Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2542/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 216
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F împotriva sentinței comerciale nr.648/F/25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL F PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 648 din 25.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița, judecătorul - sindic a admis cererea formulată de lichidatorul și, în temeiul articolului 131 din legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, cu sediul în municipiul F, jud. I, dispunând și radierea debitoarei din Registrul Comerțului. În temeiul articolului 136 din legea nr.85/2006, l-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori și asociat.
În temeiul articolului 4 alineat 4 din același act normativ, a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 1.000 lei cu titlu de onorariu și a sumei de 102 lei cheltuieli de procedură din fondul de lichidare constituit la UNPIR - Filiala
În baza articolului 135 din legea nr.85/2006, a dispus notificarea hotărârii către debitoare, creditori, Direcția Generală A Finanțelor Publice I și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița pentru efectuarea mențiunilor, precum și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea nu are bunuri mobile și imobile în patrimoniu pentru a fi valorificate și nici creanțe de recuperat, că împotriva raportului nu s-au formulat contestații, astfel că se impune admiterea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței, dispunându-se și radierea societății debitoare din evidența Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
A făcut aplicarea articolului 136 din legea nr.85/2006, în sensul că l-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități aferente procedurii, dispunând plata către acesta a sumelor reprezentând onorariu și cheltuieli de procedură din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 2 noiembrie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului s-a trecut în revistă evoluția procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, s-a făcut trimitere la creanța recurentei creditoare, care este garantată întrucât este înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții reale mobiliare și a fost trecut în revistă conținutul raportului întocmit de lichidatorul judiciar, prin care s-a propus închiderea procedurii insolvenței.
A fost criticată hotărârea de închidere a procedurii cu motivarea de esență că lichidatorul judiciar avea în mod cert motive temeinice să formuleze acțiune în temeiul articolului 138 din legea nr.85/2006 împotriva administratorului debitoarei, numita, acțiune întemeiată pe dispozițiile literei d din articolul indicat, motivată de ținerea unei contabilități fictive, de lipsa documentelor contabile și de ținerea unei contabilități neconforme cu legea.
A doua critică vizează obligația pe care o avea lichidatorul judiciar de a întocmi, prealabil raportului final, un raport în care să evidențieze cauzele care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei, precum și persoanele vinovate de această stare.
Recurenta creditoare a invocat prevederile articolului 35 din legea nr.85/2006, care instituie obligația administratorului social al debitoarei de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la articolul 28 alineat 1 din lege, susținând că această obligație nu a fost respectată în cauză.
A susținut că, pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, este suficient să existe o singură faptă, în cauză aceasta fiind cea prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d din legea insolvenței. Recurenta creditoare a făcut aprecieri de ordin teoretic privitoare la natura juridică a răspunderii administratorilor, la incidența dispozițiilor articolului 72 din Legea nr.31/1990, a dispozițiilor articolului 6 din legea nr.82/1991, precum și la incidența dispozițiilor articolelor 998 - 1003 din Codul civil.
În fine, recurenta creditoare a susținut că în cauză continuarea activității și neplata datoriilor la bugetul de stat a avut drept consecință acumularea de datorii cărora societatea debitoare nu le-a mai putut face față, că acestea au condus la apariția încetării de plăți, fapta fiind prevăzută de prevederile articolului 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006.
Cererea de recurs este întemeiată în drept și pe dispozițiile articolului 8 din legea nr.85/206.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se constată că recurenta creditoare critică omisiunea lichidatorului judiciar de întocmire a unui raport care să indice cauzele amănunțite ale ajungerii societății debitoare la insolvență. Critica este nefondată. Așa cum rezultă din dosarul de fond, lichidatorul judiciar numit în procedura simplificată privind-o pe debitoarea SC SRL a depus la termenul din 25 septembrie 2009 un raport în care a prezentat principalele cauze și împrejurări care au dus la apariția insolvenței debitoarei (filele 77- 78 ale dosarului de fond).
Recurenta creditoare nu a contestat acest raport și nici nu a invocat în calea de atac a recursului sau în fața judecătorului - sindic faptul că raportul nu i-a fost comunicat. Așadar, deși avea posibilitatea formulării contestației împotriva raportului lichidatorului, recurenta nu s-a folosit de posibilitatea conferită de dispozițiile articolului 11 alineat 1 litera l din legea nr.85/2006 și nici de cea conferită de dispozițiile articolului 129 alineat 1 și 2 din același act normativ.
În această situație, Curtea apreciază că lichidatorul judiciar a dat curs obligației prevăzute de dispozițiile articolului 25 din legea nr.85/2006, depunând la dosar un raport privitor la cauzele insolvenței împotriva căruia creditoarea nu a exercitat calea de atac legală.
Se constată că recurenta creditoare critică și omisiunea lichidatorului judiciar de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere. Dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006 instituie facultatea, nu obligația lichidatorului judiciar de a proceda în acest sens.
Curtea apreciază că, pentru situația în care recurenta creditoare avea suficiente elemente care să conducă la concluzia că o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale era necesară, aceasta avea la dispoziție, în lipsa unei acțiuni a lichidatorului, procedura prevăzută de articolul 138 alineat 3 din legea nr.85/2006, respectiv posibilitatea de a solicita autorizarea sa să formuleze o astfel de cerere, posibilitate de care însă nu s-a dovedit că a uzat.
În aceste condiții, în care recurenta creditoare a nesocotit căile de atac împotriva raportului lichidatorului, precum și procedura autorizării de către judecătorul - sindic în vederea formulării cererii întemeiate pe prevederile articolului 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că pierderea garanțiilor conferite de dispozițiile legale precitate îi este imputabilă recurentei - creditoare exclusiv, judecătorul - sindic neavând posibilitatea de a invoca aceste prevederi legale din oficiu.
În lipsa unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale care să fi fost soluționată de judecătorul - sindic, Curtea nu poate lua în analiză aspectele privitoare la temeinicia unei astfel de cereri, aspecte invocate de recurenta creditoare direct în calea de atac a recursului.
Conchizând, Curtea apreciază că judecătorul - sindic a făcut în mod legal și temeinic aplicarea prevederilor articolului 131 și următoarele din legea nr.85/2006 și a dispus închiderea procedurii și a luat măsurile subsecvente acesteia, în privința hotărârii pronunțate în aceste condiții nesubzistând nici unul din motivele de recurs prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă. Curtea apreciază că hotărârea judecătorului - sindic este legală și temeinică și după examinarea cauzei sub toate aspectele, în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă, de aceea, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F împotriva sentinței comerciale nr.648/F/25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL F PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul Ialomița
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
