Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA COMERCIAL operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVIL Nr. 23
Ședința public din 12 ianuarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECTOR: - - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 3219 din 10 noiembrie 2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimat Comunication A, reprezentat prin lichidatorul judiciar Activ Grup
La apelul nominal fcut în ședinț public au lipsit prțile.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț dup care, vzând c s-a solicitat judecarea în lips potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedur civil și considerând pricina lmurit, instanța las cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința comercial nr. 3219 din 10 noiembrie 2009 pronunțat în dosarul nr- judectorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitoarei Comunication A, reprezentat prin lichidatorul judiciar Activ Grup A, precum și radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, tribunalul a descrcat practicianul de orice îndatoriri și responsabilitți cu privire la procedur, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lâng Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicrii în Buletinul procedurilor de insolvenț, aprobând, totodat, suportarea cheltuielilor de procedur din fondul special de lichidare.
Pentru a hotrî astfel prima instanț a reținut c prin sentința comercial nr. 1875 din 7 iulie 2009 aceluiași tribunal a fost admis cererea debitoarei Comunication A având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, în calitate lichidator judiciar fiind numit Activ Grup A, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea falitei. Din adresa nr. -/26.08.2009 a Primrie A rezult c societatea debitoare nu figureaz în evidențele acestei instituții cu bunuri mobile sau imobile. Prin raportul depus în ședința public din 10 noiembrie 2009 reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea falitei nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii colective în temeiul art. 131 din Legea insolvenței, cu toate consecințele care rezult din adoptarea unei asemenea soluții. Judectorul-sindic, vzând c din actele de la dosar rezult imposibilitatea acoperirii creanțelor înscrise la masa credal, precum și a cheltuielilor de lichidare, iar creditorii nu doresc s avanseze sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative în vederea continurii procedurii, deși au fost notificați în acest sens, a apreciat c cererea practicianului este întemeiat.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Prima recurent a solicitat, în principal, casarea hotrârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul dispunerii ctre lichidator s continue procedura și s formuleze plângere penal împotriva fostului administrator social, precum și o acțiune în atragerea rspunderii acestuia în temeiul art. 138 din Legea insolvenței, fr cheltuieli de judecat.
În motivare instituția recurent a artat c prin hotrârea atacat în mod greșit s-a dispus închiderea procedurii colective faț de debitoarea Comunication A, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru continuarea procedurii și obligarea lichidatorului s procedeze la convocarea în mod legal a comitetului/adunrii creditorilor în vederea supunerii la vot a oportunitții formulrii unei cereri de atragere a rspunderii administratorului societții care se face culpabil de starea de insolvenț, precum și promovarea unei plângeri penale împotriva acestuia.
În subsidiar, s-a cerut desființarea hotrârii având în vedere c potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenț, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de msuri și diligențe în vederea îndeplinirii respectivului scop. Dac în pofida tuturor inițiativelor acestuia nu se pot identifica bunuri urmribile care s acopere pasivul debitoarei, dac din evidențele contabile rezult c nu au rmas bunuri în inventar, dac se constat cu certitudine c nu sunt persoane crora s le poat fi imputat provocarea strii de insolvenț, abia atunci instanța poate accepta propunerea de închidere a procedurii întemeiat pe art. 131 din lege. În conformitate cu prevederile art. 5, organele care aplic procedura sunt judectorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, acestea trebuind s asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevzute de lege, precum și realizarea drepturilor celorlalți participanți la procedur. De asemenea, art. 4 statueaz c în lipsa disponibilitților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, plțile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioad de cel puțin 3 luni, aprobat de judectorul-sindic.
Pe de alt parte, lichidatorul judiciar, în baza atribuțiilor legale, avea obligația s fac demersuri pentru identificarea de bunuri, impunându-se efectuarea unor verificri la registrul de carte funciar, la arhiva electronic de gajuri mobiliare, la societțile bancare, fiind de neacceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment atâta timp cât nu a fost respectat o dispoziție imperativ a legii, prin aceasta ajungându-se la imposibilitatea realizrii scopului declarat al legii. Împrejurarea c nu s-au primit actele societții nu poate duce la concluzia c nu sunt bunuri și c nimnui nu-i incumb responsabilitatea pentru ajungerea în faliment. Dat fiind faptul c rspunderea administratorilor pentru ajungerea societții comerciale în insolvenț este cea reglementat de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al persoanei juridice, practicianul, în considerarea retribuției primite, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurrilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor crora le-ar fi imputabil acest lucru și, evident, de a cere atragerea rspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligenț în conducerea activitții societții. Mai mult decât atât, în derularea procedurii de lichidare judiciar adunarea general a asociaților nu a desemnat administratorul special care s poat primi raportul final și bilanțul de închidere a procedurii, aceleași documente trebuind s fie comunicate și creditorilor, judectorul-sindic având obligația convocrii adunrii creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art. 129) pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții, neîndeplinirea respectivei obligații fiind un motiv de casare a hotrârii de închidere. Recurenta susține c dac ar fi fost convocat adunarea general a creditorilor societții în cadrul acesteia avea posibilitatea invocrii motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii.
În drept a invocat dispozițiile art. 2, 5, 18, 131, 138 și 147 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedur civil.
În schimb, recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat doar modificarea hotrârii atacate și, pe cale de consecinț, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei intimate pân la recuperarea tuturor datoriilor pe care Comunication A le are de achitat creditorilor, fr cheltuieli de judecat.
În fapt, prima instanț a admis propunerea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii de insolvenț, reținând în motivare c solicitarea practicianului este fondat întrucât în raportul final acesta a artat c în patrimoniul falitei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, în opinia sa neexistând elemente care s susțin ideea c situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor svârșite de ctre foștii administratori. Recurenta susține c în cauz sunt incidente prevederile art. 138 din Legea insolvenței, lichidatorul trebuind s formuleze o cerere de chemare în judecat având ca obiect atragerea rspunderii patrimoniale a persoanelor care au fcut parte din conducerea societții, pentru a se atrage la masa credal sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, practicianul având datoria de a cuta modalitți de recuperare a patrimoniului pentru a putea plti cât mai multe dintre creanțele declarate.
Pornind de la însși izvorul creanței solicitate, respectiv datoria intimatei faț de Casa de Asigurri de Sntate A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezint, de fapt, gsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovat de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute ctre casa de asigurri, o înclcare flagrant și constant a art. 94 din nr.OUG 150/2002, modificat, conform crora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul muncii.
Statul român, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a suferit un prejudiciu a crui existenț cert se stabilește prin constatarea de ctre judectorul-sindic nu numai a faptului c societatea a ajuns în încetare de plți, ci și a împrejurrii c obligațiile faț de creditori nu pot fi pltite integral din averea debitoarei.
Având în vedere contextul prezentat, recurenta consider c practicianul nu a aplicat corect regulile rspunderii instituite de art. 138 și urm din Legea nr. 85/2006. Este evident c aceste fapte trebuie privite în contextul strii de insolvenț a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societții în încetare de plți. S-a apreciat c prin aceste fapte debitoarea a fost lipsit de lichiditți pentru c a fost administrat cu rea-credinț sau cu neglijenț, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care s poat s-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societții în incapacitate de plat, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culp și de cauzalitate între fapt și prejudiciu. Lichidatorul nu este un executor judectoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmpltor, în cadrul art. 25 din legea menționat, prima dintre atribuțiile lichidatorului const în examinarea activitții debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amnunțit asupra cauzelor și împrejurrilor care au dus la insolvenț, cu menționarea persoanelor crora le-ar fi imputabil, aceast analiz realizat de ctre un specialist constituind premisa declanșrii unor potențiale acțiuni întemeiate pe art. 138. Un alt aspect criticat se refer la împrejurarea c lichidatorul judiciar nu a pus în vedere creditorilor, anterior formulrii raportului, c nu va promova cerere de atragere a rspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, pentru a putea da posibilitatea creditorilor s fac acest demers.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedur civil, precum și art. 2, 5 alin. 1, 136, 138, 140 și 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea intimat, legal citat prin lichidatorul judiciar Activ Grup A, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursurile declarate, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedur civil, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constat c acestea sunt nefondate, urmând s fie respinse ca atare, având în vedere urmtoarele considerente:
În speț nu este incident motivul de recurs prevzut de pct. 9 al art. 304, hotrârea de închidere a procedurii insolvenței faț de debitoarea Comunication nefiind lipsit de temei legal ori dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, cum fr temei susțin instituțiile creditoare.
Astfel, faț de cele artate de lichidatorul judiciar Activ Grup A prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de prim instanț, prin care acesta a propus închiderea procedurii de insolvenț declanșat în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei Comunication A, întrucât societatea falit nu mai desfșoar nicio activitate, nu dispune de lichiditți pentru îndestularea creditorilor și c în averea sa nu exist niciun bun care s poat fi valorificat, în mod corect judectorul-sindic a fcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea-cadru, dispunând închiderea procedurii colective.
Textul de lege menționat statueaz fr echivoc c în orice stadiu al procedurii prevzute de Legea nr. 85/2006, modificat, judectorul-sindic va da o sentinț de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dac se constat c nu exist bunuri în averea debitorului ori c acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se ofer s avanseze sumele corespunztoare.
Având în vedere faptul c niciunul dintre cei patru creditori înscriși în tabelul de creanțe (fila 62 dosar de fond), deși notificați de ctre practician (filele 69), nu s-a oferit s avanseze sumele corespunztoare pentru continuarea administrrii procedurii de insolvenț faț de societatea debitoare, în mod legal prima instanț a fcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, criticile recurentelor fiind neîntemeiate. Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvenț legiuitorul a avut în vedere faptul c dac se constat c nu exist bunuri în averea debitorului ori c acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se ofer s avanseze sumele corespunztoare nu se mai justific menținerea procedurii deschis. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezid în aceea c scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constat c nu se vor putea achita nici mcar cheltuielile administrative generate de desfșurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvenț. Din dispozițiile legale mai sus redate rezult fr dubiu c pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ dou condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul c niciun creditor nu se ofer s avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli. Ambele cerințe pretinse de legiuitor sunt îndeplinite în speț, lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate neidentificând bunuri în averea debitoarei falite (relevant în acest sens fiind adresa nr. -/26.08.2009 a Direcției Venituri a Primriei A - fila 67), iar creditorii, deși legal notificați de ctre practician pentru a arta dac înțeleg s avanseze sumele necesare continurii administrrii procedurii, nu au rspuns acestei solicitri.
În atare condiții, în mod corect judectorul-sindic a fcut aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu exist bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor, persoane direct interesate în continuarea administrrii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se ofer s avanseze sumele corespunztoare.
În esenț, singurele critici aduse de cele dou recurente sentinței comerciale nr. 3219 din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Arad se refer la neantrenarea rspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, îns ele nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificat, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane crora le-ar fi imputabil apariția strii de insolvenț a debitorului, de regul, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judectorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoan juridic, ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societții sau de conducere, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț a debitorului, prin una dintre urmtoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au fcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitți care ducea, în mod vdit, persoana juridic la încetarea de plți; d) au ținut o contabilitate fictiv, au fcut s dispar unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mrit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruintoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetrii de plți; g) în luna precedent încetrii plților, au pltit sau au dispus s se plteasc cu preferinț unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Prin excepție, în conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea prevzut la alin. 1, dac administratorul judiciar sau lichidatorul a omis s indice, în raportul su asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvenț a patrimoniului debitorului persoan juridic ori dac acesta a omis s formuleze acțiunea în rspundere împotriva persoanelor la care se refer alin. 1 și aceasta ameninț s se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar Activ Grup A, desemnat s administreze procedura de insolvenț faț de debitoarea Comunication A, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea rspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social. De asemenea, nici comitetul creditorilor, constituit înc din 29 septembrie 2009 (filele 71-72), al crui președinte era chiar recurenta Administrația Finanțelor Publice A, nu a cerut judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea în rspundere pe motiv c administratorul judiciar sau lichidatorul a omis s indice, în raportul su asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvenț a patrimoniului debitorului persoan juridic ori c acesta a omis s formuleze cererea de atragere a rspunderii împotriva persoanelor la care se refer alin. 1 al art. 138 și aceasta ameninț s se prescrie.
Pe de alt parte, recurentele au avut cunoștinț despre intenția lichidatorului judiciar de a propune închiderea procedurii colective faț de debitoarea Comunication A, fiind notificate în acest sens de ctre practician (motivul de recurs al instituției menționate referitor la pretinsa nelegal convocare a comitetului/ adunrii creditorilor în vederea supunerii la vot a oportunitții formulrii unei cereri de atragere a rspunderii administratorului societții nefiind dezvoltat în vreun fel), ele dând dovad de lips de rol activ și neprezentându-se nici la ședința adunrii generale a creditorilor convocat pentru data de 24 septembrie 2009 (fila 61 dosar de fond), situație în care critica Autoritții pentru Valorificarea Activelor Statului B privitoare la împrejurarea c lichidatorul nu a pus în vedere creditorilor, anterior formulrii raportului de închidere, c nu va promova acțiune în rspundere împotriva foștilor administratori ai debitoarei, nedându-le astfel posibilitatea s fac ei demersuri în acest sens, nu poate fi primit.
Chiar dac creditoarea Administrația Finanțelor Publice A consider c practicianul nu ar fi întreprins toate msurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificrii bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciaz c nici aceast critic nu este întemeiat.
Din rspunsul Primriei A - Direcția venituri, Serviciul impunere persoane juridice reiese c societatea intimat nu figureaz în evidențele acestei instituții cu niciun fel de bunuri mobile sau imobile. De asemenea, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei, la dosar existând și notificarea instituțiilor bancare (filele 63-64), astfel c nu i se poate imputa acestuia c nu a depus diligențele necesare în vederea identificrii bunurilor falitei. Mai mult decât atât, creditoarea recurent nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta c debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu, mulțumindu-se s fac doar o simpl afirmație în acest sens, care îns nu poate fi luat în considerare raportat la prevederile art. 1169 din Codul civil, potrivit crora cel ce face o propunere înaintea judecții trebuie s o dovedeasc.
O eventual verificare la registrul de carte funciar, deși nu rezult din dosar c ar fi fost fcut, era inutil și imposibil de realizat în considerarea faptului c potrivit art. 17 și urmtoarele din Legea nr. 7/1996, republicat, crțile funciare constituie un sistem de publicitate real având la baz identitatea topografic a imobilelor, toate înscrierile fcându-se pe imobile și nicidecum pe proprietari. Doar sistemul registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni constituie un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare, aceste registre fiind ținute pe numele proprietarilor. Îns, cum în județul A se aplic sistemul crților funciare, critica recurentei nu este justificat. De asemenea, nu se impuneau verificri la arhiva electronic de gajuri mobiliare sau operații de identificare a bunurilor persoanelor care au administrat societatea în condițiile în care în cauz nu s-a pus problema incidenței dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Este adevrat c în conformitate cu art. 5 din același act normativ, organele care aplic procedura sunt instanțele judectorești, judectorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, respectivele organe trebuind s asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Îns, aceasta nu înseamn c în mod automat practicianul trebuie s solicite atragerea rspunderii patrimoniale a fostului administrator social, interpretarea dat textului legal de ctre recurent fiind una eronat, legiuitorul, prin art. 138 statuând cu claritate în ce condiții se poate dispune o asemenea msur. Or, în cauz, chiar dac nu a fost cerut de ctre lichidatorul judiciar aplicarea acestei norme, și comitetul creditorilor avea posibilitatea, în condițiile reglementate de alin. 3 al textului menționat, s solicite judectorului-sindic s fie autorizat s introduc acțiunea de atragere a rspunderii prevzut la alin. 1, respectiv dac practicianul a omis s indice, în raportul su asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvenț a patrimoniului debitorului persoan juridic ori dac acesta a omis s formuleze acțiunea și rspunderea persoanelor la care se refer alin. 1 ameninț s se prescrie, lucru care nu s-a întâmplat.
n ceea ce privește nedesemnarea administratorului special, aceast împrejurare nu constituie un motiv de modificare a hotrârii de închidere a procedurii, cum fr temei susține recurenta Administrația Finanțelor Publice, practicianul îndeplinindu-și obligațiile prevzute de lege în acest sens, convocând adunarea general a asociaților societții debitoare pentru data de 10 august 2009, îns la aceast adunare nu s-a prezentat nimeni, la dosar existând dovada convocrii (fila 61). Așadar, lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuția prevzut de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, modificat, iar faptul c la respectiva adunare nu s-a prezentat nicio persoan nu i se poate reproșa acestuia vreo lips de diligenț în desemnarea administratorului special, deoarece desemnarea nu este o îndatorire a practicianului, ci un drept al asociaților/acționarilor persoanei juridice ajuns în stare de insolvenț.
Nici critica referitoare la neîntocmirea raportului privitor la cauzele și împrejurrile care au dus la apariția insolvenței nu este întemeiat întrucât un asemenea document a fost întocmit și prezentat judectorului-sindic, el fiind anexat raportului de activitate la termenul din 29 septembrie 2009 (fila 70).
Susținerile recurentei privitoare la nerespectarea de ctre prima instanț a prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006 sunt nefondate motivat de faptul c în cauz închiderea procedurii s-a fcut în temeiul art. 131. Prin raportul de activitate depus la dosar practicianul a solicitat închiderea procedurii de insolvenț a debitoarei Comunication A întrucât din investigațiile întreprinse a rezultat c societatea nu deține bunuri în patrimoniu, astfel c acesta nu a lichidat niciun bun din averea falitei. Or, art. 129 statueaz c up ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judectorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea urmând s fie comunicate tuturor creditorilor și debitorului, precum și afișate la ușa tribunalului. Judectorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, creditorii putând formula obiecții cu cel puțin 5 zile înainte de data convocrii. La data ședinței, judectorul-sindic va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dac este cazul, modificarea corespunztoare a acestuia, creanțele care la data înregistrrii raportului final vor fi înc sub condiție neputând participa la ultima distribuire.
Nu în ultimul rând, nu i se poate reproșa practicianului lipsa de diligenț în îndeplinirea atribuțiilor prevzute de lege în sarcina sa, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiat pe art. 147 din Legea insolvenței împotriva fostului administrator social atâta timp cât toți creditorii au dat dovad de lips de rol activ în derularea procedurii de executare colectiv, dup cum s-a artat mai sus, neînțelegând s uzeze de prerogativa oferit de art. 17 alin. 1 lit. d) din lege. De asemenea, și instituția recurent, fiind unul dintre creditorii care și-au declarat creanța la masa credal, putea s formuleze plângere penal împotriva fostului administrator social pentru svârșirea infracțiunii prevzute și pedepsite de acest text de lege.
Deși scopul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedur special prin care s-și poat acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societții în stare de insolvenț, afirmațiile Autoritții pentru Valorificarea Activelor Statului B privitoare la instituirea unor prezumții de culp și de cauzalitate între fapt și prejudiciu nu au nicio baz legal. Acțiunea în rspundere civil delictual fundamentat pe acest text de lege are un dublu temei de fapt: starea de insolvenț a societții comerciale, asociat cu svârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor. Rspunderea civil întemeiat pe art. 138, fiind o rspundere civil delictual special (atipic) trebuie s fie îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevzute de aceast norm s rspund cu averea persoan pentru datoriile societții pe care au condus-o, și anume: fapta respectiv s fi condus la ajungerea societții în stare de încetare de plți, prin aceast fapt s se fi produs un anumit prejudiciu creditorilor, între fapta comis și prejudiciu s existe o legtur cauzal, un raport de cauzalitate, în sensul c acea fapt a provocat acel prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovția autorului.
Cu toate c statul român, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a suferit un prejudiciu a crui existenț cert este stabilit prin constatarea faptului c societatea debitoare a ajuns în încetare de plți și c împotriva acesteia a fost declanșat procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera creanța cedat de Casa de Asigurri de Sntate A nu constituie o premis suficient care s determine instanța s oblige în mod automat fostul administrator social la plata datoriilor, aceast form de rspundere neputând fi dispus decât în condițiile statuate de art. 138, condiții care în cazul de faț, așa cum s-a artat mai sus, nu se regsesc.
Chiar dac sentința tribunalului nu poate fi atacat cu apel, ceea ce face ca în speț s fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedur civil, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea s examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamn c un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru c instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie s procedeze la o judecat din nou a procesului, ci numai s verifice dac hotrârea primei instanțe a fost sau nu pronunțat cu respectarea legii, acest examen urmând s fie fcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Îns, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine public, asemenea motive nefiind identificate în speț.
Faț de cele reținute, sentința atacat fiind temeinic și legal, iar recursurile creditoarelor nefondate, vzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedur civil, Curtea le va respinge conform dispozitivului ce face parte integrant din prezenta decizie.
Vzând c nu s-au solicitat cheltuieli de judecat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 3219 din 10 noiembrie 2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimat Comunication A, reprezentat prin lichidatorul judiciar Activ Grup
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red. /20.01.2010
Dact. /21.01.2010 - 2 ex.
Prim instanț - Tribunalul Arad
Judector-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
