Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1203/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1203/R-COM
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 738/27.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul nr-, intimați fiind V, cu sediul în Rm.V,-, județul V, SC SRL cu sediul în Rm.V,-, județul V și lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata V, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei V având cuvântul lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că, -în calitate de lichidator lichidator al SC SRL - a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de aceasta, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile art.270 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990-
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că, urmare a nepreschimbării certificatului de înmatriculare, în conformitate cu prevederile Legii nr.359/2004, judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a constatat prin încheierea nr.36171/2005 dizolvarea societății de mai sus.
Astfel, în conformitate cu art.31 alin.4 din Legea nr.359/2004 a fost desemnat în calitate de lichidator, situație în raport de care, cu toate demersurile întreprinse nu a reușit realizarea operațiunilor de lichidare, ceea ce impune trecerea la procedura reglementată de Legea nr.85/2006.
apariției stării de insolvență a fost apreciată de către lichidator ca prezumată datorită faptului că nu s-a putut găsi administratorul acesteia, iar în prezent societatea este dizolvată.
A mai arătat că, în ceea ce privește valoarea pragului de 10.000 lei, referitoare la creanță, legea nu impune un cuantum al acesteia, pentru societățile aflate într-o asemenea situație.
La data de 12.10.2007, lichidatorul judiciar a depus raport cu privire la deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei, în care a precizat că aceasta are datorii totale în sumă de 39.815 lei, așa cum rezultă din bilanțul depus la 31.12.2002.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.817 din 12 octombrie 2007 - a admis cererea lichidatorului și, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702din Legea nr.31/1990, a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență, a numit lichidator judiciar cu atribuțiile prevăzute de art.20 și 25 din lege, a dispus notificarea procedurii părților prevăzute de lege, a fixat termene pentru depunerea declarațiilor de creanță, pentru verificarea creanțelor și soluționarea eventualelor contestații, a fixat termen pentru ședința creditorilor la 22.11.2007 și termenul în continuare la 16.11.2007.
La data de 17.01.2008, lichidatorul judiciar a depus raportul preliminar însoțit de preliminar al creditorilor, afișate la ușa instanței 149-152, iar la data de 21.03.2008, a depus raportul final însoțit de definitiv al creditorilor 155-158, afișate la ușa instanței.
AVAS Baf ormulat, la data de 11 aprilie 2008, obiecțiuni la raportul final depus de lichidator cu motivarea că la momentul respectiv nu erau îndeplinite în totalitate condițiile impuse de legiuitor prin prisma art.129 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, s-a criticat faptul că nu s-a avut în vedere Protocolul nr.36/03.03.2004 prin care se prelua creanța CAS V, în cuantum de 530,52 lei.
Prin urmare, se impune ca raportul lichidatorului să reprezinte o sinteză a întregii proceduri, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență și cu privire la cauzele insolvabilității.
De asemenea, era necesar ca lichidatorul să completeze raportul și cu mențiunile ce privesc persoanele ce comit faptele arătate la art.138 din lege, sens în care era obligat să convoace creditorii pentru analizarea oportunității formulării cererii de antrenare răspundere, ceea ce impune obligatoriu completarea raportului cu aspectele semnalate.
Ulterior, prin cererea formulată la 26.09.2008, creditoarea Vaf ormulat acțiune în temeiul art.137, 139 din Legea nr.85/2006, solicitând obligarea administratorilor sociali G și, la plata sumei de 1.621,52 lei, obligații fiscale, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea acestora.
Această cerere a fost admisă prin sentința nr.177/04.02.2009 de către Tribunalul Vâlcea, care a obligat, în solidar, pe pârâți la plata sumei de 1.621,52 lei către debitoarea SC SRL, fiind respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra averii pârâților, până la concurența sumei sus-amintite.
Prin sentința comercială nr.738 din 27 mai 2009, același tribunal, judecător sindic, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, radierea acesteia din registrul comerțului, în temeiul art.136 a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 a dispus notificarea sentinței părților prevăzute de lege și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență, precum și achitarea onorariului către lichidatorul judiciar.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS la raportul final, netemeinicia acestora, pe considerentul că, ulterior, depunerii lor, s-a formulat cerere de antrenare răspundere față de foștii administratori ai debitoarei, cerere admisă prin sentința nr.177/2009 a Tribunalului Vâlcea - rămasă irevocabilă, sentință ce urmează a fi pusă în executare în condițiile art.142 din Legea insolvenței.
În ceea ce privește propunerea lichidatorului judiciar referitoare la închiderea procedurii, judecătorul sindic a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, constatând că nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei, iar creditorii nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Ca atare, a apreciat că raportul final depus de lichidator îndeplinește condițiile impuse de legiuitor, sens în care a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond, a aplicat dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, cu încălcarea art.142 alin.2 din același act normativ, prin aceea că a închis procedura fără a fi pusă în executare sentința de obligare a pârâților la plata pasivului debitoarei, împrejurare ce conduce la concluzia că hotărârea de închidere este prematură și contrară spiritului Legii nr.85/2006;
- prin închiderea prematură a procedurii, AVAS a suferit un prejudiciu ce nu mai poate fi recuperat, împrejurare ce ar fi putut fi evitată dacă s-ar fi respectat procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, referitoare la punerea în executare a hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, sumele urmând a fi distribuite de lichidatorul judiciar, conform art.123 din lege;
- sentința recurată nu respectă contextul legislativ privind modalitatea de executare silită a patrimoniului membrilor organelor de conducere aflați sub incidența Legii nr.85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, prin aceea că executarea nu se mai face de lichidatorul judiciar, ci prin intermediul executorului judecătoresc, apreciindu-se că interpretarea corectă a textului trebuie făcută numai în sensul că executarea silită, în această situație, trebuie efectuată numai de lichidatorul judiciar și numai în cadrul procedurii insolvenței, întrucât art.142 alin.2 cuprinde dispoziții ce nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii.
Astfel, se susține că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment, acest fapt nu mai este posibil; or, prin aceasta s-ar ajunge la transformarea executorului judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
- în final, a criticat faptul că o altă interpretare, sub acest aspect, a Legii nr.85/2006, face imposibilă judecarea contestațiilor la planurile de distribuție a sumelor obținute, creând confuzie în ceea ce privește instanțele abilitate să le judece, astfel că prin închiderea procedurii creditori sunt afectați în ceea ce privește posibilitatea îndestulării creanțelor rămase neacoperite.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și continuarea procedurii, dispunându-se punerea în executare a sentinței de obligare a pârâților la solicitarea lichidatorului judiciar, prin intermediul executorului judecătoresc desemnat.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care curtea le-a încadrat în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzută de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care dispune și radierea debitoarei din registrul în care este înmatriculată.
În speță, așa cum s-a arătat anterior, la data de 17.01.2008, lichidatorul judiciar desmnat cu înfăptuirea procedurii falimentului, a depus raportul preliminar privind cauzele insolvenței debitoarei SC SRL, în care sunt cuprinse mențiuni cu privire la cauzele și împrejurările ce au condus la starea de insolvență a debitoarei, precizându-se că, deși, administratorul societății a fost notificat în sensul punerii la dispoziție a datelor și informațiilor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, notificarea a fost returnată, astfel că nu s-a putut lua legătura cu acesta și nici nu s-au putut obține informații privind cauzele ce au condus la insolvența debitoarei.
De asemenea, s-a făcut precizarea că anterior intrării în procedura simplificată a insolvenței, debitoarea a fost constatată dizolvată, prin încheierea judecătorului delegat de la ORC V, pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr.359/2004.
În baza acestui raport, Tribunalul Vâlcea - judecător sindic - a dispus trecerea debitoarei la procedura simplificată a falimentului, în lipsa vreunei propuneri vizând reorganizarea societății.
De asemenea, la data de 21.03.2008, lichidatorul judiciar a depus raportul final prin care a arătat că societatea a rămas neidentificată, în ciuda demersurilor făcute de acesta, sens în care se află în imposibilitatea realizării atribuțiilor prevăzute de art.20 alin.1 din aceeași lege.
În același raport, s-a făcut propunerea de a se formula acțiuni în antrenarea răspunderii persoanelor care ar putea fi considerate vinovate de ajungerea societății în insolvență, precum și ca judecătorul sindic să autorizeze creditorii în formularea unor eventuale cereri pe acest temei.
Ca atare, nu se poate reține, așa cum încearcă recurenta să critice, că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile date de lege prin art.24, imputându-i necunoașterea depunerii, la instanță, a raportului inițial vizând cauzele și împrejurările ce au condus la aducerea societății în insolvență de plată.
Nici critica legată de inexistența demersurilor lichidatorului judiciar privind inițiativa formulării acțiunilor întemeiate pe disp.art.138 din actul normativ sus-arătat nu este întemeiată, având în vedere că la dosarul cauzei există sentința nr.177/04.02.2009 a Tribunalului Vâlcea, rămasă irevocabilă, de obligare a foștilor administratori sociali G și, la întregirea pasivului societății cu suma de 1.621,52 lei către debitoare, sentință ce urmează a fi pusă în executare, în temeiul art.142 din legea.
Astfel, critica formulată în legătură cu aplicarea greșită, în raport de obiectul acțiunii, a dispozițiilor art.142 din lege, referitoare la punerea în executare silită a sumelor la care organele de conducere ale debitoarei au fost obligate numai în cadrul procedurii de lichidare, nu poate fi primită, atâta vreme cât, însuși legiuitorul, a prevăzut o asemenea cale de urmat. Deci, nu se poate considera că prin aceasta s-ar transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, atribuțiile acestuia rămânând neschimbate, respectiv punerea în executare silită a titlurilor de creanță, fără ca prin aceasta să se interpună cu atribuțiile lichidatorului judiciar.
În ceea ce privește executarea prevăzută la art.142 alin.2 din Legea specială, reglementarea legală stipulează că întreaga procedură de executare silită ulterioară se va realiza după normele dreptului comun, respectiv Cod procedură civilă, astfel că nu este justificată nici ultima critică, dezvoltată în prezenta cale de atac.
Faptul că recurenta-creditoare nu și-a putut recupera întreaga creanță, nu poate fi imputat persoanelor chemate să înfăptuiască procedura concursuală, având în vedere că s-a dovedit respectarea de către acestea a tuturor fazelor procesuale reglementate de legea specială, astfel încât propunerea de închidere a procedurii, pe temeiul sus-arătat, este apreciată ca fiind corect aplicată în speță.
În concluzie, neexistând motive care să conducă la modificarea sentinței atacate, curtea, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă, coroborat cu Legea nr.85/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 738/27.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul nr-, intimați fiind Direcția -ă a Finanțelor Publice V, cu sediul în Rm.V,-, județul V, SC SRL cu sediul în Rm.V,-, județul V și lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -, cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.IB/23.11.2009
EM/6 ex.
Jud.sindic
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
