Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1435/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1435R
Ședința publică de la 16.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1407/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare prin consilier juridic care depune la dosar delegație și intimata-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială nr.97/2008 aflată la fila 35, lipsă fiind intimata-debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 12.12.2008 intimata-pârâtă a depus la dosar set de înscrisuri, în 2 exemplare.
Curtea, procedează la comunicarea către consilierul juridic al recurentei-creditoare a unui exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de către intimata-pârâtă.
Intimata-pârâtă, prin avocat, învederează că a depus la dosar setul de înscrisuri în dovedirea apărărilor formulate prin întâmpinare.
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, în ceea ce privește excepția prescripției invocată de intimata-pârâtă, apreciază că este neîntemeiată întrucât cu ocazia soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței a fost analizată de instanța de fond această excepție. Mai arată că, față de această excepție invocată, din oficiu, de judecătorul sindic, a depus la dosar punct de vedere și set de înscrisuri din conținutul cărora rezulta că au fost efectuate acte de executare silită ce au întrerupt termenul de prescripție, judecătorul sindic constatând astfel că, are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Intimata-pârâtă, prin avocat, învederează că pentru contractul de credit încheiat în anul 1995, ultimul termen scadent era la data de 30.06.1997, astfel că, potrivit Decretului nr.167/1958, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 30.06.2000. Totodată, învederează faptul că a comunicat debitoarei la data de 12.12.2001 contractul de cesiune încheiat în anul 1999, astfel încât acest contract de cesiune produce efecte față de debitoare începând cu data de 12.12.2001.
Recurenta, prin consilier juridic, arată că nu au legătură cu prezenta cauză susținerile apărătorului intimatei-pârâte privind actele de executare efectuate de Pe fondul cererii de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cereri de atragere a răspunderii pârâtei potrivit art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006. Apreciază că sunt îndeplinite disp. art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 având în vedere că pârâta, în calitate de administrator al societății debitoare, a dispus continuarea activității societății ce a dus la încetarea de plăți, debitoarea neîndeplinindu-și obligația de a se adresa instanței cu cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Cu privire la lit.d a art.138 din Legea nr.85/2006, învederează faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația depunerii rapoartelor contabile la administrația financiară. De asemenea, învederează că pe parcursul soluționării cauzei, debitoarea și pârâta nu au răspuns notificărilor lichidatorului judiciar, rezultând astfel reaua credință a acestora.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează faptul că, la momentul când a procedat la executarea silită, administratorul societății debitoare a cooperat, iar prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat motivele pentru care s-a ajuns în această situație. Consideră că în cauză nu rezultă că administratorul societății debitoare ar fi săvârșit vreuna din cele două fapte invocate de către recurenta-creditoare Mai arată că, intimata-pârâta nu a avut cunoștință de acest dosar, fiind citată la vechiul sediu al societății, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta, rezultând că, respectivul spațiu s-a vândut. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.1407/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea în contradictoriu cu pârâta și în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului COM
Pentru a pronunța astfel s-a reținut în esență că reclamanta nu a dovedit cererea sa potrivit prev. art.1169 civ. rap. la art.138 din Legea nr.85/2006 și față de faptul că probele nu relevă că debitoarea deține bunuri s-a închis procedura.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea cererii sale și continuarea procedurii insolvenței până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile privind atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
Recurenta invocă ca motive de casare prev. art.304 pct.9 pr.civ. și 304/1 pr.civ.
În privința cererii privind angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului COM B recurenta reiterează susținerile sale din cererea introductivă de instanță cu concluzia că sunt incidente în cauză disp. art.138 alin.1lit.c din Legea nr.85/2006.
În esență, recurenta a reamintit că administratorul potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 trebuia să ceară aplicarea prev. acestei legi, legând aceste disp. de prev. art.72 din Legea nr.31/1990 rep. și de cele ale art.374 Cod comercial.
În privința incidenței art.138 alin.1 lit.d din legea nr.85/2006 recurenta reamintește că probele fac dovada că administratorul a încălcat prev. art.28 din Legea nr.85/2006 și că actele contabile nu s-au depus nici la administrația financiară pentru anii 2002-2007, făcându-se trimitere la practica judiciară în sensul atragerii răspunderii acestuia pentru aceste fapte cât și la prev. art.11 și 27 alin.1 din Legea nr.82/1991, art.73 alin.1 lit.c, art.148 alin.1 din Legea nr.31/1990 rep.
Referitor la vinovăție se reiterează prev. art.1540 alin.1 Cod civil, art.374 Cod comercial cu concluzia că indiferent că pârâta a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept invocate, aceasta se face vinovată de încălcarea legii, situație ce a determinat prejudicierea creditorilor.
De aceea judecătorul sindic nu a ținut seama de toate precizările recurentei și a pronunțat o soluție nelegală.
Raportat la art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 cât timp cererea de atragere a răspunderii administratorului debitoarei nu a fost soluționată irevocabil se impune continuarea procedurii insolvenței societății. Și aceasta cu atât mai mult cu cât înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuia să stabilească în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței de admitere a cererii întemeiate pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.86 din nr.OUG51/1998 aprobată prin Legea nr.409/2001 corob. cu art.1 din nr.OUG208/2002 recurenta invocă scutirea de plata taxelor de timbru.
Conform art.242 alin.2 pr.civ. recurenta a solicitat judecarea și în lipsă.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esență intimata prezintă situația creditului luat de debitoare de la bancă și faptul că este prescris dreptul de executare silită a creanței, apărare amplu dezvoltată.
Pe fond, intimata consideră nefondate argumentele recurentei care ar fi doar considerații de ordin teoretic.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În cauză s-a solicitat și Curtea a încuviințat intimatei proba cu înscrisuri, probă administrată în cauză.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză cât și excepția invocată de intimată curtea a reținut situația de mai jos.
1. Obiectul sentinței recurate vizează cererea de atragere a răspunderii administratorului debitoarei și încheierea procedurii falimentului privind-o pe debitoare.
Așadar, excepția prescripției dreptului de executare silită a creanței invocată de intimată excede obiectului sentinței recurate și nu poate fi analizată cât timp nu are corespondent în hotărârea atacată și în criticile recurentei.
2. În privința motivelor de recurs curtea nu poate considera critici reluarea aspectelor arătate de recurentă în cererea introductivă de instanță și analizate deja de tribunal prin judecătorul sindic, rezumându-se doar la ceea ce poate constitui critici ale sentinței atacate.
În concret, recurenta critică hotărârea prin faptul că judecătorul sindic nu a apreciat legătura de cauzalitate între faptele săvârșite și prejudiciul adus creditoarei din perspectiva conduitei defectuoase a fostului administrator care nu s-a conformat dispozițiilor legale în materie și a nedepunerii documentelor contabile la dosarul cauzei.
În privința închiderii, recurenta critică hotărârea pentru că nu s-a soluționat irevocabil cererea de atragere a răspunderii administratorului debitoarei și nu s-a stabilit de judecătorul sindic, în sarcina lichidatorului contactarea unui executor judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței de admitere a cererii întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006.
Sub aspect probator curtea reține că există dovezi contradictorii și incomplete pe aspectul răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
În concret, din nota întocmită de expertul contabil desemnat în cauză rezultă că starea de insolvență a societății debitoare este vădită și că s-ar datora administratorului societății care a continuat activitatea accentuând gradul de insolvență și încălcând prev. Legii contabilității (vezi filele 259-260 din dosar).
La rândul său lichidatorul judiciar apreciază incidența în speță a prev. art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 reținând că vinovăția ar fi a administratorului dar că, nu a identificat nici o persoană cu atribuții de conducere din structura debitoarei, nu a intrat în posesia niciunui document contabil sau de altă natură privind-o pe debitoare și ca urmare nu este în măsură să motiveze în fapt și în drept o cerere de atragere a răspunderii administratorului întemeiată pe disp. art.138 din lege (vezi fila 275 din dosarul de fond).
Or față de aceste contradicții trebuia lămurit dacă este sau nu vinovat administratorul debitoarei de săvârșirea vreunei fapte din cele prev. de art.138 din Legea nr.85/2006.
Și aceasta pentru că, dacă nu s-a putut motiva cererea întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006 pentru lipsa documentelor contabile și nu s-a identificat nici o persoană cu atribuții de conducere din structura debitoarei este sub semnul îndoielii cum s-a tras concluzia că ar fi incidente în cauză disp. art.138 lit.c și d din Legea nr.- și că vinovăția ar fi a administratorului statutar al debitoarei.
Pentru că odată lămurit acest aspect potrivit Legii nr.85/2006 lichidatorul judiciar avea obligația să formuleze cererea de atragere a răspunderii întemeiate pe art.138 din Legea nr.85/2006.
Astfel fiind situația nici recurenta nu a propus probe pentru lămurirea situației solicitând judecătorului sindic să-i acorde posibilitatea de a formula această cerere în locul lichidatorului judiciar (vezi filele 262-269, 275 din dosar).
În soluționarea cererii formulate recurenta s-a bazat pe probele existente trăgând concluzii și făcând prezumții pe aspectul incidenței art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 și a vinovăției administratorului debitoarei.
Or, probele trebuiau completate întrucât refacerea actelor contabile este posibilă.
Pe de altă parte susținerile recurentei bazate pe prezumții și tratate numai din punct de vedere teoretic cu trimiterii la legislația în materie nu pot fi considerate de curte probe concludente și pertinente pentru angajarea răspunderii intimatei în temeiul art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 cu ref. la art.998-999 cod civil și art.1169 Cod civil.
În fine, probele confirmă că societatea debitoare nu deține bunuri nefiind justificată neînchiderea procedurii falimentului chiar dacă cererea întemeiată pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006 nu a fost soluționată în mod irevocabil.
Și aceasta pentru că art.142 din Legea nr.85/2006 prevede în sarcina lichidatorului judiciar după închiderea procedurii doar punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat de creanțe în baza căruia acesta din urmă va face repartizarea sumelor rezultate din executarea silită.
Legea nr.85/2006 nu prevede că judecătorul sindic ar fi trebuit să stabilească în sarcina lichidatorului obligația contactării unui executor judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești prin care irevocabil s-ar fi admis cererea întemeiată pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006.
Cu aceste considerente curtea confirmă soluția instanței de fond și în baza art.312 (1) pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.1407/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele și COM B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
Nr. ex.2
Fond/ Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: Judecător sindic.
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
