Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 192/
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DGFP C-S împotriva sentinței civile nr. 542/JS/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, debitoarea prin lichidator a depus concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 542/JS/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în temeiul prev. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar pentru plata cheltuielilor de procedură, s-a dispus ca plata sumei de 3.482 RON, să se facă din contul UNPIR- Filiala T; în baza art. 129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar T, în temeiul art. 133 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, CUI R - și radierea sa din registrul comerțului; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat administratorul judiciar T de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin sentința civilă nr.861/JS/30.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței- procedura simplificată, instituită prin Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC C, la cererea lichidatorului T, care a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul final, depus la dosarul cauzei la data de 09.04.2009, afișat la ușa instanței la data de 09.04.2009, conform procesului verbal de la fila 63 dosar.
Din Raportul final rezultă că debitoarea nu a primit notificarea lichidatorului privind deschiderea procedurii, întrucât scrisoarea recomandată a fost înapoiată, iar actele societății nu au intrat în posesia lichidatorului.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul preliminar, fiind depusă o singură declarație de creanță, a C- Tabelul preliminar nu a fost contestat, astfel că a fost definitivat.
Din Raportul final rezultă că nu s-au primit actele contabile ale societății și nu s- formulat cerere de antrenare a răspunderii, lichidatorul susținând că pentru angajarea răspunderii materiale a unei persoane în procedura falimentului este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de răspunderea civilă, special reglementată de Legea nr.85/2006: fapta ilicită, prejudiciul, raport de cauzalitate, vinovăție, iar aceste fapte nu pot fi probate.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială a fost dizolvată de drept, nu au fost identificate în patrimoniul acesteia bunuri pentru valorificarea lor și îndestularea creditorilor, în baza art. 129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a aprobat Raportul final și a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către DGFP C-S acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar, antrenarea răspunderii materiale a administratorului social în persoana numitului și obligarea acestuia la plata sumei de 1.046 lei reprezentând obligații fiscale.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 1.046 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -, iar conform art. 73 alin. 1 din Legea 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru - c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Se arată că, întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006:
"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul sau asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
În prezent, sunt aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 277/2009:
"(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Recurenta arată că procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării autorizării judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, debitoarea prin lichidator judiciar, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, se arată că, în ce privește antrenarea răspunderii materiale a asociatului unic administrator dl., pentru angajarea răspunderii materiale a unei persoane în procedura falimentului este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de răspunderea civilă specială reglementată de Legea nr. 85/2006: fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt limitative iar greșeala de gestiune trebuie să fi contribuit la insuficiența activului. Prin urmare, pentru a se putea pune problema antrenării răspunderii patrimoniale a administratorului, trebuie să se probeze că acesta, prin faptele sale culpabile, a cauzat aducerea societății în stare de insolvență.
Chiar dacă s-ar aprecia că fapta de nepredare a documentelor contabile, se încadrează în rândul faptelor ilicite arătate la art. 138 alin.1 lit. d, se observă că fapta de nepredare a documentelor contabile este ulterioară declanșării procedurii insolvenței, fiind astfel imposibil ca aceasta să cauzeze în mod direct starea de insolvență a debitoarei.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă a administratorului.
Față de cele menționate, lichidatorul judiciar, prin raportul final depus în dosarul cauzei, a concluzionat că nu se impune formularea unei cereri de antrenare a răspunderii administratorului debitoarei.
De asemenea, în data de 25.03.2009 a avut loc adunarea creditorilor la care a fost prezent și creditorul DGFP C-S care a fost de acord cu propunerea lichidatorului de închidere a dosarului în baza art. 131 din Legea 85/2006.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței atacate se referă la nepromovarea acțiunii în răspundere patrimonială personală a membrilor organelor de conducere ale SC SRL, însă aceste critici nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate de acest text de lege.
În conformitate cu alin. 3 al art. 138, comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea crențelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Lichidatorul judiciar, prin Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, depus la dosar (filele 39-41 din dosarul primei instanțe), a arătat fără echivoc că nu se poate pronunța asupra incidenței prevederilor art. 138, alin. 1 din Legea 85/2006, cu privire la antrenarea răspunderii fostului administrator social.
În aceste condiții, singurul creditor (DGFP C-S) avea posibilitatea, în baza art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, să solicite autorizarea în vederea formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii fostului administrator social.
Deși Raportul final a fost depus la dosar încă de la 09.04.2009 și comunicat creditoarei la data de 23.04.2009, aceasta nu a formulat niciun fel de obiecțiuni și nici nu a cerut autorizarea judecătorului sindic, astfel că nu se poate spune că procedura a fost închisă prematur.
În măsura în care considera că lichidatorul judiciar a omis să se pronunțe asupra antrenării răspunderii fostului administrator social sau că răspunderea amenință să se prescrie, creditoarea (iar nu comitetul creditorilor, întrucât în cauză a existat doar un singur creditor), putea formula la prima instanță cererea de autorizare, însă atâta timp cât nu a formulat această cerere, deși avea ocazia, nu mai poate critica sentința din această perspectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP C-S împotriva sentinței comerciale nr. 542/JS/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED. /23.02.2010
TEHNORED. /23.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 2 ex.: - DGFP C-
- SC SRL, prin lichidator judiciar
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
