Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1216
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr. 195/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - S-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentinței civile nr. 195/29.01.2009 judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timișa dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - S- Com SRL, radierea debitorului din registrul comerțului, și descărcarea pe lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 29.01.2009 a lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - S- Com SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului;
Constatându-se că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința civilă nr. 1706 pronunțată în ședința publică din data de 02.10.2008 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice L solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii.
În motivarea recursului creditoarea arată că în mod nelegal judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței cu consecința radierii societății debitoare, apreciind că lichidatorul a efectuat toate demersurile ce se impun în conformitate cu prevederile legii insolvenței.
În conformitate cu prevederile legii insolvenței, în cazul în care administratorul societății nu-și îndeplinește obligația de a depune actele societății, cum s-a întâmplat în speța de față, era necesara formularea unei sesizări penale în condițiile art.147 și art. 11 lit. g din legea 85/2006 privind procedura insolvenței. Justificarea administratorului că actele societății s-ar afla în lordania nu este de natură a-l exonera de obligațiile ce-i revin de păstrare a actelor societății și de depunere a acestora în cadrul procedurii insolvenței, dat fiind că în conformitate cu prevederile art.25 din legea contabilității nr. 82/1991 se instituie obligația de păstrare a registrelor de contabilitate și a actelor ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate.
Închiderea procedurii în condițiile nedepunerii actelor contabile și fără a se urma toate căile legale în acest sens, inclusiv prin formularea unei sesizări penale, este de natură a prejudicia interesele recurentei în calitate de creditoare dat fiind că radierea societății lipsește creditorii de orice posibilitate de recuperare a creanțelor.
Mai mult decât atât, prin crearea unei astfel de practici apreciază că administratorii societăților în lichidare sunt încurajați a nu-și îndeplini această obligație și a se sustrage astfel de la plata obligațiilor fiscale. De altfel scopul procedurii insolvenței este acoperirea obligațiilor datorate, acesta realizându-se inclusiv prin posibilitatea legală acordată creditorilor de a urmări personal administratorii societății conform art.138 din legea insolvenței.
Mai mult decât atât, procedura a fost închisă la primul termen de judecata fără a se întocmi și comunica un raport cu privire la cauzele insolvenței, iar raportul de închidere nu a fost comunicat în termen legal spre a putea fi contestat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat.
Astfel, criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile ce se impun conform legii insolvenței, sunt nejustificate.
Textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, formularea unei plângeri penale împotriva membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei sau depunerea raportului asupra cauzelor insolvenței.
Astfel, nu i se poate reproșa practicianului în insolvență lipsa diligențelor în îndeplinirea atribuțiilor sale, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiată pe dispozițiile art. 147 din Legea nr. 85/2006, împotriva fostului administrator, atâta timp cât și instituția recurentă avea posibilitatea depunerii unei asemenea plângeri, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență, deoarece raportul nu a putut fi întocmit din lipsa actelor contabile ale debitoarei.
În recursul său, creditoarea se referă și la încălcarea drepturilor procesuale întrucât nu a putut formula contestație la raportul de închidere, acesta nefiindu-i comunicat în termenul legal. Motivul de recurs este nefondat, deoarece măsura de închidere a procedurii insolvenței a fost propusă și admisă pe temeiul art. 131 din legea nr. 85/2005, care nu prevede întocmirea raportului final ca și în cazul prevăzut de art. 129 din lege, întrucât nu există bunuri care să poată fi valorificate și nici fonduri.
Prin recursul declarat, creditoarea s-a referit și la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 din Legea privind procedura insolvenței în baza căruia în opinia recurentei recuperarea creanțelor se poate face pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Curtea apreciază ca, fiind neîntemeiate aceste susțineri întrucât, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, conform art. 138 alin. 1 din lege, sau de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic potrivit art. 138 alin. 3 și numai dacă lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență. Ori, lichidatorul judiciar nu a omis acest aspect, ci a arătat în raportul său că nu înțelege să solicite antrenarea răspunderii întrucât nu a stabilit vre-o legătură de cauzalitate între faptele administratorului și starea de insolvență a societății.
Așa fiind, considerând că nu sunt cauze de modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 alin. Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței civile nr. 195/29.01.2009 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDr. - - - - - Dr. -
. activitate prin
Pensionare.
Semnează Președinte
Secție Comercială
GREFIER,
Red../30.10.2009.2009
Dact. /09.11.2009
Prima instanță - Trib.
Judecători -
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
