Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1331/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1331/
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1684/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator judiciar EXPERT, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1684/30.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar Expert; a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - - și radierea acestuia din evidențele Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad; descărcarea lichidatorului judiciar Expert și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați; precum și notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, Direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin încheierea din data de 20.01.1999, judecătorul sindic a deschis procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 ulterior abrogată împotriva debitorului - - A; că, după 15 luni de la data deschiderii procedurii a fost numit lichidator judiciar Expert A care a exercitat atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006; că, pe parcursul desfășurării procedurii s-au efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor, s-au valorificat (în cadrul licitațiilor publice în principal dar și în baza unor rapoarte de vânzare directă) toate bunurilor imobile și mobile ale debitorului și s-au prezentat rapoarte și planuri de distribuție întocmite în condițiile art. 122 din Legea nr.85/2006; că, s-au făcut distribuțiile propuse și că în prezent, debitorul nu mai deține bunuri mobile nevalorificate.
Având în vedere împrejurarea că, în ședința din data de 2.06.2009, lichidatorul judiciar a prezentat raportul final întocmit conform art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și însoțit de situațiile financiare finale, reținând că, împotriva raportului final afișat la ușa instanței în data de 5.06.2009 nu s-au formulat obiecțiuni în condițiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, văzând prevederile art.132 al.2 din Legea nr. 85/2006, art. 133 litera b din Legea nr. 85/2006, art. 135 și art. 136 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul de a se dispune lichidatorului judiciar continuarea procedurii de lichidare judiciară până la acoperirea întregului pasiv, conform Legii 85/2006, arătând că prin sentința atacată s-a dispus în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, închiderea procedurii.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Conform art. 4 din Legea 85/2006: "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Recurenta consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, apreciind că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se în imposibilitatea realizării scopului declarat al legii enunțat în art. 2 din Legea 85/2006.
Se mai arată că potrivit doctrinei, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, astfel că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii. Arată că raportul priind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății, cu conținutul arătat mai sus este o cerință imperativă a legii și nu una facultativă.
În drept, recurenta a invocat Legea nr. 85/2006 și Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei până Ia recuperarea tuturor datoriilor pe care aceasta Ie are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința atacata, instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei. Arată că instanța de fond a apreciat că această soluție se impune, deoarece în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile.
Creditoarea recurentă AVAS B susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale, deoarece având în vedere că nu s-a acoperit tot pasivul datorat, considerând că în cauză s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, respectiv formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor ce au făcut parte din conducerea societății, apreciind că lichidatorul are datoria de a căuta modalități de recuperare a cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are de plătit.
Creditoarea recurentă susține că pornind de la izvorul creanței sale, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 94 din OUG 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați, constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 302 Cod penal și art. 280 Codul muncii.
Astfel, consideră că Statul R, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu, a cărui existenta certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Se susține că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, arătând că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență de debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se arată că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Astfel, art. 25 din Legea nr. 85/2006 prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvența, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", această analiză realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul EXPERT a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri formulate și menținerea în tot a sentinței atacate, arătând în esență, că procedura de lichidare a debitoarei s-a desfășurat pe o perioadă de 10 ani, că în ultimii 4 ani recurentele nu au participat la procedură, că de altfel, A nici nu mai avea interes, deoarece recuperase întreaga creanță cu care s-a înscris în tabelul definitiv modificat al creanțelor, încă din anul 2002 și că în acest context, recursul A poate fi privit doar ca un gest se solidaritate cu ceilalți creditori ce nu și-au recuperat creanțele și, eventual cu creditorul AVAS, care a rămas cu o parte a creanței neîncasată, fiind vorba în fapt despre o creanță solicitată a fi înscrisă după de întreaga grupă a creditorilor garantați și bugetari a fost îndestulată.
Cu privire la recursul AVAS, arată că această instituție a stat în pasivitate în ultimii 2 ani, neparticipând la cele 4 adunări ale creditorilor în dubla sa calitate de acționar și de creditor majoritar, adunări convocate de către lichidator.
Lichidatorul a prezentat enumerativ lista cu demersurile efectuat în procedura lichidării judiciare a debitoarei - -, apreciind că a efectuat toate demersurile ce se impuneau și erau realizabile în cadrul procedurii insolvenței.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, așa cum corect s-a reținut și de judecătorul sindic, pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței împotriva debitoarei s-au efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor, s-au valorificat (în cadrul licitațiilor publice în principal, dar și în baza unor rapoarte de vânzare directă) toate bunurilor imobile și mobile ale debitorului și s-au prezentat rapoarte și planuri de distribuție întocmite în condițiile art. 122 din Legea nr.85/2006 și s-au făcut distribuțiile propuse de lichidatorul judiciar.
Având în vedere împrejurarea că, în ședința din data de 2.06.2009, lichidatorul judiciar a prezentat raportul final întocmit conform art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și însoțit de situațiile financiare finale, reținând că, împotriva raportului final afișat la ușa instanței în data de 5.06.2009 nu s-au formulat obiecțiuni în condițiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în mod corect prima instanță a aplicat prevederile art.132 al.2 din Legea nr. 85/2006, dispunând închiderea procedurii insolvenței prin hotărârea recurată în prezenta cauză.
În acest sens, potrivit art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006 "o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora", aceste prevederi legale fiind pe deplin aplicabile în cauză.
Este de menționat că, așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar al debitoarei, creditoarea A nu are interes procesual în cauză, întrucât a recuperat întreaga creanță cu care s-a înscris în tabelul definitiv modificat al creanțelor încă din anul 2002.
În ceea ce privește cererea creditoarei AVAS B de a fi, eventual, angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Ori, lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței. Ca urmare, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarat de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1684/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.11. 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /23.11.2009
Tehn. /2 ex./23.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
