Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1245/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1245
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr.1693/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin administrator judiciar AR Management A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că administratorul judiciar al debitoarei a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1693/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a închis procedura insolvenței debitorului - SRL, s-a dispus radierea debitorului - SRL A din evidențele Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad; a fost descărcat administratorul judiciar -AR Management și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați; au fost aprobate cheltuielile de procedură în sumă de 148 lei și onorariul administratorului judiciar în sumă de 3500 lei pentru perioada desfășurării procedurii; s-a dispus eliberarea cheltuielilor de procedură și a onorariului din fondul de lichidare și notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că prin Sentința comercială nr.311/24.02.2009 s-a admis cererea formulată de către creditorul Primăria municipiului A - Direcția venituri A, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitorul - SRL A și s-a numit administrator judiciar -Ar Managament A; că, toate demersurile efectuate de către administratorul judiciar -Ar Managament A privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din raportul de activitate prezentat de către administratorul judiciar în ședința din data de 2.06.2009 și din data de 30.06.2009; că, creditorul declanșator nu dorește să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii, deși a fost notificat în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii continuării procedurii de lichidare judiciară și dispunerii lichidatorului judiciar să formuleze acțiune în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art.138 din Legea nr.85/2006, republicată.
În motivarea recursului, creditoarea recurentă arată că în conformitate cu art.2 din Legea nr.85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii, iar, dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, numai atunci judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.5 din Legea nr.85/2006 "organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, administratorul și lichidatorul. Organele prevăzute la alin.(1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Creditoarea recurentă arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art.138 din Legea nr.85/2006 și că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii falimentului cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 din Legea insolvenței.
De asemenea, creditoarea recurentă arată că, lipsa actelor societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, precum și faptul că nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare și la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
În această situație, recurenta consideră că nedepunerea documentelor contabile ale societății atrage incidența prevederilor art.147 din Legea insolvenței, iar pentru ajungerea societății în stare de faliment, în virtutea mandatului conferit de adunarea generală a acționarilor, vina îi incumbă fostului administrator, concluzia care se impune în această situație fiind incidența prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006.
AR Management, în calitate de administrator judiciar al debitoarei - SRL, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active a recurentei.
În motivare, administratorul judiciar arată că recurenta Administrația Finanțelor Publice nu are calitate procesuală activă întrucât cererea introductivă a fost formulată de creditorul Municipiul A prin Direcția Venituri, impozite și taxe, iar în urma notificării instituțiilor de stat, potrivit art.109 alin.1 coroborat cu art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru a depune cerere de creanțe, a primit o singură cerere de admitere a creanței de la creditorul declanșator Municipiul A prin Direcția Venituri, impozite și taxe. Astfel, tabelul preliminar al creanțelor cuprinde numai creanța creditorului declanșator, în sumă de 29.867,78 lei și în consecință recurenta nu are calitatea de creditor, nedepunând cerere de admitere a creanței.
Pe fond, administratorul judiciar arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, închizând procedura în baza art.131 din Legea nr.85/2006. Astfel, administratorul judiciar susține că a efectuat toate demersurile necesare pentru identificarea de bunuri în patrimoniul debitoarei, parcurgând toate etapele prevăzute în mod imperativ de Legea nr.85/2006, însă nu a identificat bunuri sau disponibilități bănești în averea debitoarei, iar creditorul Municipiul A prin Direcția Venituri, impozite și taxe nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, motiv pentru care a considerat că acesta este de acord cu închiderea procedurii, conform art.131 din Legea nr.85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Potrivit Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, raport întocmit de lichidatorul judiciar pe baza actelor recuperate de la organele fiscale, nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății, după cum nu au fost identificate cauze de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
Astfel, Curtea constată că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării coroborat cu faptul că au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și că creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea insolvenței, situație în care nu poate fi vorba de un raport final ce necesită a fi comunicat părților din proces.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr.1693/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./19.11.09
tehn./ 2 ex./19.11.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
