Anulare hotarare aga Spete. Sentința 23/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 23/PI
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL în contradictoriu cu pârâta - GAZ ROMÂNIA SRL T, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâtă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a atașat dosarul nr. 26/2009 al CURȚII DE ARBITRAJ COMERCIAL D E PE LÂNGĂ CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ
Reprezentantul reclamantei depune la dosar minuta timbrării, prin care se arată că prezenta cauză a fost timbrată cu suma de 450 lei, reprezentând taxa datorată pentru acțiunea neevaluabilă în bani la Tribunalul Arbitral. Mai depune la dosar copia facturii fiscale cu care s-a achitat taxa de arbitraj comercial și copia facturii reprezentând onorariu avocațial, arătând că nu mai are alte cereri.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților cu privire la acțiunea în anulare formulată.
Reprezentantul reclamantei solicită desființarea hotărârii arbitrale, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele depuse la dosar.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, menținerea hotărârii arbitrale, că în speță nu se poate reține incidența art. 364 lit. f. Referitor la art. 132 cu privire la întregirea și modificarea acțiunii, arată că reclamanta a solicitat inițial anularea contractului, iar ulterior rezoluțiunea acestuia, fără a indica motivele acestei solicitări, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința arbitrala nr. 75 din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj COMERCIAL D E pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T în dosarul nr. 26/2006, s-a respins acțiunea reclamantei INDUSTRIE împotriva pârâtei GAZ ROMÂNIA, având ca obiect nulitatea contractelor dintre părți, de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/2007 și nr. 1966/2007 de livrare gaze lichefiate, ca neîntemeiată; a respins ca tardivă precizarea de acțiune formulată de reclamantă privind rezoluțiunea contractelor dintre părți și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de arbitrare, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5.355 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral a constatat că prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj COMERCIAL D E pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, sub nr. 273/09.03.2009, de către reclamanta INDUSTRIE împotriva pârâtei GAZ ROMÂNIA, a solicitat instanței arbitrale ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună nulitatea contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007, nulitatea contractului de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2007 și obligarea la plata cheltuielilor arbitrare.
Reclamanta l-a desemnat ca arbitru pe dl. dr..
Pârâta a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că sunt întrunite în speță, cauzele care determină nulitatea absolută a unui act juridic. Pârâta nu și-a desemnat un arbitru, deși prin adresa nr. 401/31.03.2009 i s-a pus în vedere să desemneze un arbitru și să se pronunțe cu privire la arbitrul propus de reclamantă.
Prin referatul din data de 06.05.2009, președintele Curții de Arbitraj Comercial, în conformitate cu art. 25 (1) din Regulile de procedură arbitrală a desemnat-o ca arbitră pentru pârâtă pe d-na dr.. Prin dispoziția pentru desemnarea supraarbitrului din data de 06.05.2009 cei doi arbitri, în conformitate cu art. 23 din Regulile de procedură arbitrală și art. 350 Cod procedură civilă au hotărât alegerea supraarbitrului în persoana dl. dr..
Ulterior, supraarbitrul, în baza art. 27 din Regulile de procedură arbitrală a declarat că se abține de la judecarea prezentei cauze.
Prin referatul din data de 13.05.2009, președintele Curții de arbitraj comercial, în conformitate cu art. 25 (1) din Regulile de procedură arbitrală a desemnat-o ca arbitră pentru pârâtă pe d-na av.. Prin dispoziția pentru desemnarea supraarbitrului din data de 13.05.2009 cei doi arbitri, în conformitate cu art. 23 din Regulile de procedură arbitrală și art. 350 Cod procedură civilă au hotărât alegerea supraarbitrului în persoana d-nei dr..
Tribunalul arbitral a considerat că este legal constituit și competent să soluționeze litigiile, deoarece în contractele dintre părți, de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007, la art. 15 pct. 1 și 2, fost înscrisă clauza compromisorie care stabilește că orice litigii privind validitatea contractului sau care au rezultat din interpretarea sau executarea sa, ce nu au putut fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi supuse spre soluționare Comisiei de Arbitraj de pe lângă, potrivit procedurii acesteia și de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2009, care la art. 13 pct.1 și 2 reiterează aceeași clauză compromisorie.
Din cuprinsul actelor dosarului s-a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă, iar precizarea de acțiune a fost respinsă ca tardivă, avându-se în vedere că între părți s-au încheiat contractele de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 și de livrare gaze lichefiate nr. 1966/20.06.2007, obiectul primului contract, fiind închirierea unei instalații de stocare și distribuție gaz lichid, proprietatea pârâtei, pe o durată de 10 ani, iar obiectul celui de-al doilea contract este livrarea de gaze lichefiate de tipul și cantitatea precizată de către pârât, iar reclamanta s-a obligat să acopere întreg necesarul de gaze de la pârâtă în condițiile prevăzute în contract.
Reclamanta a susținut că obiectul contractului nu există, pe motiv că nu s-ar fi predat sau montat echipamentele de către pârâtă, arătând că una din condițiile de validitate a contractului de închiriere este existența obiectului, respectiv a dreptului de folosință, considerând că în cazul în care nu s-a realizat, contractul de închiriere este lovit de nulitate, motive pentru care a solicitat constatarea nulității contractului de închiriere în principal și a celui de livrare gaze în subsidiar.
Reclamanta a făcut referire la pretenția pârâtei la plata unei chirii, ca fiind nelegală și prejudicioasă reclamantei, deși pârâta nu a formulat cerere reconvențională în dosar. La dosar, pârâta a depus sentința arbitrală nr. 4/21.01.2009, din care s-a apreciat că rezultă că părțile din prezentul litigiu au fost implicate în soluționare unui alt litigiu, în care într-adevăr, pârâta din dosarul prezent a avut calitatea de reclamantă, și în care a solicitat obligarea acestei reclamante, la plata chiriei aferente echipamentelor tehnice și prețul gazelor livrate Prin sentința arbitrală nr. 4/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial, în dosarul nr. 75/2008, s-a admis acțiunea -. Gaz România SRL, împotriva pârâtei KN SRL, care a fost obligată la plata facturilor neachitate, a penalităților de întârziere și a taxei arbitrale.
Prin urmare, Tribunalul Arbitral a considerat că aceste aspecte nu mai pot fi invocate de reclamanta din prezentul dosar, opunându-se autoritatea de lucru judecat a sentinței arbitrale nr. 4/2009.
S-a reținut că nulitatea absolută, intervine printre alte cauze și pentru lipsa obiectului sau caracterul ilicit ori imoral, ori în speță rezultă că în cauză s-ar fi putut pune în discuție altă sancțiune, dar nu nulitatea, deoarece rezultă că ceea ce invocă reclamanta ar fi neexecutarea unei obligații contractuale din partea pârâtei, care însă nu poate atrage nulitatea absolută a contractului. Nulitatea este sancțiunea civilă care desființează cu efect retroactiv, efectele unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile sale de validitate și intervine întotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente momentului încheierii contractului privitoare la condițiile sale de validitate și nu cauze ulterioare, care țin de modul de executare al contractului.
S-a mai reținut prin hotărârea arbitrală că acțiunea introductivă a reclamantei a fost motivată în drept, doar pe temeiuri de drept procesual, fără să se indice temeiul de drept civil sau comercial pe care s-ar întemeia acțiunea.
Pentru prima zi de înfățișare, care a fost la data de 27.05.2009, reclamanta a depus precizări, prin care nu a motivat temeiul de drept civil al cererii sale, ci a insistat pe faptul că nu s-a realizat obiectul contractului și faptul că și-a modificat sediul social, locație care nu i-a permis instalarea echipamentelor, rămânând precizate aceleași temeiuri de drept, astfel că Tribunalul arbitral i-a pus în vedere reclamantei să își precizeze temeiul de drept al acțiunii. La următorul termen de judecată, din data de 3 iunie 2009, reclamanta a depus precizări, prin care deși realizează motivarea în drept prin indicarea art. 948 alin.3 Cod procedură civilă, corespunzător nulității, solicită modificarea obiectului cererii, cerând rezoluțiunea contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/2007 și în subsidiar nulitatea contractului; rezoluțiunea contractului de livrare gaze lichefiate nr. 1966/2007 și în subsidiar nulitatea contractului și obligarea la plata cheltuielilor de arbitrare. Deși prin efectul ei retroactiv (desființarea efectelor actului juridicex tunc, din chiar momentul încheierii sale), nulitatea se aseamănă cu rezoluțiunea, ea se deosebește însă esențial de această sancțiune, pentru că nulitatea intervine întotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente momentului contractului și privitor la condițiile sale de validitate, pe când rezoluțiunea (sancțiune specifică contractelor sinalagmatice) intervine pentru cauze posterioare (neexecutarea obligației uneia din părți) și imputabile culpei părții.
Tribunalul a considerat că depunând modificarea cererii inițiale după prima zi de înfățișare, reclamanta a încălcat prevederile art.132 alin.1 Cod procedură civilă, care permit doar la prima zi de înfățișare ca reclamantul să modifice cererea. Precizarea temeiului de drept solicitată de către instanța arbitrală nu reprezintă o modificare a cererii, astfel cum prevede articolul antecitat, motiv pentru care instanța arbitrală a respins ca tardivă precizarea de acțiune formulată de reclamantă privind rezoluțiunea contractelor dintre părți, reținând totodată că neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta INDUSTRIE SRL a formulat acțiune in anulare, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, solicitând ca în baza art. 364 Cod procedură civilă să se dispună anularea hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea acțiunii având ca petit în principal constatarea ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 și în subsidiar, constatarea nulității contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în fapt, prin hotărârea arbitrară atacată s-a dispus respingerea doar a capătului cerere privind constatarea nulității contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007, cererea privind constatarea contractului de închiriere de echipamente tehnice nr.1967/20.06.2007 ca fiind rezolvit de plin drept fiind respinsă ca tardivă, hotărâre pe care o consideră nelegală si netemeinică.
Se arată că față de motivele de nulitate prevăzute de art. 364 lit. f Cod procedură civilă și art. 364 lit. i Cod procedură civilă, sunt încălcate dispozițiile imperative ale legii privind dreptul reclamantei de a-și întregi cererea, respectiv art.132 alin. 1 Cod procedură civilă și art.134 Cod procedură civilă privind prima zi de înfățișare, tribunalul arbitral apreciind în mod eronat atât faptul că, doar la prima zi de înfățișare se poate întregi sau modifica cerere cât și calificarea primului termen de judecată din data de 27.05.2009 ca fiind prima zi de înfățișare. Arată că la primul termen de judecată, respectiv data de 27.05.2009, tribunalul arbitral, așa cum se recunoaște în hotărâre, a amânat judecata pentru precizarea temeiului de drept al acțiunii. Astfel că, acest termen nu putea să fie calificat drept prima zi de înfățișare așa cum este aceasta definită de prevederile art. 134 Cod procedură civilă, respectiv acel termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii.
Arată că la acest termen, s-a discutat și despre celelalte modalități de desființare contractului de închiriere de echipamente tehnice nr.1967/20.06.2007, drept pentru care s-a dat termen reclamantei pentru a-și întregi cererea; că prima zi de înfățișare poate fi primul termen de judecată, însă dacă nu sunt îndeplinite cumulative cele două condiții, și în speță arată că nu sunt întrunite, prima zi de înfățișare se prorogă până la termenul la care se va realiza acest lucru. Importanța practică a acestui moment rezultă tocmai din faptul că până la prima zi de înfățișare reclamantul și pârâtul pot săvârși anumite acte de procedură. Chiar dacă acest termen ar fi socotit prima zi de înfățișare, prevederile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă arată că: "La prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului termen pentru întregirea sau modificarea cererii."
Reclamanta susține că invocarea art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă ca temei al respingerii cererii este greșită, întrucât în aplicarea art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, în practică s-a decis constant faptul că, modificarea cererii se poate face și după prima zi de înfățișare. Astfel că, atâta timp cât, termenul de judecată din data de 27.05.2009 nu poate fi calificat drept prima zi de înfățișare și atâta timp cât prevederile art. 132 alin. 1 permit modificarea și întregirea cererii prin acordarea unui termen de judecată, termen care s-a acordat, în mod nelegal și neîntemeiat tribunalul arbitral a respins ca tardiv capătul de cerere privind constatarea contractului de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 ca fiind rezolvit de plin drept. Ori, nepronunțarea asupra acestuia capăt de cerere duce la anularea hotărârii arbitrate în temeiul art. 364 lit. f Cod procedură civilă.
Se mai susține că referitor la prevederile art. 358 ind. 7 Cod procedură civilă, raportat la obiectul contractului si la executarea obligațiilor contractuale, aceste aspecte ar fi trebuit să fie verificate de instanța arbitrală înainte de a pronunța o hotărâre, precum și de a preîntâmpina un nou proces, cu atât mai mult cu cât, prin respingerea acestui capăt de cerere, se dă posibilitatea reclamantei de a face o nouă cerere arbitrală, considerând că datoria arbitrilor este de a examina cu atenție fiecare act fie procedural, cu aplicarea și respectarea prevederilor de drept comun, atâta timp cât hotărârile instanței arbitrare nu mai pot fi supuse unui control ierarhic superior, neexistând cale ordinară de atac.
Pe fond, arată că în fapt, contractul de închiriere s-a contractat sub condiție suspensivă din partea ambelor părți, condiție care nu s-a îndeplinit, astfel că, interpretând art. 2 din condițiile generale de contractare, toate obligațiile si drepturile părților decurgând din contractul de închiriere, iau naștere după instalarea echipamentelor tehnice. Așa cum și intimata a recunoscut în întâmpinarea depusă, contractul de închiriere de echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 s-a încheiat sub condiția suspensivă a realizării de către ambele părți a unor fapte, lucrări, strict menționate în condițiile de montaj și utilizare a echipamentelor tehnice, anexă parte integrantă din contract, așa că nu poate fi vorba de invocarea propriei culpe, întrucât, conform condițiilor de montaj și utilizare echipamente, pentru ca reclamanta să își îndeplinească obligația de execuție a lucrărilor de instalare a echipamentelor, intimata ar fi trebuit să îi predea documentația în vederea realizării proiectului și toate autorizațiile () necesare demarării lucrărilor, obligații strict determinate la pct. A - din anexa "Condiții de montaj și utilizare a echipamentelor".
Fără documentația necesară întocmirii proiectului și fără autorizațiile necesare, reclamanta arată că nu avea posibilitatea demarării execuției fundației, ori acestea nu i-au fost predate niciodată, menționând că obligația îndeplinirii condiției era atât a reclamantei, cât și a pârâtei, ori conform art. 1011 Cod Civil, îndeplinirea condiției trebuie să se facă astfel cum au înțeles părțile să fie făcută. Pe cale de consecință, atâta timp cât condiția suspensivă nu s-a îndeplinit, actul juridic, în speță, contractul de închiriere, nu produce efecte juridice, în sensul că nu dă naștere unor drepturi și obligații. Prin urmare,deficiente conditione, adică în ipoteza în care condiția nu se îndeplinește, apreciind că nici nu se va îndeplini, întrucât a așteptat remiterea documentațiilor de către pârâtă din data de 05.06.2007 și până în noiembrie 2008, că și-a modificat adresa sediului social de la - la -, locație ce nu ne permitea instalarea echipamentelor, drepturile și obligațiile cărora părțile au intenționat să le dea naștere prin actul juridic afectat de condiția suspensivă nu se mai, ci se desființează rectroactiv, din chiar momentul încheierii actului juridic, părțile fiind puse în situația anterioară actului.
Reclamanta susține că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar fără succes. Arată că a solicitat, în subsidiar să se constate nulitatea absolută a contractelor în cauză, pentru lipsa valabilității obiectului, motivat de faptul că una dintre condițiile de validitate a contractului de închiriere este existenta obiectului, respectiv a dreptului de folosință. Ori, în cazul în care, acesta nu s-a realizat datorită neîndeplinirii condițiilor stabilite de către părți prin contract, contractul de închiriere este lovit de nulitatea absolută, fiind de esența contractului de locațiune predarea folosinței bunului închiriat.
Se mai susține că din interpretarea dispozițiilor art. 962 - 965 Cod Civil, rezultă că una dintre condițiile de valabilitate ale obiectului unui act juridic este ca acesta să existe și să fie posibil, ori atâta timp cât existența acestuia depinde de împlinirea unui eveniment (în speță, prestațiile la care s-au obligat părțile), care nu era sigur că se va întâmpla la data încheierii actului, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de valabilitate ale actului juridic, drept pentru care apreciază că se impune desființarea acestuia, și repunerea părților în situația anterioară. Deși contractul de închiriere este un contract cu executare succesivă în timp, atâta timp cât nu și-a produs efectele pentru motivele arătate mai sus, nulitatea operează retroactiv.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 364-366 (1) Cod procedură civilă, art. 1011, art. 1012 alin. 2 Cod Civil, art. 112, art. 115, art. 85 Cod procedură civilă.
Pârâta GAZ ROMÂNIA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a sentinței arbitrare nr. 75 din 10.06.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj COMERCIAL D E pe lângă Camera de Comerț Industrie și Agricultură T, arătând cu privire la motivele desființării sentinței arbitrale prevăzute de prevederile art. 364 lit. f Cod procedură civilă, prin care "Hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitrai s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", că aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece Tribunalul Arbitral s-a pronunțat strict asupra petitului cererii de chemare in judecata, ca atare solicită respingerea acțiunii in anulare.
Se arată că motivele de desființare a sentinței arbitrale sunt prevăzute în mod expres de lege la art. 364 Cod procedură civilă, că instanța sesizată cu acțiunea în anulare nu este învestită să analizeze fondul cauzei, ci doar în cazul existenței unuia dintre aceste motive de desființare, ori consideră că nu operează în acest caz nici un motiv de desființare dintre cele enumerate de către reclamantă. Astfel, instanța sesizată cu acțiunea arbitrală nu trebuie să analizeze cauza pe fondul acesteia, ci raportat la motivele prevăzute de art. 364 Cod procedură civilă, trebuie să analizeze cauza doar în limita acestor motive fără să extrapoleze la anumite aspecte ce țin de fondul cauzei. Ori, susținerile reclamantei că au fost încălcate prevederile art. 132 alin. 1 și art. 134 Cod procedură civilă, apreciază că sunt neîntemeiate, deoarece art. 134 din Codul d e procedură civilă menționează că "Este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii", prin urmare este considerată ca fiind prima zi de înfățișare termenul la care sunt îndeplinite cele două condiții referitoare la citare și punerea concluziilor. Având în vedere faptul că aceste două condiții au fost îndeplinite la termenul din data de 27.05.2009, Tribunalul Arbitral a apreciat în mod corect ca fiind prima zi de înfățișare.
Se mai arată că la prima zi de înfățișare, din data de 27.05.2009, reclamanta nu a solicitat întregirea sau modificarea cererii, ci a depus in acest sens "precizări la cererea de arbitrare.în ceea ce privesc motivele de nulitate ale contractului.", iar ulterior, după prima zi de înfățișare, respectiv la următorul termen de judecata din data 03.06.2009, reclamanta a depus noi precizări, astfel că Tribunalul Arbitral a apreciat corect faptul că noua solicitare de modificare a acțiunii s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 considerând ca fiind tardivă noua precizarea de acțiune formulata. Prin urmare, consideră că afirmațiile paratei cum că au fost încălcate art. 132 și art. 134 Cod procedură civilă, nu sunt întemeiate si nu constituie motiv de desființare a hotărârii arbitrale.
Cu privire la motivele de desființare prevăzut la punctul II, pârâta învederează că nu se invoca nici un motiv de desființare a sentinței arbitrale ci se ridica aspecte legate de lipsa celerității judecării litigiului, fapt ce este vădit eronat.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta arată că în fapt, între societatea pârâtă și cea reclamantă au fost încheiate la data de 05.06.2007 contractul de închiriere echipamente tehnice cu nr. 1967 înregistrat la 20.06.2007 și contractul de livrare gaze îmbuteliate cu nr. 1966 înregistrat în data de 20.06.2007, prin care pârâta se angaja să livreze gaze îmbuteliate, iar pârâta se angaja să plătească chiria aferentă echipamentelor tehnice și a gazelor livrate. Având în vedere faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a achitat prețul pentru serviciile prestate de către pârâtă, aceasta din urmă arată că a procedat la chemarea ei în judecată pentru recuperarea debitului prin intermediul Curții de Arbitraj Comercial, contractele mai sus menționate având clauză compromisorie, iar Tribunalul Arbitral a admis acțiunea pârâtei, în sensul obligării reclamantei la plata sumei datorare conform sentinței arbitrale nr. 4/21.01.2009.
Pârâta consideră că Tribunalul Arbitral, prin sentința nr. 75/10.06.2009 a soluționat corect cererea de arbitrare formulată de către reclamanta Industrie, respingând acțiunea acesteia în ceea ce privește constatarea nulității precum și în ceea ce privește modificarea obiectului cererii, ca tardivă, având în vedere faptul că sancțiunea nulității nu poate interveni în această situație, deoarece nulitatea intervine întotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente momentului încheierii contractului, având efect retroactiv privitor la condițiile sale de validitate si nu de cauze ce țin de modul de executare al contractului.
Se susține faptul că reclamanta se afla în eroare, atât cu privire la natura juridica a motivului de nulitate al contractelor încheiate, cât si asupra stării de fapt, aceasta fiind în culpa privind nerespectarea obligațiilor contractuale, ca atare se impune eventual rezilierea contractelor amintite, nicidecum nulitatea acestora. dintre reziliere si nulitate pornesc tot de la cauzele celor doua tipuri de sancțiuni: nulitatea își are cauza în chiar modalitatea de încheiere a contractului (cu nerespectarea prevederilor legii), în timp ce rezilierea vizează un contract valabil încheiat, dar neexecutat, în mod culpabil, de către una dintre părți. Arată că în cazul actelor juridice cu executare succesiva si nulitatea operează numai pentru viitor, că în speță, contractele încheiate întrunesc toate condițiile prevăzute de lege referitor la valabilitatea unui act juridic si anume capacitatea de a contracta, consimțământul neviciat, obiectul contractului precum si cauza, că obiectul contractului nr. 1967/20.06.2007 consta în închirierea de către reclamanta a unei instalații de stocare si distribuție gaz lichid proprietatea Gaz România SRL. Criticile aduse de către reclamanta contractului încheiat, si anume faptul ca nu a existat obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, sunt nefondate, deoarece obligațiile fiecărei părți contractante sunt prevăzute expres si explicit in cadrul contract.
Pârâta apreciază că reclamanta se afla in eroare si din punct de vedere al clauzelor contractuale si anume: conform art. 1 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007 "Anterior instalării echipamentelor tehnice, părțile se obliga sa asigure executarea sarcinilor ce le revin potrivit modului de repartizare a acestora stabilite in Anexa 1-Conditile de montaj si utilizare a echipamentelor", astfel că principala obligație a reclamantei și care trebuia îndeplinita anterior punerii in funcțiune a instalației de către pârâtă, a fost sa obțină din partea autorităților competente toate autorizațiile si permisele necesare execuției tuturor lucrărilor de construcții civile si instalații. Mai mult, reclamanta era obligată să execute pe cheltuiala proprie proiectul de amplasare, lucrările de amenajare a locației echipamentelor tehnice adică: fundație, borduri de protecție, gard împrejmuire, branșament curent electric, montare tablou electric, realizare împământare, montaj paratrăznete și tot ceea ce este necesar montării, funcționarii si protecției stocatorului. În acest sens, în vederea definitivării proiectului de către reclamanta, pârâta arată că a prezentat reclamantei toate materialele solicitate, iar obligația principala a acesteia a fost aceea de obținere a autorizaților si construire a fundațiilor, după care pârâta urma sa monteze instalația in locația respectiva si sa procedeze la livrarea gazului.
Se mai arată că faptul ca reclamanta pana in prezent nu si-a îndeplinit aceasta obligație, nu justifica promovarea unei acțiuni, reclamanta nefiind îndrituita sa își invoce propria sa culpa contractuala. Astfel, consideră că nu este vorba despre o anulare a contractului încheiat, ci eventual despre o cerere de reziliere a acestuia, cerere nefundamentata și introdusă cu rea credința datorita faptului ca tocmai reclamanta nu și-a respectat obligațiile ce decurgeau din contract, astfel că obligația ulterioară a pârâtei a fost imposibil de executat.
Pârâta menționează că în conformitate cu Capitolul 2 alin. 2 din contractul de închiriere echipamente tehnice nr. 1967/20.06.2007: "începând cu trei luni de la semnarea contractului este valabila chiria convenita prin prezentul contract care se plătește lunar in lei, la cursul BNR din ziua facturării", prin urmare nu se poate vorbi de o condiție suspensiva întrucât reclamanta, semnând contractul, a acceptat ca in cazul in care nu executa in termen de 3 luni obligația sa de obținere a tuturor autorizațiilor necesare instalării echipamentelor tehnice închiriate, se va proceda la perceperea chiriei asupra echipamentelor tehnice. Mai mult, pârâta arată că a achiziționat echipamentele tehnice ce urmau a fi instalate creându-i-se astfel un prejudiciu prin neinstalarea acestora. Consideră că în speță, criticile aduse în cadrul acțiunii în anulare formulată de reclamantă împotriva hotărârii arbitrale nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de lege pentru a putea modifica o hotărâre arbitrală și tind în mod nelegal la soluționarea litigiului pe fondul cauzei încă odată.
Analizând acțiunea în anulare, instanța reține din susținerile părților că se invocă de către reclamantă, faptul că față de motivele de nulitate prevăzute de art. 364 lit. f Cod procedură civilă și art. 364 lit. i Cod procedură civilă, sunt încălcate dispozițiile imperative ale legii privind dreptul reclamantei de a-și întregi cererea, respectiv art.132 alin. 1 Cod procedură civilă și art.134 Cod procedură civilă privind prima zi de înfățișare, tribunalul arbitral apreciind în mod eronat atât faptul că, doar la prima zi de înfățișare se poate întregi sau modifica cerere cât și calificarea primului termen de judecată din data de 27.05.2009 ca fiind prima zi de înfățișare. Arată că la primul termen de judecată, respectiv data de 27.05.2009, tribunalul arbitral, așa cum se recunoaște în hotărâre, a amânat judecata pentru precizarea temeiului de drept al acțiunii. Astfel că, acest termen nu putea să fie calificat drept prima zi de înfățișare așa cum este aceasta definită de prevederile art. 134 Cod procedură civilă, respectiv acel termen de judecată la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, iar la acest termen, s-a discutat și despre celelalte modalități de desființare contractului de închiriere de echipamente tehnice nr.1967/20.06.2007, drept pentru care s-a dat termen reclamantei pentru a-și întregi cererea; că prima zi de înfățișare poate fi primul termen de judecată, însă dacă nu sunt îndeplinite cumulative cele două condiții, și în speță arată că nu sunt întrunite, prima zi de înfățișare se prorogă până la termenul la care se va realiza acest lucru. Importanța practică a acestui moment rezultă tocmai din faptul că până la prima zi de înfățișare reclamantul și pârâtul pot săvârși anumite acte de procedură. Chiar dacă acest termen ar fi socotit prima zi de înfățișare, prevederile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă arată că: "La prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului termen pentru întregirea sau modificarea cererii."
Reclamanta mai susține că invocarea art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă ca temei al respingerii cererii este greșită, întrucât în aplicarea art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, în practică s-a decis constant faptul că, modificarea cererii se poate face și după prima zi de înfățișare.
Instanța constată că așa cum s-a stabilit în practică, (Decizia nr. 4482/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă), potrivit art. 132 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acțiunii. Din interpretarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 129 - 130 și art. 132 din Codul d e procedură civilă rezultă, într-adevăr, că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop, în formele prescrise de lege.
Însă dispozițiile referitoare la modificarea acțiunii nu au caracter imperativ. Prin urmare, în caz de neopunere a părții adverse, acțiunea poate fi modificată chiar și după primul termen de judecată fără ca instanța să poată invoca excepția de tardivitate.
Ca urmare, față de caracterul dispozitiv al normei legale sus enunțate, nici obiecțiunile în legătură cu neregularitatea sa nu pot fi reținute ca motiv al respingerii ca tardivă a unei acțiuni, invocate în cuprinsul hotărârii, fără ca excepția să fi fost pusă în discuția părților.
În speță, opoziția pârâtei a vizat cererea introductivă, cu privire la care a solicitat să fie respinsă ca tardivă, și nu cererea modificată.
În același sens, a interpretat și în deciziile nr. 87/2007 și 1087/2007, în care a fost examinată excepția de neconstituționalitate a art. 132 Cod procedură civilă, respinse de către Constituțională, apreciindu-se că într-o situație similară cu cea redată, nu este vătămat sub niciun aspect, dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și dreptul părților la apărare.
Pe de altă parte, nefiind pusă în discuția părților la termenul la care s-a soluționat cauza, excepția de tardivitate nu putea fi reținută în cauză, îndeplinindu-se astfel disp. art. 364 lit. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite acțiunea în anulare formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL în contradictoriu cu pârâta - GAZ ROMÂNIA SRL T; va anula hotărârea arbitrală nr. 75/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj COMERCIAL D E pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în dosarul nr. 26/2009.
De asemenea, va stabili termen de judecată la data de 07.12.2009, pentru soluționarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - INDUSTRIE SRL, cu sediul procesual ales în A, la Cabinet de Avocat, -. General nr.6..B,.22, județul A, în contradictoriu cu - GAZ ROMÂNIA SRL T, cu sediul în T,-, județul
Anulează hotărârea arbitrală nr. 75/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj COMERCIAL D E pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în dosarul nr. 26/2009.
Cu recurs odată cu fondul cauzei.
Stabilește termen la 07.12.2009.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Termen 07 decembrie 2009, sala 233, ora 9,00
-- reclamanta - INDUSTRIE SRL
- avocat
-- pârâta - GAZ ROMÂNIA SRL
- avocat în substituire avocat
Red. AB/09.11.2009
Dact. /10.11.2009/4 ex.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta
