Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr intern 917/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 196

Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu

JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase

JUDECĂTOR 3: Ruxandra

Grefier -

***********

Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă - LEASING - prin lichidator judiciar A & A împotriva Deciziei comerciale nr.1211 R/05.11.1008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Curții de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr- (Număr intern 837/2004), în contradictoriu cu intimata reclamantă recurentă SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE -, intimata pârâtă - - (fostă - -) și intimata intervenientă BANCA -ROMÂNĂ.

Dezbaterile în contestația în anulare au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 12.01.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea consecutiv pentru data de 19.01.2010 și, ulterior, pentru data de astăzi, 26.01.2010, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei comerciale de față;

Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2009 - LEASING - prin lichidator judiciar A & Aaf ormulat contestație în anulare împotriva Deciziei comerciale nr.1211 R/05.11.1008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Curții de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr- (Număr intern 837/2004), în contradictoriu cu intimata reclamantă recurentă SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE -, intimata pârâtă - - (fostă - -) și intimata intervenientă BANCA -ROMÂNĂ.

S-a solicitat anularea în parte a deciziei atacate întrucât este rezultatul unei grave greșeli materiale cu privire la cele 16 vagoane și menținerea deciziei atacate cu privire la vagonul tip nr.--9.

În motivarea contestației în anulare se arată că instanța de recurs la momentul soluționării nu a ținut seama de înscrisul din 22 septembrie 2000 emis de - -, înscris ce se află la dosarul de fond vol. V filele 267 - 268 și respectiv în dosarul de recurs la filele 65-67 și nici nu s-a pronunțat asupra acestui înscris cu toate că prin sentința de fond judecătorul-sindic s-a pronunțat asupra acestui act și a motivat neconcordanța dintre numerele vechi și cele noi ale vagoanelor tocmai prin prisma acestui înscris, iar prin întâmpinarea depusă în recurs, societatea contestatoare a făcut referire la acest act, fapt neconsemnat în motivarea deciziei.

Neconcordanța dintre numerele de identificare ale vagoanelor a apărut ca urmare a faptului că acestea au primit numere noi imediat după efectuarea reparațiilor la cererea - cu scopul de a fi trimise în Turcia.

Acest fapt a fost recunoscut și de recurenta - prin înscrisul numit notă depus la judecata în fond și prin care se încearcă a se explica existența înscrisului din 22.09.2000.

Curtea de Apel Bar eținut faptul că - ar fi făcut proba proprietății a 16 vagoane prin înscrisuri emanate de la - FEROVIARĂ - și că societatea contestatoare nu a produs alte înscrisuri decât atestarea făcută de - cu ocazia instituirii sechestrului asigurător.

Chiar acest act emis de - în anul 2000 contrazice cele consemnate de instanța de recurs.

Prin acest înscris recurenta - ordona - - să schimbe numerele de înregistrare ale vagoanelor respective trecând ca proprietar pe - LEASING -.

În aceste condiții Curtea de APEL BUCUREȘTI a reținut că singura apărare a contestatoarei se bazează pe atestarea făcută de - -.

Contestația în anulare se întemeiază pe dispozițiile articolului 318 alin. 1 Teza I și respectiv articolului 319 alin. 2 Teza finală Cod procedură civilă.

În cauză SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE - a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu motivarea că nu există nici o greșeală materială.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Prin decizia comercială nr.1211 din 5 noiembrie 2008 Curții de Apel B-Sectia a VI- a Comercială a fost admis recursul declarat de recurenta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE - în contradictoriu cu intimații - LEASING - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A, - - și BANCA -, bancă în faliment împotriva sentinței comerciale nr. 1418/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-; a fost modificată în parte sentința recurată în sensul că: fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtelor - LEASING - și - -, formulată de creditoarea BANCA ROMÂNĂ, bancă în faliment. A fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE - în contradictoriu cu pârâții - LEASING - prin lichidator judiciar A & A, - - și intervenientul accesoriu BANCA -, bancă în faliment; s-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între - LEASING - prin lichidator judiciar A & A și - - la data de 26.06.2006 cu privire la vagoanele de marfă tip cu următoarele numere: --2,-, --8, --0, --0, --7, --2, --2, --1, --9, --9, --1, --7, --9, --0, --2; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că atestarea dreptului de proprietate al intimatei - LEASING - a fost făcută de intimata - -, aspect reținut de judecătorul sindic în considerentele sentinței recurate. Or, dovada calității de proprietar al intimatei - LEASING - nu poate fi făcută de un terț. Dovada proprietății se face pe baza unor acte care să ateste proveniența vagoanelor și calitatea - LEASING - asupra acestora. Din această perspectivă, sentința judecătorului sindic este criticabilă, acesta reținând că vânzarea a fost legal întocmită, având la bază doar atestarea celei de-a doua intimate cu privire la dreptul de proprietate al intimatei - LEASING -, fără a analiza și înscrisuri care să dovedească această situație juridică. De altfel, se retine că judecătorul sindic nu a analizat înscrisurile depuse de recurentă reclamantă la dosar și nici nu a motivat această măsură, de neluare în considerare a actelor menționate.

Se retine că prin probele administrate recurenta reclamantă a dovedit calitatea de proprietar asupra unui număr de 16 vagoane. În acest sens, se retine ca doveditor tabelul de inventariere nr. 2 încheiat între recurentă și intimata - -, tabel care menționează atât numărul de identificare la vagoanelor, atât sub aspectul numărului acordat pentru circulația internă, pe teritoriul României, cât și cel acordat pentru circulație externă, respectiv pentru Turcia. Se observă că la această inventariere nu a participat și intimata - LEASING -: or, în măsura în care aceasta era proprietara vagoanelor, ca aport în natură la capitalul social, inventarierea s-ar fi realizat între această intimată și - -, fără participarea recurentei.

Cu înscrisul menționat anterior, se coroborează adresa emisă de - FEROVIARA - CENTRUL DE FEROVIARĂ, înscris care probează dreptul de proprietate al recurentei asupra unui număr de 16 vagoane.

În contraprobă, intimatele nu au dovedit că cele 16 vagoane ar fi ieșit din proprietatea recurentei și ar fi intrat în proprietatea intimatei - LEASING -, prin aportul în natură la capitalul social al acestei ultime societăți, ori prin vreun alt act de înstrăinare. Singura dovadă invocată de intimate este reprezentată de atestarea făcută de - - la momentul instituirii sechestrului asigurător, la care se adaugă apărarea că vagoanele au staționat 4 ani fără ca recurenta să-și fi manifestat dreptul de proprietate. Or, contraproba trebuia să se facă prin înscrisuri, cu valoare cel puțin egală, iar împrejurarea că recurenta a manifestat dezinteres o perioadă de timp câtă vreme vagoanele se aflau în staționare pentru reparații în incinta - - nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate.

În consecință, se apreciază că recurenta a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate cu privire la 16 din cele 17 vagoane ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat între - LEASING -, prin lichidator judiciar și - -.

Potrivit dispozițiilor articolului 318 alin. 1 Cod procedură civilă: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale."

Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.

Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii.

În speță se invocă faptul că instanța de recurs nu a ținut seama de înscrisul din 22.09.2000 emis de recurenta - -, înscris care însă a existat atât în dosarul instanței de fond cât și în recurs, iar instanțele au făcut aprecieri cu privire la acesta.

Așa, Curtea apreciază că în cauză nu suntem în prezența unei greșeli materiale în înțelesul legii și ca atare nu sunt întrunite cerințele articolului 318 alin. 1 Teza I Cod procedură civilă.

Aceeași interpretare se regăsește și în jurisprudența CEDO, care a reținut în diverse hotărâri, faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. Cu toate acestea, principiul securității juridice nu este unul absolut. Curtea însăși a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivita măsura reparatorie, atunci când procedurile derulate în fata instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6. In orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitata de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză.

În speță, Curtea apreciază că este vorba despre un caz tipic în care instanțele, respectiv judecătorul-sindic și instanța de recurs au două puncte de vedere diferite cu privire la relevanța probatoriului administrat în cauză, ceea ce nu constituie un motiv de admisibilitate a contestației în anulare.

Față de toate aceste considerente Curtea apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 318 alin. 1 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, urmează să respingă contestația în anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă - LEASING - prin lichidator judiciar A & A împotriva Deciziei comerciale nr.1211 R/05.11.1008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Curții de APEL BUCUREȘTI în dosarul nr- (Număr intern 837/2004), în contradictoriu cu intimata reclamantă recurentă SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE -, intimata pârâtă - - (fostă - -) și intimata intervenientă BANCA -ROMÂNĂ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-- -

Grefier,

-

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

25.02.2010

Președinte:Mirela Polițeanu
Judecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Bucuresti