Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA Operator 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 191/

Ședința publică din 11.02.2010

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban

JUDECĂTOR 3: Dorin

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței civile nr. 3478/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC STANDARD SRL prin lichidator ACTIV GRUP A, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, debitoarea intimată prin lichidator a depus întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3478/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC " Standard " SRL A și radierea acestuia din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, în baza disp. art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus plata onorariului administratorului judiciar în sumă de 3.500 lei, precum și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 42,80 lei, din fondul de lichidare, în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 23 martie 2009, prin Sentința comercială nr. 517, fost deschisă procedura generală prevăzută de legea insolvenței, față de debitoarea SC Standard SRL A, fiind desemnat administrator judiciar Activ Grup A să administreze procedura insolvenței debitoarei.

Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta.

În ciuda eforturilor depuse de administratorul judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății.

Pe baza documentelor puse la dispoziția sa de Administrația Finanțelor Publice A, administratorul judiciar a întocmit raportul de cauze și împrejurări care au dus societatea debitoare în starea de insolvență, prin acesta nereținând motive care să atragă incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, în termenul general de prescripție, cu privire la fostele organe de conducere ale acestei societăți, însă, față de inexistența oricăror documente probatorii a apreciat că este în imposibilitate să solicite pe cale judecătorească atragerea răspunderii fostului administrator, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba despre o răspundere civilă de tip delictual și nefiind dovedită existența oricărei activități anterioare anului 2004 nu a putut să dovedească fapte care să nu fie prescrise.

Judecătorul sindic a constatat că, în conformitate cu raportul de activitate întocmit în data de 18.05.2009, administratorul judiciar (fila 158 dosar), a arătat că în urma notificării Primăriei mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, a primit răspuns prin adresa nr. 75790/27.04.2009 (fila 164), prin care i s-a comunicat că în evidențele acestei societăți debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării.

Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, situată în termenul general de prescripție, administratorul judiciar a pus în vedere creditorilor să avanseze sume necesare continuării procedurii, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.

Față de lipsa totală a bunurilor din patrimoniul societății debitoare, judecătorul sindic a pus în vedere creditorilor să-și exprime poziția față de o eventuală avansare a cheltuielilor necesare continuării procedurii, potrivit încheierii din data de 15 iunie 2009, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.

Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, a probării elementelor răspunderii civile delictuale prev. de art. 138, lit a din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.

Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar rezultă că societatea nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, solicitând în principal admiterea acestuia și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării 0procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în condițiile art. 147 din Legea nr. 85/2006, și acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006 republicată.

În fapt se arată că prin sentința atacată, Tribunalul Arada dispus în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, închiderea procedurii insolvenței.

Creditoarea recurentă solicită instanței de recurs continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea în mod legal a Comitetului/Adunării creditorilor falitei SC - 2000 SRL, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de tragere la răspundere a administratorului societății care se face culpabil de starea de insolvență.

Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."

Potrivit art.4 din Legea nr. 85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul. Debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."

De asemenea, se arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.

Recurenta mai arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.

Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.

Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, aspecte care rezultă în mod evident din Raportul întocmit de către lichidatorul judiciar și, în consecință atragerea răspunderii, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii, întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății fiind o cerință imperativă a legii și nu una facultativă.

Creditoarea recurentă consideră, în aplicarea art. 147 din lege, că o plângere penală împotriva fostului/foștilor administratori ai societății se impunea, întrucât aceștia nu au depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri. Evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, această solicitare pe motivul lipsei de documente are doar o valoare declarativă și nicidecum una probantă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea prin lichidator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

În motivare se arată că administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul insolvenței, având în vedere că nu i s-au comunicat nici un fel de acte contabile pentru a efectua notificarea creditorilor conform Codului d e procedură civilă.

Termenul pentru depunerea declarațiilor de creanță a fost fixat la data de 04.05.2009 astfel că s-a întocmit tabelul preliminar al creanțelor debitoarei pe baza declarațiilor de creanță depuse la dosar pentru termenul de judecată din 18.05.2009.

Odată cu publicarea notificării de deschidere a procedurii, a fost convocată și Adunarea Creditorilor, la sediul Activ Grup A, în data de 14.05.2009 având ca ordine de zi: Prezentarea situației debitorului; alegerea comitetului creditorilor; confirmarea lichidatorului judiciar și aprobarea onorariului; diverse, însă la adunarea creditorilor nu s-a prezentat nici un creditor.

Întrucât ANAF prin A și-a depus declarație de creanță în dosar, intimata apreciază că avea cunoștință de întreg conținutul notificării și anume de convocarea adunării de creditori a debitoarei pentru data de 14.05.2009 însă nu s-a prezentat dovedind lipsă de interes față de soluționarea cauzei.

Primăria Mun. A - Direcția Venituri a comunicat lichidatorului judiciar faptul că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării. În urma acestei adrese administratorul judiciar a notificat creditorii debitoarei în vederea avansării de sume pentru continuarea procedurii însă nici în urma acestei notificări creditorul nu și-a manifestat interesul față de acest dosar, deoarece nu a formulat nici un punct de vedere față de solicitarea administratorului judiciar și de înștiințare a acestuia de faptul că debitoarea nu apare cu bunuri supuse impozitării la Direcția Venituri

De asemenea a fost notificat și fostul administrator al debitoarei la domiciliul acestuia, în vederea depunerii actelor și documentelor prevăzute de lege, însă plicul a fost returnat.

Administratorul judiciar a întocmit și raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei în baza ultimelor situații financiare depuse de către societate la Ministerul d e Finanțe pe care l-a depus la termenul din 19.09.2009.

Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate în fapt și în drept precum și a apărărilor ridicate, respectiv potrivit disp.art. 304, 304 ind.1 proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefundat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește critica privind neaplicarea de către judecătorul sindic a disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea relevă că aceste dispoziții nu se aplică din oficiu de către judecătorul sindic ci la cererea persoanelor îndreptățite potrivit prev. art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006. În cauză nu a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, nici lichidatorul judiciar, nici comitetul creditorilor, iar o cerere de autorizare în acest sens nu a fost introdusă de unul dintre creditori. Prin urmare, judecătorul sindic a închis procedura ținând seama de cadrul procesual existent.

Curtea mai statuează că, în condițiile în care creditoarea A nu a formulat o cerere de autorizare în fața judecătorului sindic având ca obiect încuviințarea introducerii unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, această creditoare nu are exercițiul dreptului procesual de a solicita, în recurs, o astfel de angajare a răspunderii patrimoniale.

Creditoarea a Municipiului A critică hotărârea primei instanțe și pentru neefectuarea unui anumit demers de către lichidatorul judiciar și în acest sens, necontinuarea procedurii de lichidare până la finalizarea demersului respectiv.

În concret, creditoarea are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006.

Curtea statuează că această critică este neîntemeiată, pe de o parte, respectiv este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs.

În ceea ce privește lipsa de temei a unei astfel de critici, Curtea relevă că infracțiunea prev. de art. 147 din Legea 85/2006 încriminează fapta administratorului, directorului ori reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35 documentelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin.1 lit.a-f ori împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi documentația respectivă.

Din conținutul Capitolului V al Legii 85/2006 rezultă că infracțiunile reglementate în cadrul art. 143-147 se urmăresc și se judecă după procedura procesual penală de drept comun. Prin consecință, au dreptul de a formula sesizarea sau plângerea penală cu privire la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni, inclusiv relativ la infracțiunea prevăzută de art. 147, orice persoană interesată, punerea în mișcare a acțiunii penale nefiind condiționată de calitatea persoanei vătămate printr-o astfel de acțiune. De altfel, nici una dintre aceste infracțiuni nu este exceptată de la principiul oficialității, potrivit art. 279.proc. pen. ci dimpotrivă, se aplică modurile de sesizare prevăzute de art. 221 alin.1 proc.pen.

Prin urmare, nimic nu o împiedică pe creditoarea recurentă să recurgă la formularea unei plângeri penale împotriva administratorului social al debitoarei, fie în cadrul procedurii, fie după închiderea acesteia, întrucât răspunderea penală a administratorului social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006 nu depinde de modul de rezolvare a procedurii insolvenței debitoarei.

Curtea mai relevă că în fața judecătorului sindic creditoarea nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a introduce o plângere penală împotriva administratorului social, iar lichidatorul nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală, pe calea unei hotărâri judecătorești.

Sub acest ultim aspect, nici o dispoziție a Legii insolvenței nu îi impune administratorului judiciar sau lichidatorului un astfel de demers judiciar cu caracter procesual-penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul creditoarei A împotriva sentinței civile nr. 3478/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Irevocalbilă.

Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Dr.

GREFIER

RED./MB/03.03.2010

TEHNORED. /03.03.2010

PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD

JUDECĂTOR SINDIC:

Se comunică 2 EX.: -

- SC STANDARD SRL prin lichidator ACTIV GRUP

Președinte:Marian Bratiș
Judecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Timisoara