Spete pretentii comerciale. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 162
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta DTS împotriva sentinței comerciale nr. 732/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din 20.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată că:
Prin sentința comercială nr. 732/16.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei A obligat pârâta DTS să plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubire și suma de 153.373 lei cu titlu de penalități.
Conform art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să plătească suma de 10.373,51 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 2464/30.06.2004 având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolație termică la 50 vagoane cisternă 72 m3. Termenele de livrare a vagoanelor a fost prevăzut în contract de comun acord, vagoanele urmând a fi puse la dispoziția reclamantei de către pârâta pentru efectuarea izolațiilor.
Reclamanta a importat materialele necesare efectuării izolațiilor la întregul lot de vagoane.
Deoarece pârâta nu a pus la dispoziția reclamantei vagoanele pentru a se efectua izolația, reclamanta a intenționat să încheie un act adițional prin care urmau să fie modificate termenele de livrare.
La data de 15.11.2004 pârâta a comunicat reclamantei o adresă prin care a considerat contractul ca fiind reziliat și fără obiect.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză expertul a concluzionat că materialele importate de reclamantă pentru izolarea termică a vagoanelor cisternă de 72 m3 folosite pentru transportul de produse chimice, se pot folosi numai și numai pentru operațiile de izolare termică, alte posibilități de valorificare a acestora nu există.
Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a precizat că materialele importate se pot folosi numai și numai pentru operațiile de izolare termică a vagoanelor cisternă, pentru transportul produselor chimice, neexistând alte posibilități de valorificare a lor.
Instanța, în raport de probatoriul administrat, a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâta nu a respectat obligațiile contractuale prin faptul că nu a respectat termenele de punere la dispoziție a vagoanelor. existau la pârâtă și urmau să fie izolate de reclamantă pentru transportarea produselor chimice deci nu trebuiau confecționate de reclamantă.
Reclamanta a achiziționat din import materialele pentru efectuarea lucrărilor de izolație a acestor vagoane iar expertul a identificat toate materialele existente, cu acest specific, inclusiv tabla reclamată de pârâtă ca inexistentă. procesul tehnologic și materialele specifice existente pe stocul reclamantei, expertul a precizat că nu există alte posibilități de valorificare a acestor materiale, destinația lor fiind clar numai pentru operațiile de izolare termică a vagoanelor cisternă.
S-a considerat că în aceste condiții, existența prejudiciului creat reclamantei este clară iar pârâta are obligația de a repara prejudiciul prin fapta sa ilicită.
Fapta ilicită constând în nepunerea la dispoziția reclamantei, la termenele convenite a vagoanelor ce urmau a fi izolate, prejudiciul constă în contravaloarea mărfurilor achiziționate special pentru executarea contractului încheiat, mărfuri care nu pot fi folosite cu altă destinație conform concluziilor expertului tehnic.
S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 1073 cod civil și art. 1084 Cod civil creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat, astfel că instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să achite atât echivalentul în lei al sumei de 72.544 Euro cât și penalitățile în sumă de 153.373 lei.
Privitor la susținerea pârâtei că reclamanta se va îmbogăți fără just temei, prin răspunsul la întâmpinare formulat, aceasta a precizat că în raport de destinația sa specială, marfa nu mai are nicio valoare, nu poate fi valorificată fiind comandată special pentru lucrarea pârâtei; mai mult, marfa se află la punctul de lucru al reclamantei iar pârâta poate să o ridice oricând.
Conform art. 274 Cod pr.civilă instanța a obligat pârâta să plătească suma de 10.373,51 lei cheltuieli de judecată ( onorariu expert, onorariu avocat, taxe timbru).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DTS solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ca neîntemeiată.
S-a considerat de către apelantă să soluția Tribunalului C-S este nelegală și netemeinică, urmare a greșitei calificări și interpretări din partea primei instanțe a însuși actului juridic dedus judecării (clauzele contractului nr. 2464/30.06.2004), a greșitei aplicări a legii și a omiterii indicării în considerentele sentinței pronunțate a motivelor pe care se întemeiază. S-a arătat că, pentru a ajunge la o asemenea soluție, prima instanță a ignorat susținerile și apărările apelantei-pârâte (prezentate pe larg atât în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât și în concluziile scrise), asupra cărora nici măcar nu sap ronunțat în considerentele sentinței atacare, neindicând, în mod nelegal, motivele pentru care nu a achiesat la acestea și le-a înlăturat.
S-a susținut că, prima instanță a făcut abstracție de faptul că nicăieri în cuprinsul contractului nu există referiri la vreun termen care sa afecteze obligația apelantei-pârâte și beneficiar de a pune la dispoziție vagoanele în vederea executării izolațiilor, ci a reținut, în mod absolut eronat, că societatea nu si-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale (de livrare la un termen inexistent a vagoanelor către intimata-reclamantă ), fără însă a motiva în vreun fel acest considerent si ignorând cu desăvârșire toate susținerile și apărările prezentate de societate asupra acestui aspect, asupra cărora nici măcar nu s-a pronunțat.
Astfel, problema subiectului contractual căruia-i incumbă obligația de livrare a vagoanelor ale căror lucrări de izolație constituie obiectul contractului a fost reglementată de părți în cele trei articole (6,7 și 8) ale Capitolului III din contract - "Condiții și termen de livrare".
S-a menționat de către pârâta apelantă că sentința atacată se întemeiază pe o motivație eronată, prima instanță neobservând evidența conform căreia obligația de predare a vagoanelor, în conformitate cu prevederile Capitolului III din contract (Condiții și termene de livrare), a fost instituită în sarcina executantului, și, mai mult decât atât, contractul sau vreun alt înscris consimțit bilateral de părți nu face niciun fel de referire la vreo obligație de livrare a vagoanelor de către societatea apelantă-pârâtă, în calitate de beneficiar, către executant. În aceste condiții, ale inexistenței unei atare obligații în sarcina pârâtei, nu se poate pune problema, în mod evident, a vreunei nerespectări a acesteia de către societate.
S-a arătat că pe cale de consecință, lipsește, în mod evident, și caracterul ilicit al vreunei fapte a societății în legătură cu contractul, motiv pentru care stabilirea prin sentința atacată a răspunderii contractuale a pentru încălcarea obligațiilor
contractuale apare drept nelegală și netemeinică.
În subsidiar, în ceea ce privește prejudiciul pe care l-ar fi cauzat pârâta, s-a învederat instanței de apel că prima instanță a ignorat cu desăvârșire susținerile și apărările formulate prin întâmpinare în concluziile scrise, deși avea obligația legală de a se pronunța cu privire la ele și de a prezenta motivele pentru care au fost înlăturate și nu au fost reținute drept considerente ale soluției.
S-a arătat că în primul rând, așa cum s-a arătat si în fața primei instanțe, prejudiciul invocat de către intimata-reclamantă are un pronunțat și evident caracter/ incert. Concluziile raportului expertizei încuviințare de către prima instanță prin încheierea de ședință din data de O7 ianuarie 2008 nu statuează imposibilitatea absolută, obiectivă, de a valorifica în alt mod, la alt client, materiile și materialele pe care intimata-reclamantă pretinde că le-a achiziționat în scopul executării contractului cu subscrisa. Se precizează doar că acestea se pot folosi "numai și numai pentru operațiile de izolare termică, neexistând alte posibilități de valorificare".
Or, este falsa ideea că societatea ar fi singurul posibil beneficiar al serviciilor de executare a izolațiilor pe vagoane-cisternă de 72mc.
Așadar, în contextul în care raportul de expertiză (expertiză solicitată de către intimata-reclamantă, care i-a stabilit și obiectivele!) nu a concluzionat în sensul că singurul posibil beneficiar al materialelor pe care pretinde că le-a achiziționat pentru executarea izolațiilor conform contractului ar fi (de altfel, chiar intimata-reclamantă a formulat, pentru termenul de judecată din data de 19.05.2008, obiecțiuni la raportul de expertiză) în mod nejustificat prima instanță a considerat întemeiate pretențiile acesteia si a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 72.544 EUR cu titlu de despăgubire, reținând, în mod absolut neîntemeiat și nejustificat, contrar concluziilor raportului de expertiză, că "prejudiciul constă în contravaloarea mărfurilor achiziționate special pentru executarea contractului încheiat, mărfuri care nu pot fi folosire cu altă destinație, conform concluziilor expertului tehnic."
În al doilea rând, un alt aspect cu privire la care analiza și interpretarea primei instanțe a condus la concluzii neîntemeiate privește materialele pe care intimata-reclamantă pretinde că le-a achiziționat pentru executarea contractului.
S-a susținut că, în contextul în care intimata-reclamantă nu a putut proba achiziționarea materialului principal necesar efectuării lucrării - tabla, aspect confirmat chiar de către expertiza efectuată la solicitarea sa, a arătat instanței că era imposibil ca celelalte materiale accesorii să fi costat 72.544 EUR.
Din declarațiile vamale depuse in copie la dosarul cauzei de către reclamanta, nu reiese valoarea mărfurilor importate, astfel ca nu se poate ști de unde a reieșit suma de 72.544 EURO pe care societatea pârâtă este obligata sa o plătească.
În al treilea rând, referitor la penalitățile de întârziere la plata cărora a fost obligată societatea prin sentința atacată, s-a învederat instanței de apel raportul de accesorialitate între penalitățile solicitate și despăgubirile referite mai sus. Așadar, în contextul, în care despăgubirile respective nu sunt datorate de către pârâtă, în conformitate cu principiul " accesorium sequitur principale", pârâta nu va datora nici sumele pretinse cu titlu de penalități.
S-a susținut că din analiza coroborată a prevederilor art. 4 și 5 din contract, rezultă în mod incontestabili faptul că, în condițiile în care executantul nu a livrat vreun vagon izolat și nu a emis vreo factură, sumele la care face referire textul art. 5 nu sunt certe, lichide și exigibile, obligația de plată a acestor penalități nu există, după cum nu există nici temeiul contractual care să permită calcularea acestora.
Pe cale de consecință, s-a considerat că este neîntemeiată soluția primei instanțe de admitere a ) solicitării intimatei-reclamante de obligare a pârâtei la plata de penalități de I întârziere (a unei plăți pe care nu trebuia să o efectueze) în cuantum de 153.373 de lei.
S-a învederat instanței de apel si faptul că, în mod greșit, prin dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul C-S, a fost prevăzută calea de atac a recursului (în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate), în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 282 din Codul d e procedură civilă, împotriva sentinței respective se poate exercita calea de atac a apelului.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței comerciale pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, considerând că sunt nefondate criticile pârâtei apelante
Cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată a susținut că avea obligația de punere la dispoziția societății reclamante a vagoanelor în vederea efectuării izolațiilor.
Prin art. 6 din contractul nr. 2464/30.06.2004 au fost stabilite termenele de livrare a vagoanelor de către subscrisa, după efectuarea izolațiilor. Astfel cum pârâta-apelantă recunoaște prin apelul formulat, izolațiile urmau să se efectueze de către reclamantă la sediul din D T-S, cu echipamentele și materialele proprii ale reclamantei.
Rațiunea acestui mecanism contractual era tocmai eficientizarea efectuării izolațiilor prin punerea vagoanelor la dispoziția reclamantei într-un timp scurt. Este evident că pentru a efectua izolațiile contractate pârâta-apelantă trebuia să pună la dispoziția reclamantei vagoanele, și nu doar spațiul de lucru cum susține aceasta. care trebuiau să-i fie puse la dispoziție urmau să fie izolate și livrate pârâtei-apelante, cu respectarea termenelor contractuale.
A susține că nu ar fi avut, vreo obligație contractuală de punere la 7 dispoziție a vagoanelor s-a susținut că este evident o interpretare de rea-credință a clauzelor contractuale. Chiar dacă această obligație nu a fost prevăzută în mod expres în contract, este absolut logic și evident că reclamanta nu și-ar fi putut estima efectuarea izolațiilor la anumite termene dacă vagoanele nu ar fi trebuit să-i fie puse la dispoziție înainte de termenele de livrare.
S-a arătat că reclamanta intimată nu are obligația și nici posibilitatea valorificării separate a materialelor importate.
S-a menționat că factura fiscală reprezintă dovada vânzării unui produs sau prestării unui serviciu. Or, reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a efectua prestația tocmai datorită culpei beneficiarului. Prin urmare, reclamanta nu putea emite facturi fiscale în lipsa prestării serviciilor.
Având în vedere că prezentul litigiu derivă dintr-un raport contractual, s-a susținut că pârâta apelantă trebuie obligată la plata de penalități contractuale pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contract.
În concluzie, s-a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile contractuale pârâtei-apelante, respectiv: fapta ilicită (încălcarea obligațiilor contractuale), prejudiciu (contravaloarea materialelor importate) și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
La dosar au fost depuse înscrisuri, a fost efectuat un raport de expertiză judiciară de către expert tehnic ing., s-au depus răspunsuri la obiecțiunile formulate de către părți, cât și un raport de expertiză tehnică suplimentară de către același expert.
La excepția de nulitate a Raportului de expertiză tehnică suplimentară, invocată de pârâta apelantă, expertul a depus la dosar "Răspunsuri la excepția de nulitate".
Examinând apelul declarat de pârâta DTS, prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, cât și din oficiu, Curtea reține că apelul este întemeiat urmând să fie admis, iar hotărârea primei instanțe să fie schimbată în parte pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta DTS la plata față de reclamantă a echivalentului în lei al sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubiri.
La data de 30.06.2004 a fost încheiat contractul nr. 2464 între reclamanta intimată în calitate de executant și pârâta apelantă în calitate de beneficiar având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolație termică la 50 vagoane cisternă 723.
Prin art. 6 din contract au fost prevăzute termenele de livrare a vagoanelor acestea urmând a fi puse la dispoziție reclamantei de către pârâtă pentru efectuarea izolațiilor.
Prin apelul formulat, pârâta apelantă DTSa afirmat că izolațiile urmau să se efectueze de către reclamantă la locul de montaj al vagoanelor, adică în locațiile pârâtei de la sediu fabricii din DTS.
În mod întemeiat reclamanta intimată a considerat că pentru a efectua izolațiile, pârâta apelantă trebuie să-i pună la dispoziție vagoanele și nu doar spațiu de lucru personalului reclamantei însărcinat cu realizarea lucrărilor de izolație la vagoane.
Executarea prestațiilor reclamantei intimate era imposibilă în absența punerii la dispoziția sa a vagoanelor care trebuiau să fie izolate.
Din interpretarea corectă a clauzelor contractului a rezultat obligația pârâtei apelante de a pune vagoanele la dispoziția reclamantei intimate în vederea efectuării izolațiilor.
Prejudiciul produs prin conduita culpabilă a pârâtei apelante constă în contravaloarea materialelor importate de reclamantă în vederea executării contractului nr. 2464/30.06.2004.
Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic s-a constatat faptul că reclamanta a achiziționat în cadrul contractului încheiat cu pârâta materiale în valoare de 72.544,07 Euro, iar materialele achiziționate aveau o destinație precisă.
de utilizare a materialelor în discuție, în afara contractului nr. 2464/30.06.2004 încheiat cu pârâta nu au fost identificate de către reclamanta
Față de cele reținute, apelul pârâtei apelante DTS este neîntemeiat în ceea ce privește măsura luată de prima instanță privind obligarea sa la plata echivalentului în lei al sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubiri.
Curtea reține că apelul pârâtei este întemeiat sub aspectul obligării sale nelegale și la plata sumei de 153.373 lei cu titlu de penalități, calculate în mod eronat în temeiul art. 5 din Cap.II al contractului nr. 2464/30.06.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a specificat că întrucât pârâta nu i-a reparat prejudiciul cauzat, a calculat penalitățile conform art. 5 din Cap. II al contractului nr. 2464/30.06.2004, începând cu data ultimului import, respectiv 6.12.2004.
În condițiile în care executantul, adică reclamanta nu a livrat nici un vagon izolat ca urmare a nepunerii acestora la dispoziție de către pârâtă în vederea executării izolației, cât și a faptului că nu a emis nici o factură, sumele la care face referire art. 5 nu sunt certe, lichide și exigibile.
Pârâta apelantă DTS nu poate fi obligată la plata unor penalități pentru pretinsa achitare cu întârziere a unor sume nedatorate, neefectuate și necomunicate.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă Curtea urmează să admită apelul declarat de pârâta DTS împotriva sentinței comerciale nr. 732/16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată
- schimbe în parte hotărârea apelată în sensul că:
- înlăture obligarea pârâtei apelante DTS de la plata sumei de 153.373 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei DTS la plata sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubiri.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga reclamanta intimată să-i plătească pârâtei apelante DTS suma de 3428 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând cheltuieli parțiale calculate la suma de care a fost exonerată în apel.
Va înlătura obligarea pârâtei apelante DTS de la plata sumei de 4314 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță calculate în mod neîntemeiat și la suma de 153.373 lei cu titlu de penalități.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta DTS, cu sediul în municipiul DTS,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 732/16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, cu sediul în,-, județul C-S, cu sediul procesual ales la. & Asociații, cu sediul în T,-, județul
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că:
Înlătură obligarea pârâtei apelante DTS de la plata sumei de 153.373 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Menține în rest dispozițiile hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei DTS la plata sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubiri.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă obligă reclamanta intimată să-i plătească pârâtei apelante DTS suma de 3428 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând cheltuieli parțiale calculate la suma de care a fost exonerată în apel.
Înlătură obligarea pârâtei apelante DTS de la plata sumei de 4314 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță calculate în mod neîntemeiat și la suma de 153.373 lei cu titlu de penalități.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 16.11.2009
Tehnored. - 16.11.2009/4 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Raluca Suciu
