Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

Dosar nr-

Număr în format vechi 1436/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.1545

Ședința publică de la 16.11.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu

JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu

JUDECĂTOR 3: Maria Speranța

Grefier

*************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL - prin administrator judiciar, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței comerciale nr.92/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială comună la fila 17 dosar, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune hotărârile pronunțate în dosarul penal -.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, respingerea cererilor de repunere pe rol și a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și cauza să rămână suspendată până la soluționarea în mod irevocabil a cauzei penale, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 92/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea cererii formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva debitoarei - SRL și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva acestei debitoare, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Giurgiua dispus amânarea judecății în vederea soluționării litigiilor aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Judecătoriei Bolintin Vale.

Pentru a pronunța sentința evocată, judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin.2 pct. 1 și pct. 4 lit. c din Legea nr.85/2006 în sensul că debitoarea nu deține nici un bun în patrimoniul său, iar societatea era dizolvată anterior formulării cererii introductive, astfel că cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoare a fost admisă.

În motivarea hotărârii s-a mai apreciat că deși debitoarea a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.247/2006, prin decizia nr.75/30.03.2007 procedura soluționării contestației a fost suspendată pe cale administrativă până la pronunțarea unei soluții pe latură penală.

Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.

În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece decizia de impunere nr.247 prin care au fost stabilite obligațiile fiscale ale debitoarei, a format obiectul unei contestații, iar procedura de soluționare a acestuia a fost suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Deși debitoarea a formulat cereri de reluare a judecății, instanțele au respins această cerere pe considerentul că motivele suspendării subzistă, de vreme ce cauza penală care a determinat suspendarea soluționării contestației nu a fost soluționată definitiv.

Cererea de deschidere a procedurii a fost suspendată pe același considerent,respectiv faptul că dosarul penal era pendinte și nu fusese soluționat definitiv.

Cu toate acestea, susține recurenta, în mod cu totul bizar, instanța a repus cauza pe rol, în condițiile în care dosarul penal care a determinat suspendarea era încă pe rolul instanțelor de fond.

În ce privește dosarul penal, recurenta arată că plângerea penală înregistrată sub nr. 9645/P/2007 se află în stadiul de confirmare a propunerii de neîncepere a urmării penale împotriva administratorului, însă rezoluția a fost atacată și se află spre soluționare pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale. Judecătoria a pronunțat la data de 19.02.2009 o sentință, iar aceasta a fost atacată cu recurs.

De aceea, recurenta consideră că de vreme ce cauza penală nu a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, suspendarea trebuie să subziste.

La data de 3.08.2009 s-a depus la dosar de către creditoarea G întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece câtă vreme debitoarea nu a solicitat odată cu contestația formulată împotriva deciziei de impunere și suspendarea executării acestui act de control, sumele stabilite prin decizie erau certe, lichide și exigibile.

Așa cum s-a arătat și în fața primei instanțe, suspendarea procedurii soluționării contestației pe cale administrativă nu are nici o relevanță asupra executării silite, în condițiile în care nu s-a dispus și suspendarea executării actului.

La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri noi.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea reține că prin încheierea din 13.11.2007 (fila 134 din dosarul tribunalului), instanța a dispus în temeiul art. 244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, suspendarea judecății până la soluționarea litigiilor aflate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI și al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu. Se constată că în ce privește această încheiere (soluția repunerii cauzei pe rol, în urma suspendării, fiind criticată pe calea recursului de către recurentă) există o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că în considerente s-a reținut ca temei al suspendării art. 242 pct.1 din Codul d e procedură civilă (adică o suspendare voluntară la cererea părților), iar în dispozitivul încheierii art. 244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, care conduce la casarea acesteia.

Pe de altă parte, după data de 13.11.2007 nu s-a formulat nici o cerere de repunere pe rol a cauzei, ca urmare a soluționării irevocabile a litigiilor cu privire la care s-a apreciat că ar avea înrâurire asupra soluției ce urma a fi pronunțată în cauză, astfel că instanța nu putea proceda la o repunere pe rol a cauzei din oficiu.

Mai mult, măsura suspendării judecări cauzei dispusă prin încheierea din 13.11.2007 nu putea fi desființată decât fie pe calea recursului, fie ca urmare a unei cereri de repunere a cauzei pe rol formulată de către una dintre părți.

Or, din actele dosarului nu rezultă nici o astfel de situație, dimpotrivă la termenul de judecată din 27.01.2009 (termen de judecată fixat printr-o simplă rezoluție aplicată pe un referat al compartimentului arhivă (fila 135), debitoarea a învederat instanței că litigiile ce au stat la baza suspendării nu au fost soluționate definitiv.

Cum dispozițiile art. 244 alin.2 din Codul d e procedură civilă, stabilesc că suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, rezultă că o eventuală repunere a cauzei pe rol nu putea avea loc decât în condițiile stabilirii acestei împrejurări.

Instanța însă nu clarifică în prealabil această împrejurare, ba mai mult nu rezultă că repunerea cauzei pe rol ar fi fost motivată de o atare împrejurare.

Pe de altă parte, în practicaua sentinței se reține faptul că debitoarea ar fi formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii (fila 151) cu privire la care judecătorul sindic nu s-a pronunțat și din actele dosarului nu rezultă ce s-a întâmplat cu această contestație.

De aceea, Curtea apreciind că această modalitate de soluționare a cauzei încalcă dispozițiile art. 129 alin.5 și 6 din Codul d e procedură civilă, dispozițiile art. 261 pct.3, 6 din Codul d e procedură civilă, iar aceste încălcări atrag nulitatea absolută a încheierii din 27.01.2009 și a sentinței, în temeiul art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va casa încheierea și sentința și va trimite cauza spre rejudecare.

De asemenea, în temeiul art. 315 alin.1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va pune în vedere judecătorului sindic să pună în discuție repunerea cauzei pe rol în raport cu încheierea din 13.11.2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta - SRL - prin administrator judiciar, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței comerciale nr.92/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.

Casează încheierea din 27.01.2009 și sentința recurată.

Trimite cauza aceleiași instanțe în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei, în raport cu încheierea din 13.11.2007 privind suspendarea judecății în baza art. 244 pct. 1.civ.

Irevocabilă.

Pronunțată azi 16.11.2009, în ședință publică.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

Tribunalul Giurgiu

Judecător sindic: