Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr. - - R
DECIZIA Nr. 153/C/2010 -
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Bocșe Elena JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol, fiind judecarea recursului comercial declarat de recurentul pârât din com., sat, nr. 212, jud. B, în contradictoriu cu intimata debitoareMedir Trans, J-, R -cu sediul în com., nr.212, Județ B, Cod poștal -,prin lichidator,-, jud. B, împotriva Sentinței nr.1428/F/2009 a Tribunalului Bihor, având ca obiect angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru prin chitanța nr. BB - BH din 16.12.2009 și 0,15 lei timbru judiciar, s-a depus întreg dosarul de faliment de către Tribunalul Bihor, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1428/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC TRANS SRL împotriva pârâtului G, cu domiciliul în localitatea, nr. 212, județul
A fost obligat pârâtul să aducă la masa de creanțe suma de 48.173,42 lei pe care o va suporta din averea proprie.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din informațiile furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor rezultă că societatea debitoare a luat ființă în anul 2005, avându-l ca unic asociat și administrator pe pârât.
Pârâtul a fost notificat de mai multe ori de către administratorul și apoi lichidatorul judiciar în vederea predării actelor contabile ale societății și patrimoniului debitoarei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pârâtul semnând de fiecare dată confirmarea de primire, însă refuzând să predea actele. Lichidatorul judiciar a formulat asemenea notificări și pe adresa societății debitoare care au fost de asemenea semnate de către pârât.
Conform adresei nr. 1343/29.04.2008 emisă de către Primăria, societatea debitoare figurează în evidențele sale ca deținând în proprietate un autotractor marca Volvo și o semiremorcă marca. În acest sens este și adresa emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor cu nr. 55322/13.03.2008, la solicitarea lichidatorului. Cu toate acestea, cele două autovehicule nu au putut fi identificate și nu au fost predate lichidatorului.
Conform informațiilor obținute de pe site-ul Ministerului Finanțelor de către lichidator, debitoarea figurează în patrimoniu, în anul 2007, cu active imobilizate în cuantum de 192.206 lei RON și creanțe nerecuperate în cuantum de 13.517 lei RON. În lipsa însă a documentelor contabile lichidatorul nu a putut identifica debitorii și efectua demersuri pentru recuperarea creanțelor. De asemenea, nu s-au putut identifica elementele de activ din patrimoniul debitoarei.
Conform tabelului definitiv consolidat de creanțe, cuantumul total al creanțelor declarate în cadrul procedurii a fost de 48.173,42 lei.
În drept, conform art. 138 alineatul 1 litera d și e din Legea nr. 138/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență prin aceea că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Față de situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că în detrimentul pârâtului operează prezumția că nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară unele documente contabile, prezumție trasă din împrejurarea că acesta a refuzat să predea documentele contabile. Fapta sa se încadrează în dispozițiile art. 138 alineatul 1 litera d din Legea nr. 138/2006 și a condus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
De asemenea, în defavoarea pârâtului operează prezumția că a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, dedusă din aceea că nu a predat patrimoniul debitoarei, faptă care se încadrează în dispozițiile art. 138 alineatul 1 litera e din Legea nr. 138/2006, și care de asemenea a contribuit la apariția stării de insolvență.
Instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite în cauză și condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul constând în creanțele nerecuperate de către creditori față de debitoare conform tabelului definitiv de creanțe, vinovăția pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și, în temeiul și a art. 998-999 Cod civil, a admis cererea și a obligat pârâtul să aducă la masa de creanțe suma necesară acoperirii acestora.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, a formulat recurs recurentul G, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulate împotriva sa.
În dezvoltarea motivelor recursului declarat se învederează instanței că s-a achitat către DIESEL suma de 11.712,80 lei reprezentând factura nr. -/2007 la data de 03.03.2008.
Arată că datele despre activele patrimoniale și contabile ale firmei invocate de lichidator, nu sunt conforme cu cele reale din datele contabile. Se arată că lichidatorul nu a fost niciodată la sediul societății pentru a confrunta datele. Menționează că a fost citat de 2 ori de către lichidatorul judiciar, dar nu a putut da curs citației din cauze obiective.
Recursul nu a fost motivat în drept, fiind legal timbrat.
Intimatul lichidator judiciar, prin întâmpinarea depusă la filele 5-6 solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței, arătând că recurentul nu invocă nici un motiv de nelegalitate a sentinței. Arată că susținerile recurentului nu au fost dovedite, acesta recunoscând că a primit notificările, dar nu s-a conformat în sensul predării actelor contabile. sumă achitată nu este dovedită de recurent, nefiind identificate și predate bunurile cu care debitoarea figurează în evidența serviciului public auto.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 8 din Legea 85/2006, art. 312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în tot a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Societatea debitoare a luat ființă în anul 2005 având ca asociat și administrator pe recurentul pârât
Prin sentința nr. 282/F/03.04.2008 a Tribunalului Bihor societatea a intrat în procedura insolvenței, fiind desemnat în cauză administrator/lichidator judiciar.
Conform prevederilor art. 44 din Legea 85/2006 debitorul are obligația de a pune la dispoziția administratorului/lichidatorului judiciar toate informațiile cerute de acesta, precum și toate informațiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea și averea sa.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și stabilite de judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a notificat în mai multe rânduri debitoarea cât și pe administratorul ei statutar - recurentul pârât în vederea predării documentelor financiar-contabile ale societății. La aceste notificări pârâtul administrator nu a dat curs, deși a semnat de primire pe confirmarea de primire și a recunoscut în recursul declarat că a primit aceste notificări dar nu le-a dat curs. Drept urmare, actele contabile nu au fost predate iar analiza patrimonială a societății s-a efectuat din informațiile conținute de site-ul Ministerului Finanțelor.
Recurentul pârât arată că datele reținute de lichidatorul judiciar nu sunt conforme cu realitatea, dar nu face dovada prin nici o probă a afirmațiilor sale, actele contabile, dacă există, nefiind predate până în prezent.
Prin refuzul predării acestor acte contabile ale societății pârâtul nu făcut decât să întărească suspiciunea că ele nu există ori sunt neconforme cu realitatea.
Conform prevederilor art. 10 din legea 82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la societățile comerciale, revine administratorului societății. Acesta are obligația de a face dovada că societatea al cărei administrator este și-a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
Prin refuzul predării acestor documente contabile la solicitarea celor îndreptățiți, în speță lichidatorul judiciar, devine operantă prezumția de culpă că aceste documente ori nu există, ori au fost făcute dispărute, ori că, contabilitatea nu a fost condusă conform legii.
Pârâtul recurent, nici în fața judecătorului sindic și nici în fața instanței de recurs nu a făcut dovada contrară și nu a răsturnat prezumția de culpă instituită în sarcina sa de legiuitor.
De asemenea, nici patrimoniul debitoarei nu a fost predat, neidentificându-se faptic cele două bunuri cu care debitoarea figurează în evidența Primăriei și la Serviciul public Comunitar de Înmatriculare a Autovehiculelor.
Prin recursul declarat, recurentul nu face nici un fel de referire la aceste bunuri care apar în evidența societății, prezumția deturnării și ascunderii unei părți din activul societății reținute de prima instanță, fiind întemeiată.
Afirmațiile recurentului în sensul că lichidatorul judiciar nu s-ar fi prezentat la sediul debitoarei nu sunt susținute de nici un fel de probă și sunt combătute de înscrisurile existente la dosarul cauzei, din care rezultă că lichidatorul a efectuat toate demersurile pentru intrarea în posesia patrimoniului și actelor contabile ale societății.
Plata unei sume de bani către unul din cei 6 creditori înscriși la masa credală, efectuată de recurent, nu are relevanță juridică în prezenta cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, câtă vreme la momentul formulării cererii tabelul de creanțe era definitivat, nefiind contestat de debitoare sub aspectul cuantumului vreunei creanțe înscrise în tabel. Pentru contestarea creanțelor legiuitorul a prevăzut o altă procedură distinctă care trebuie urmată.
Drept urmare, având în vedere aceste aspecte, se reține că în mod judicios s-a reținut de către judecătorul sindic că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006, prin recursul declarat recurentul nefăcând dovada contrară celor constatate în primă instanță.
În consecință, instanța de recurs, constatând nefondate motivele de recurs invocate de recurent, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul din com., sat, nr. 212, jud. B, în contradictoriu cu intimata debitoareMedir Trans, J-, R -cu sediul în com., nr.212, Județ B, Cod poștal -,prin lichidator,-, jud. B, împotriva Sentinței nr. 1428/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
red.dec.
în concept în 12.02.2010.
Jud.fond:
Tehnored. 4 ex.
În 16.02.2010
2 com.
-recurentul pârâtdin com., sat, nr. 212, jud.
- intimata debitoareMedir Trans, J-, R -cu sediul în com., nr. 212, Județ B, Cod poștal - prin lichidator,-, jud. B,
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Tătar Ioana, Blaga Ovidiu
