoarea - COM SRL împotriva debitoarei - CONSULTANȚA SRL având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 3.12.2007 creditoarea - COM SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva - CONSULTANȚĂ SRL, pentru debitul în valoare totală de 213.881,12 lei deținut în baza relațiilor comerciale derulate între părți conform contractelor încheiate, debitoarea fiind restantă la plata facturilor și datorând și penalități de întârziere de 0,3% pe zi, începând cu cea de a 31-a zi de la data scadenței, conform clauzelor contractuale. În dovedire au fost depuse contracte de proiectare, facturi fiscale.
Prin contestația formulată, debitoarea a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute la articolul 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006. Astfel, a arătat debitoarea, creditoarea reclamantă a solicitat anterior emiterea unei somații de plată pe baza contractelor menționate, iar Judecătoria Sectorului 4 B, prin sentința civilă nr. 1673/16.03.2007, irevocabilă, a respins cererea, reținând că reclamanta nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în condițiile articolului 1 din OG nr.5/2001. A mai susținut debitoarea pârâtă că raporturile comerciale dintre cele două societăți nu sunt certe, creditorul modificând unilateral datele mai multor contracte; nivelul calitativ al proiectelor întocmite de către creditor este inferior celui negociat prin contracte și standardelor din domenia; iar erorile de proiectare au îngreunat obținerea unor fonduri SAPARAD.
De asemenea, a fost încheiată minuta din data de 16.06.2006, semnată de un reprezentant al creditoarei, în care s-a consemnat existența unor neconcordanțe și erori în devizul pe obiecte. S-a reținut prin procesele verbale de predare-primire că documentațiile predate de creditor au fost returnate pentru a fi refăcute, unele facturi emise de către creditor au fost semnate de primire, dar nu sunt acceptate la plată, iar contractul încheiat între părți se consideră neexecutat.
Debitoarea a arătat că nu există creanță certă, lichidă și exigibilă deținută de reclamanta creditoare, iar societatea nu se află în insolvență, refuzul de achitare a datoriilor pretinse, fiind întemeiat, justificat de neexecutarea obligațiilor contractuale de către creditoare.
În probațiune debitoarea a depus procese verbale de predare-primire, sentința civilă nr. 1673/2007, minuta încheiată la 16.06.2006, balanță, extrase de cont, copie a acțiunii privind rezilierea contractelor încheiate între părți.
La cererea debitoarei, instanța de fond a obligat reclamanta creditoare la plata unei cauțiuni, în baza articolului 33 alineat 3 din Legea nr.85/2006, aceasta fiind consemnată prin OP nr. 302/8.04.2008.
A reținut instanța de fond că în dovedirea creanței pretinse de 213.881,12 lei, redusă ulterior la suma de 193.000 lei, reclamanta creditoare a invocat contractele de proiectare nr.238/1.05.2006, nr.240/4.05.2006, nr. 233/1.05.2006, nr. 223/3.06.2006, nr.235*4.05.2006, nr.232/1.05.2006, nr.209/1.05.2006, nr. 237/1.06.2006, în baza cărora debitorul beneficia din partea creditorului de studii de fezabilitate necesare obținerii unui proiect SAPARD, urmărind să achite prețul convenit. Creditoarea a emis facturi fiscale în baza acestor contracte, semnate spre primire, dar neachitate de către debitoare care a invocat neexecutarea obligațiilor contractuale de către creditoare, dar fiind că lucrările efectuate nu corespund calitativ, fiind refuzate de clienții cărora le erau destinate, în minuta încheiată la 16.06.2006, fiind menționată pentru una din aceste lucrări existența unor erori.
Instanța de fond apreciat că există divergențe între părți în legătură cu modul de executare a obligațiilor contractuale încheiate, astfel încât, pentru stabilirea cu exactitate a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către fiecare parte, este necesară administrarea unui probatoriu complex care nu poate avea loc în cadrul procedurii insolvenței, unde, doar din examinarea înscrisurilor prezentate de către creditoare, neputând fi reținut caracterul cert și exigibil al creanței pretinse. La această concluzie a ajuns, de altfel, și Judecătoria sectorului 4 B care, prin sentința civilă nr. 1673 din 16.03.2007 a respins cererea creditoarei - COM SRL pentru emiterea unei somații de plată împotriva debitoarei, reținând, totodată, că pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială există înregistrat dosarul nr. -, avînd ca obiect rezoluțiunea contractelor de proiectare, astfel că pe calea dreptului comun urmează a se stabili în ce mod au fost respectate obligațiile asumate de către fiecare dintre cele două societăți.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, din extrasele bancare depuse rezultă că există sold disponibil pentru a putea achita datoria către creditor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea reclamantă - - COM SRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială, sub nr- din 3.07.2008.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, caracterul cert și exigibil fiind dat de faptul că de la momentul la care facturile erau scadente a trecut mai mult de 30 de zile, iar faptul că toate contractele au fost modificate nu influențează aceasta, deoarece modificările au fost recunoscute de ambele părți.
A mai arătat recurenta că somația de plată respinsă de Judecătoria Sectorului 4 Baf ost întemeiată pe alte considerente de fapt și de drept, iar cererea de reziliere a contractelor încheiate între părți a fost depusă ulterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii, fiind fără finalitate, deoarece contractele au fost executate.
De asemenea, faptul că pârâta a prezentat documente contabile din care rezultă că are fondurile necesare pentru a plăti creanța recurentei creditoare,este lipsit de relevanță, față de faptul de faptul că aceasta nu a plătit facturile după perioada scadentă, refuzul acestuia fiind nejustificat, atâta timp cât aceasta a efectuat până în prezent mai multe plăți parțiale ale diferitelor contracte și nu și-a exprimat în vreun fel nemulțumirea față de serviciile prestate, iar inexactitățile constatate prin procesul verbal menționat au fost rectificate.
Recursul nu este motivat în drept, Curtea apreciind însă că motivarea în fapt se subsumează dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurenta creditoare a depus și cerere de suspendare a executării hotărârii atacate, cerere la care a renunțat însă în ședința publică de la 22.09.2008, față de faptul că aceasta a rămas fără obiect.
Intimata debitoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor Legii nr.85/2006, articolului 3 punctul 6, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Rezultă că legea impune caracterul cert al creanței creditorului, în sensul dispozițiilor articolului 379 alineat 3 Cod procedură civilă, respectiv în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert.
creanței constă în aceea că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei sau valută (articolul 379 alineat 4 Cod procedură civilă), pe care debitorul nu o poate efectua "cu sumele de bani disponibile" (articol 3 punctul 1, Legea nr. 85/2006).
creanței se referă la faptul că această creanță este pentru o datorie scadentă, al cărui termen de plată a expirat și pentru plata căreia creditorul poate obține intervenția coercitivă a forței publice.
În consecință, creditorul nu poate declanșa procedura nici pentru o datorie neajunsă la scadență, nici pentru o datorie a cărei scadență nu a fost încă determinată.
De asemenea, neplata la scadență trebuie să fie efectul incapacității de plată a debitorului, daptul că debitorul nu poate plăți datoria cu sumele de bani disponibile (dovada incapacității de plată), putând fi dovedit cu orice mijloc de probă, de a demonstra cauza unei situații externe și obiective: încetarea plăților.
Practica judiciară a decis, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, că respingerea cererii creditorului este justificată, în situația în care debitorul posedă în contul bancar disponibil suficient pentru a face față datoriei pe care o are față de creditorul care a cerut deschiderea procedurii.
De asemenea, s-a decis de către instanțele judecătorești că nu se află în insolvență debitorul care dispune de fonduri suficiente, dar refuză, chiar și cu rea-credință, să-și plătească datoria.
Aceasta deoarece, procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile "sub amenințarea cu falimentul", dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepție aparent întemeiată.
Așa fiind, în mod legal și temeinic instanța de fond după analiza creanței creditorului și a stării de solvabilitate a debitorului, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, constatând, pe de o parte că recurenta creditoare nu deține o creanță certă, exigibilă iar, pe de altă parte, că intimata debitoare, nu se află în insolvență, deoarece a probat că prin sumele disponibile aflate în contul acesteia poate plăti datoria pretinsă de către creditoare,
În acest sens, susținerile recurentei potrivit cărora nu ar avea relevanță situația de fapt, reținută de către instanța de fond, respectiv a existenței disponibilului bănesc în conturile debitoarei, suficient pentru a plăti datoria acesteia către creditoare, ci doar faptul că debitoarea refuză să facă plata, este nefondată, în contradicție cu prevederile și rațiunea Legii nr.85/2006.
În mod corect, legal și temeinic, judecătorul - sindic a reținut, față de probele dosarului, caracterul cert al creanței recurentei, atâta timp cât debitoarea contestă îndeplinirea întocmai, corespunzătoare prevederilor contractelor încheiate și standardelor tehnice avute în vedere prin caietele de sarcini, tehnice etc. a obligațiilor asumate de către creditoare, fapt reținut cu caracter irevocabil și prin sentința civilă nr. 1673 din 16.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B prin care a fost respinsă cererea creditoarei de emitere a unui somații de plată împotriva debitoarei și temeiul acelorași contracte încheiate între părți, datorită neîntrunirii condițiilor legale a creanței creditoarei, fiind necesară adâncirea probatoriului pe calea dreptului comun (filele 117-118 dosar fond).
Hotărârea pronunțată în somația de plată, irevocabilă, are autoritate de lucru judecat între părți cu privire la reglementarea acelorași raporturi contractuale, până la soluționarea litigiului pe calea dreptului comun și nu pe calea aleasă de către creditoarea recurentă, a procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr.85/2006, care este o procedură colectivă de executare silită a debitorului aflat în stare de insolvență sau de insolvență iminentă.
Și caracterul neexigibil al creanței recurentei este vădit, atâta timp cât aceasta nu a probat emiterea facturilor pretinse la plată, în condițiile articolului 13.1 din contractele încheiate, respectiv obținerea vizei de certificare pe specialități, în termen de 25 de zile de la emiterea facturii, dată de la care se naște obligația de plată a debitoarei (fila 9 dosar fond ).
Toate aceste aspecte, care vizează îndeplinirea corespunzătoare de către ambele părți contractante a obligațiilor asumate prin contractele încheiate, urmează a fi clarificată pe calea dreptului comun, în cadrul procesului de fond, având ca obiect rezilierea contractelor (rezoluțiunea) respectiv, pendinte pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială după cum, corect a apreciat și judecătorul - sindic.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legeanr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta creditoare la plata cheltuielilor de judecată către intimata debitoare în sumă de 7.140 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - COM SRL, în contradictoriu cu intimata - CONSULTANȚĂ SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2647/5.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 7.140 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
11.12.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
