Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928

SECȚIA COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1215

Ședința publică din 22 octombrie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu

JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban

JUDECĂTOR 3: Marian

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 396/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvență, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentinței civile nr. 396/26.02.2009 judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timișa admis dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL banloc, radierea societății și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 06.11.2008 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului;

Constatându-se că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 1401/03.07.2008 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,

Constatându-se că notificarea a fost publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei" din data de 19.07.2008, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii.

În motivare se arată că deși lichidatorul judiciar nu a primit actele contabile de la societate, a solicitat instanței închiderea procedurii, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție. Recurenta consideră că lichidatorul judiciar trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorului societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea nr. 85/2006 ca infracțiune.

De asemenea lichidatorului judiciar neavând acte contabile s-a pronunțat asupra aplicării art. 138 din Legea nr. 85/2006, arătând că în opinia sa nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori. Precizează că potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare, dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare.

Lichidatorul judiciar nici măcar nu a solicitat creditorilor a avansa cheltuielile pentru continuarea procedurii. Pe adresa recurentei nu a fost formulată o astfel de cerere astfel că lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea tuturor creditorilor.

Mai mult, având în vedere cuantumul creanțelor înscrise, consideră că lichidatorul judiciar trebuia să depună diligențele necesare în administrarea procedurii de insolvență și nu închiderea procedurii.

Deoarece hotărârea este dată fără drept de apel, solicită ca la judecarea recursului instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 și să facă aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de creditoare, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat.

Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a dispune această măsură, lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei a constatat că societatea nu mai funcționează, sediul nu mai există, iar administratorul nu poate fi găsit și nu se poate intra în posesia actelor contabile.

În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței atât timp cât există indicii rezonabile că ar exista elemente de activ și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atât timp cât nu există nici un astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o măsură de cheltuieli nejustificate.

Hotărârea primei instanțe este criticată și pentru faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi solicitat creditorilor avansarea cheltuielilor pentru continuarea procedurii.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că la termenul când s-a judecat cauza, reprezentantul creditoarei a declarat că nu se opune la închiderea procedurii, împrejurare ce confirmă faptul că nu dorește continuarea procedurii care ar atrage suportarea unor cheltuieli.

Curtea constată astfel că, nefiind identificate bunuri în averea debitoarei, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art. 131 din legea insolvenței.

Recurenta critică hotărârea primei instanțe și pentru neefectuarea unui anumit demers. În concret, creditoarea DGFP T are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorilor societății sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

Curtea statuează că această critică este neîntemeiată întrucât orice persoană interesată, respectiv creditoarea putea să depună o asemenea plângere, lucru pe care nu l-a făcut, iar lichidatorul judiciar nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală.

Prin recursul declarat, creditoarea s-a referit și la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 din Leghea nr. 85/2006, în baza cărora, în opinia recurentei se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori.

Susținerea recurentei este neîntemeiată întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, sau potrivit art. 138 alin. 3 de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic și numai dacă lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă acesta omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.

Ori, lichidatorul judiciar nu a omis acest aspect, ci analizându-l a apreciat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, neputând fi făcută dovada elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale speciale. Nemulțumite fiind de poziția acestui lichidator, nici una din creditoare nu a formulat o cerere de autorizare judecătorului sindic pentru a introduce cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale.

Prin urmare, în absența unei astfel de cereri la instanța de fond, afirmațiile creditoarei în calea de atac a recursului, privitoare la antrenarea răspunderii, nu au nici o bază legală.

Față de cele reținute, recursul declarat de creditoarea DGFP T apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 396/26.02.2009 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDr. - - - - - Dr. -

. activitate prin

Pensionare.

Semnează Președinte

Secție Comercială

GREFIER,

Red../30.10.2009.2009

Dact. /09.11.2009

Prima instanță - Trib.

Judecători -

2 ex.

Președinte:Magdalena Mălescu
Judecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Timisoara